Uitandu-se ?n zarea ?ntunecat? a Grotei, Alena oft?. Sim?ea o mare durere ?n suflet tot privind acele tunele sinuase ale locului ?n care ?i ascunse Nikkari ca s?-i salveze de rele, locuri care-i aminteau de o mare tragedie prin care trecuse odat?, ?Copil fiind, cand vulpile ūtā au fost nimicite, odat? ?i pentru totdeauna.”

  Auzind-o vorbind astfel, E?ōl se cutremur?. Comandantul st?tea ?n acele clipe a?ezat ?n fa?a Alenei, de partea cealalt? a tunelului prin care treceau, sprijinit fiind cu spatele de zidul rece ?i umed. Ceva de care comandantului nu prea-i p?sa, c?ci nu odat? trecuse prin vremuri grele ?i prin locuri ?i mai cainioase ca acelea. De aceea ?i se sim?ea oarecum ?n largul lui fiind ?ntr-un loc ?nconjurat de semiumbr? ?i aer ?mbibat cu pic?turi de ap?, din cele care se scurgeau apoi pe pere?ii din stanc? tare ?i lucit? de ape sau c?zand de sus, de parc? acolo, ?n grota secret? a lui Nikkari, ar fi existat un cer ?n stare s? plang? ?n vremuri de furtun?.

  Spre deosebire de E?ōl ?ns?, c?ruia nu-i era team? de greut??i sau de locuri ?nconjurate de umbr?, Alenei ?ntotdeauna ?i fusese team? de asta. De locurile ?n care r?ul se putea ascunde, de?i ea tot f?cuse pentru mult? vreme parte din armata r?ului, cea a lui Ahi. Un r?u care totu?i nu r?nise lumea ?i nu nimicise popoare sau cel pu?in asta crezuse ea de-a lungul vremii. De aceea, s? fie ?n acel loc straniu, care p?rea c? plange povara vremii ?i a lumii ?ntregi, Alenei i se p?rea c? ajunse ?n iad, cel de care auzise doar vorbindu-se adesea, dar pe care nicicand nu ajunse s?-l cunoasc?. ?i, amintindu-?i astfel de-a ei mare fric?, Alena ?nghi?i ?n sec, ochii i se umezir?, iar mana ei stang? se stranse ?ntr-un pumn, ?nfigandu-?i unghiile ?n carne, pan? la sange.

  F?cu Alena asta ca s? se conving? c? mai era ?nc? vie. ?i era. Sim?i durerea pan? adanc ?n oase, ceva ce-i ?nte?i lacrimile pe obraji ?i la fel sim?i durerea curgandu-i ciudat prin vene. ?De parc? acele vremuri s-ar fi ?ntors ?i retr?iesc iar totul ca prima dat?.”

  ?Vremuri? Care vremuri?” Se interes? E?ōl cat de curand.

  Alena t?cu ?ns?. Zambi doar, cu ochii ?nchi?i, privind ?n fa??. Dar, de?i p?rea c? astfel se uit? la fa?a comandantului, care n-o sc?pa din ochi, ciudat de curios s? afle despre a ei soart?, Alena st?tea astfel doar ca s?-?i ascund? sentimentele de ea ?ns??i ?i de lumea ?ntreag? de-ar fi fost posibil.

  Nu fu ?ns? a?a. Nu se putea ascunde de lume, de ea ?ns??i ?i nici de trecut. La fel nu putea fugi de ?ntrebarea comandantului, c?ci ?i st?ruia cumva ?n urechi, r?scolind-o ?n suflet. Cum nu de altfel, cand acele vremuri, despre care ?optise doar mai ?nainte, au fost cruciale pentru ea ?i pentru soarta ei dup? aceea. Au fost vremurile care au alungat-o din c?minul p?rintesc ?n valtoarea lumii, ascunzandu-se de soart? ?i de r?u, ?n bra?ele r?ului.

  Acest gand o f?cu dintr-o dat? s? se cutremure. Apoi, deschizand ochii, se uit? ?n cei negri ai comandantului E?ōl, c?ruia ?i spuse, ?Vremurile cand eram copil, iar Soarta a vrut s? m? ucid?.”

  E?ōl ?nghi?i ?n sec. ?S? te ucid?? Nu ?n?eleg dac? sincer.”

  ?Nici eu. Dar a?a a fost s? fie, c?ci, la varsta de 12 ani, soarta vulpilor ūtā sau vulpile ro?ii ale Samirei a fost dat? peste cap, iar un ?ntreg neam de vulpi magice a fost distrus atunci.”

  ?Distrus? De c?tre cine?”

  ?Cronus? Uranus? Ce ?tiu eu? N-am aflat nicicand asta, dac? sincer. Tot ce ?tiu sau mai bine zis ce-mi amintesc despre acea perioad? e c? am fost ataca?i de Vanamari ?ntr-o noapte. Pe neprins de veste de altfel, f?r? s? le fi f?cut ceva vreodat?. De altfel… nici nu le fusesem du?mani pan? atunci. Chiar ?i a?a au fost ei cei care ne-au starpit neamul din r?d?cini.”

  ?Vanamarii? Cei care stau ?i ast?zi la hotarele Pa?i Makka?-ului?”

  ?Ba nu, comandante. Cainii lui Colte nu-s cei mai de temut Vanamari. Sunt al?ii mult mai s?lbatici. Cei ro?ii, condu?i de un suflet cainios ca nimeni altul… ?irākulā.”

  ??irākulā? ?sta cine mai e? N-am auzit nicicand de el, dac? sincer.”

  ?Atunci… a fost pentru c? soarta te-a iubit.”

  ?Pe mine?” ?ntreb? comandantul extrem de uimit. ?De ce crezi asta?”

  ?Pentru c?, dac? ai fi dat m?car odat? ochii cu ?irākulā, atunci ai fi fost cu siguran?? mort.”

  ?Atat de fioros e?”

  ?Da,” r?spunse Alena, cutremurandu-se. ?E diavolul ?n persoan?, c?ci ai s?i ochi ro?ii, cu focul etern arzand ?n ei, sunt cei care distrug victima dintr-o singur? suflare. ?i, ce-i mai de temut la el e faptul c? ?irākulā are capacitatea de a ?nghi?i sufletele victimelor sale. Astfel, ?nchise ?n al s?u centru energetic, acele suflete nu-?i pot nicicand g?si lini?tea ?i la fel nicicand nu pot rena?te. Ceva la ?ndemana acestui demon, c?ci, atata timp cat acele sufletele sunt ?n interiorul lui, el le poate folosi energia ?i puterea, putand fi astfel considerat invincibil.”

  ?Nimeni ?i nimic pe lumea asta nu poate fi invincibil, Alena. Nici m?car Titanii nu-s, c?ci, de-ar fi fost, atunci la sigur ar fi oprit acest r?zboi ?nainte ca el s? ?nceap?.”

  ?Poate c? n-o fac c? le e la ?ndeman?, nu crezi?”

  ?Pentru putere?”

  ?Pentru tronul lumii mai bine zis, c?ci fiecare suflet pe lumea asta pare s?-?i doreasc? acest lucru.”

  ?Nu chiar to?i,” r?spunse E?ōl, zambind trist. ?Eu… nu mi-l doresc dac? sincer.”

  Alena se ?ncrunt? ni?el. ?Motivul?”

  E?ōl zambi iar, de data asta un pic nevinovat. ?Pentru c? mi-i bine s? fiu supus reginei mele decat urat de supu?i.”

  ?La? atunci?”

  ??n?elept i-a? zice, c?ci, atata timp cat tr?iesc printre oamenii de rand cum se zice, pot s? le ?n?eleg durerile ?i s?-i ajut, m?car cum pot. Rege fiind ?ns?, mai ales unul pe tronul lumii, n-a? putea s? fac asta, c?ci… nu mi-ar ajunge la sigur timp.”

  ??i nici r?utate, comandante, c?ci, pentru tronul lumii, unul e capabil s?-?i vand? sufletul. Nu tu.”

  ?Compliment s? fie?” ?ntreb? E?ōl razand.

  La fel zambi ?i Alena. ?S? ?tii c? da,” ?i spuse ea. ?Este, comandante, c?ci doar pu?ine suflete pe lumea asta, din cele pe care le-am ?ntalnit, nu-?i doresc s? stea pe tronul cela. Unul din ele e?ti tu.”

  ??i… cine ar fi celelalte, dac? pot ?ntreba? Sau… sunt ele mai multe decat avem noi timp s? vorbim despre ele?”

  ?De multe nu-s multe ele ?i timp am avea s? vorbim, c?ci multe dintre ele le cuno?ti. Precum regina Inlan Diar ?i a ei nepoat? Zeal. La fel Maestrul Dike ?i gemenii lui. Ca?iva din Titani. Din cei vrednici m? refer, nu din cei la?i care se ascund ?i ast?zi dup? nori. Precum ?i…”

  Alena t?cu. ??i aduse aminte de primul suflet pe care ea-l ?ntalnise odat? ?i ?n care sim?i dragostea pentru p?mant ?i nu ravna pentru putere. Odat? demult ?ntalni ea acea persoan?, copil? fiind, chiar ?n timpul atacului Vanamarilor lui ?irākulā. Atunci, ascuns? fiind ?n tunelele grotei ?n care tr?iau, dup? stanci ?i pietroaie, sim?i mana cuiva atingandu-i um?rul. O atingere care o f?cu s? tremure din toate m?dularele, ghemuit? fiind ?i cu palmele la ochi s? nu vad? teroarea. Doar c? tremur? degeaba, c?ci nu era un Vanamar care-i atinse um?rul, ci o dalb? fecioar? cu ochi alba?tri, care-i zambi ?i-i spuse, ?S? mergem!”

  ?Unde?” ?ntreb? copila speriat? ?i uimit? ?n acela?i timp.

  ?La loc sigur. Pentru asta ?ns? trebuie s? ie?im de-aici mai ?ntai.”

  ?Dar…,” se opuse copila Alena ideii de-a pleca. ?Eu trebuie s? stau aici. Mama mi-a spus s? stau aici pan? ea vine. ?i ea trebuie s? vin? neap?rat. De aceea ?i nu pot pleca.”

  Zambetul trist al str?inei ?ns? ?i d?du de ?n?eles copilei c? a?teptarea ei era ?n zadar. De aceia ?i i se umplur? ochii de lacrimi, ?n timp ce suspinele d?dur? n?val? ?n al ei piept, blocandu-i gatlejul ?i for?and-o s? scoat? sunete surde mai apoi. Chiar ?ncepu a se cutremura iar ?n clipa ?n care frumoasa str?in? cu ochi alba?tri o stranse la piept ?i-i ?opti duios, ?Va fi totu?i bine! Ai ?ncredere ?n mine ?i a?a va fi!”

  ?i Alena avu ?ncredere ?n str?in? ?i-o urm? ?n acea zi. Doar c?, ?n timp ce se ?ndreptau spre ie?ire, n-ascult? de sfatul acelei femei ?i privi ?n jur. V?zu astfel teroarea l?sat? ?n urm? de Vanamari ?i la fel ??i v?zu ?i mama r?pus? de inamic, c-o mu?c?tur? adanc? ?n zona gatlejului, ?nc? agonizand. ?i, de cum o v?zu, Alena se smulse din prinsoarea mainii str?inei ?i fugi spre mama ei, strigandu-i ?nfrigurat? numele. Doar c? n-avea cine s?-i r?spund? atunci… doar lacrimile curse din ochii vulpii ro?ii Samira ?i d?dur? de ?tire copilei c? a ei mam? mai era ?nc? vie ?n acel moment.

  Astfel, ?ngenuncheat? lang? a ei mam?, cu bra?ele ?nconjurandu-i gatlejul r?nit, Alena planse ?ndelung pan? ce nu mai sim?i via?a pulsand ?n inima Samirei. Abia atunci sim?i iar atingerea str?inei pe um?r, care-i ?opti, ?E timpul s? mergem, Alena. Vanamarii se pot ?ntoarce oricand, c?ci ?tiu deja c? o vulpe ūtā a supravie?uit.”

  ?Cum r?mane cu mama?” ?ntreb? copila ?nc? cu fa?a ascuns? ?n blana ?nsangerat? a vulpii Samira. ?Cum r?mane cu ea? N-o pot l?sa aici, s? sufere.”

  ??i n-o s? fie a?a,” ?i r?spunse str?ina cu glas duios. ?Samira deja nu mai sufer?.” Dup? care, apucand-o de man?, o for?? pe copil? s-o urmeze. Doar c?, ?n timp ce plecau, Alena continu? s? se uite ?n urm?, la ochii lipsi?i de via?? ai Samirei, care mai erau ?nc? ?n lacrimi.

  ***

  ?S-a ?ntamplat totul ?n zona Ka?ka? Pēy-ului,” ??i continu? Alena povestirea ?n timp ce ea ?i E?ōl ??i continuau deja drumul. ?Mai bine zis ?n zona stancoas? ?n care st? ascuns ?i azi ?arpele Tetapas.”

  E?ōl se cutremur? iar, auzind-o pomenindu-l pe acel ?arpe. ?Tetapas?” ?ntreb? el ?ntr-un final, ?ncruntandu-se. ?Dar… e o zon? a naibii de periculoas? acea arie stancoas?.”

  Alena se opri, privindu-l insistent. ??i-i cunoscut? zona grotei lui Tetapas, comandante?” E?ōl d?du din cap c? da. ?De unde?”

  ?Am v?zut-o,” r?spunse el cu glas gatuit. Apoi, privind ?n alt? parte, dup? ce trase aer adanc ca s? se calmeze ni?el, spuse, ?Acum cateva zile de altfel, cand am mers s? vedem ce-s cu zgomotele din adancurile p?mantului.”

  ?Narakatti? olika?,” murmur? Alena, dup? care se cutremur? cand sim?i privirea comandantului a?intit? asupra ei.

  ?Zgomotele infernului?” O ?ntreb? E?ōl ?ncurcat, v?zand-o privind ?n urm? de data asta. ?Vorbe?ti de parc? ?i-ar fi cunoscute acele zgomote, de?i abia acum cateva zile s-au auzit pentru prima dat?.”

  ?Aici gre?e?ti, comandante,” ?opti Alena, ?nc? privind ?n urm?. Privea ?ns? ?n spate, sperand s-o vad? pe Nikkari venind, c?ci, nu-?i de ce, sim?ise o conexiune cu ea dup? acel ritual lang? Inelul Sor?ii, cand Nikkari ?i t?m?dui r?nile, punand-o iar pe picioare. Nikkari ?ns? nu se vedea venind. De asta ?i privi iar Alena ?n fa??, trist? ?n suflet ?i ?n gand, mai ales cand spuse, ?Acele zgomote se aud demult, ?nc? de acum 20 de ani cand Titanida Cerului Nelimitat, Zayleea, a venit ?n zona Ka?ka? Pēy-ului s?-i fac? lui Tetapas o vizit?.”

  E?ōl o privi cu ochii cat cepele. ?Ce? Mama prin?esei Zeal a fost ?n zona Ka?ka? Pēy-ului?”

  ?A?a e. Nu ?tiu exact ce-a adus-o la Tetapas ?n acea zi, dar… oricare nu i-ar fi fost motivul o s?-i fiu ve?nic recunosc?toare, c?ci mi-a salvat atunci via?a.”

  Comandantul se ?ncrunt?. ?Vrei s? spui c? acea fecioar?, despre care mi-ai povestit mai devreme c? te-a salvat de Vanamari, a fost Titanida Zayleea?”

  ?A?a e, comandante! Anume mama lui Zeal m-a salvat atunci. ?in minte asta atat de clar, c?ci… am v?zut asta ?n ochii lui Zeal.”

  ?Ai v?zut ce? Cum te-a salvat atunci?” Alena d?du din cap c? nu. ?Atunci?”

  ?Chipul mamei. Mamei ei, comandante. ?i, de cum am v?zut acel chip ?n ochii lui Zeal, am ?n?eles c? trebuie s?-mi ?ntorc datoria ?i s? fiu ve?nic credincioas? Pa?i Makka?-ului ?i supu?ilor lui, pl?tind astfel pentru jertfa Zayleei ?n acea zi!”

  ?Jerf?? Despre ce vorbe?ti acuma, vulpe? Doar ai spus c? Titanida Zayleea te-a salvat ?n acea zi.”

  ??i a?a a ?i fost. Doar c?, exact dup? asta, Zayleea s-a ?ntors ?n grota Ka?ka? Pēy-ului de unde nu s-a ?ntors.”

  Privind ?n ochii negri ai comandantului, ?n acea privire confuz? ?i plin? de uimire ?n acela?i timp, Alena zambi. O f?cu ?ns? trist, p?strand ?n suflet o mare tain?, cea a mor?ii mamei lui Zeal. Da, Alena p?strase adanc ?n suflet taina mor?ii Titanidei Cerului Nelimitat, cea care o salvase de la moarte la varsta de 12 ani ?i care, vrand s? mai salveze trei suflete ?n acea zi, se ?ntoarse din drum, cand ar fi trebuit s? ?nainteze, f?r? a se mai ?ntoarce acas? nicicand.

  ***

  CU DOU?ZECI DE ANI ?N URM?

  ?S? mergem, copil?! S? mergem mai repede!” O ?ndemn? Zayleea pe mica Alena, care abia se ?inea pe picioare ?n timp ce ?naintau pe poteca stancoas? a Ka?ka? Pēy-ului. O potec? a naibii de greu de parcurs, care le f?cea adesea piciorul s? alunece, iar ele s? se aga?e cu mainile de alte pietroaie sau ierburi ca s? nu cad? ?ntr-un final ?n abrupta ?i f?r? fund pr?pastie a Ka?ka? Pēy-ului. ?i, chiar de Zayleea ?i-ar fi putut folosi puterea ca s? se teleporteze din acele locuri, n-o f?cu, c?ci, nu-?i de ce, al?turi de mica vulpe, era incapabil? s? foloseasc? acea putere. De aceea ?i se decise s? ia drumul cela stancos ca s? ajung? sus pe munte ?i nu ?n josul lui unde ?tia ea c? se ?ndreptaser? dup? atac Vanamarii lui ?irākulā, lupi s?lbatici ?i ?nseta?i de sange pe care-i sim?ea iar c?lcandu-le pe urme.

  De altfel, din cauza aceleia?i temeri, c? Vanamarii ?i ?irākulā le vor ajunge din urm? ?i vor r?ni copila, continua ea s-o ?ndemne pe Alena s? se gr?beasc? s? urce ?n fa?a ei. ?ntre timp, Zayleea r?manea la doar ca?iva pa?i ?n spate, privind insistent ?n urm?, s? vad? de nu cumva Vanamarii sau m?car vreo iscoad? de-a lor era prin preajm?. De-ar fi fost m?car unul acolo, atunci avea de gand s? lupte una contra lor, doar s? apere copila pe care sim?ea c? trebuie s-o apere cu orice pre?.

  ?n urma lor nu se vedea niciun suflet du?man ?ns?. Doar o stranie lini?te ?i-o cea?? albicioas? ce se ridica ?ncet din adancurile pr?pastiei se vedea ?n jur. ?i… pe ici pe colo… se mai auzea straniul ?uierat al vantului din ?nalturi. ?Un ?uierat care totu?i nu-i al vanturilor noastre,” ??i spuse Zayleea ?n gand, extrem de ?ngrijorat?.

  Privind dintr-o dat? ?n fa??, ca s? vad? pe unde s? urce, tres?ri. Se ?ntampl? din cauza copilei, care st?tea oprit? la doar doi pa?i de ea, privind-o insistent. O privire pe care Zayleea n-o ?n?elese decat atunci cand Alena ?ntreb?, ?De nu-i al vostru vantul, atunci al cui e?”

  ?Cite?ti gandurile?” O ?ntreb? Titanida mirat?.

  ?S? zicem c? da,” r?spunse copila sec, ridicand din umeri. ?Dar totu?i nu a-?i r?spuns cu privire la vant,” insist? ea.

  Support the creativity of authors by visiting the original site for this novel and more.

  Zayleea zambi. ?N-am r?spuns pentru c? nu ?tiu acel r?spuns.” Dup? care, mai f?cand ca?iva pa?i, se apropie de copil?.

  Alena se uit? ?n sus, la chipul Zayleei, citind preocuparea ?n privirea ei ce spinteca zarea. ??i totu?i e un vant care v? ?ngrijoreaz?, nu-i a?a?” ?ntreb? copila.

  ?S? m? ?ngrijoreze? De ce?” Min?i Titanida.

  ?Pentru c?-i ceva ce-i necunoscut, iar necunoscutul mereu ne sperie,” spuse copila. Apoi, ?ntorcandu-i spatele Zayleei, ??i continu? drumul, oarecum pe branci, c?ci zona ?n care ajunser? era una extrem de abrupt? ?i greu de urcat.

  Privind ?n urma copilei, Zayleea zambi. ?S? ?tii c?-mi placi,” ?i spuse ea Alenei, p??ind ?n urma ei.

  ??n leg?tur? cu ce?” R?spunse fata, f?r? s-o priveasc? pe Titanid?. ?C? nu-mi plang durerea, ci-mi continui drumul?”

  ?Ba nu. E din cauza c? pari matur? ?i ?n?elegi c? ?n via?? exist? priorit??i. Precum acela c? unul trebuie s? supravie?uiasc? cu orice pre? ?n via?a asta, mai ales dac? al?ii ?i-au dat via?a ca s? te salveze.”

  ??i totu?i nu de asta ?mi continui eu drumul.”

  ?Atunci? De ce-o faci de nu-i secret?”

  ?Pentru c?-s singura vulpe ūtā r?mas? ?n via??.”

  R?spunsul copilei ?i siguran?a din vocea ei, de?i sim?ea o mare triste?e ?n sufletul Alenei, o f?cur? pe Zayleea extrem de confuz?. Da, ?tia c? tribul Samirei disp?ruse ?n acea zi, un trib ce luptase timp de zeci de ani contra lui Uranus ?i-a lui Cronus, care ?ncercaser? adesea s? le foloseasc? puterea pentru interesele lor, dar totu?i nu era ceva de care o copil? de 12 ani s? fie preocupat?. ?i totu?i Alena era ?ngrjorat? ?i con?tient? c? r?mase singurul exemplar de vulpe magic? ūtā ?i c? trebuia s? supravie?uiasc? cu orice pre?. Chiar ?i cu h?ita?ii Vanamar pe urmele ei. De aceea ?i oft? Titanida ?n?elegand asta, la fel cum ?n?elese c? via?a pe P?mant era atat de grea ?n acele vremuri.

  Un zgomot ciudat, auzit din vale, le f?cu pe ambele s? se opreasc? ?i s? priveasc? ?ntr-acolo. Privir? ?ngrijorate, c?ci crezuser? c? Vanamarii se apropiaser? atat de mult de ele f?r? ca ele s? fost con?tiente. Se ?ngrijoraser? degeaba, c?ci cele trei suflete coborau o alt? potec? stancoas? a Ka?ka? Pēy-ului, ?ndreptandu-se spre grota din care fugiser? ele ?i nu fugind de acele locuri.

  Cine erau cele trei suflete, Zayleea nu ?tia. Purtau pelerine sure, cu gluga pe cap ?i st?teau cumva ascunse ?n umbra zidului stancos al muntelui. Chiar ?i a?a, privind ?n jos, Zayleea ??i putu da seama c? era o femeie ?i doi copii. ??i d?du seama de asta dup? mers ?i dup? port, precum ?i dup? vocile joase ale copiilor, care-?i ?ntrebar? ?n ?oapt? mama dac? mai au mult de mers. Ce le r?spunse femeia copiilor Zayleea nu auzi. Sim?i ?ns? ?ngrijorarea strecurandu-i-se ?n suflet chiar dac? nu ?n?elese de ce. Ba chiar sim?i ?i-un nod oprit la jum?tatea pieptului, venind din stomac, ?i de aceea se lovi u?urel cu pumnul ca s?-?i ogoiasc? acea ciudat? durere.

  Tres?ri ?n clipa ?n care o auzi pe copil? spunand, ?Vin din zona C?rbunarilor. Par s? se ascund?.”

  Privind ?n sus, Zayleea o v?zu pe Alena privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i ea. Da, era sigur? c? copila privea cu mare aten?ie la cele trei suflete care coborau de pe munte ?i care p?reau s? se ascund?. Ce nu ?n?elegea Titanida era de unde ?tia Alena despre ele. Un gand la care primi r?spuns curand cand copila ?i spuse:

  ??tiu despre ei pentru c? le-am putut citi ?n suflet destinul. Unul crunt, care se ?ncheie azi.”

  ?Se ?ncheie? Despre ce vorbe?ti acum, copil?? C? cei trei sunt sorti?i pieirii azi?”

  ?A?a e,” r?spunse Alena calm. ??i nu-i nimic ce putem face ca s?-i protej?m, c?ci… cel care trebuia s?-i apere i-a sortit pieirii, vrand s?-?i ?mplineasc? un vis m?re?. ?n schimb… ?i-a ucis practic ?ntreaga familie.”

  ?Cine anume?” ?ntreb? Zayleea cu sufletul la gur?.

  ?Rueb, fostul rege al C?rbunarilor.”

  ?Fostul? De ce spui fostul? Din cate ?tiu Rueb al C?rbunarilor ?nc? tr?ie?te.”

  ?Tr?ia. A fost ucis acum o lun? ?n lupta cu Alshamalii, ora?ul c?rora s-a ?nc?p??anat s?-l cucereasc?, f?r? s? fie con?tient c? nicicand nu i-a fost h?r?zit? aceast? victorie.”

  ?Rueb mort?” ?opti Zayleea trist?, de?i nicicand nu fusese prieten? cu C?rbunarii sau ?i cunoscuse. Chiar ?i a?a era un suflet pierit, iar cei care piereau atat de crunt mereu ?i ?nduio?au inima. ?Atunci, m?car familia lui trebuie s? tr?iasc?,” ?opti Titanida, privind ?n jos, la cele trei siluete sure care se ?ndreptau tot mai mult ?i mai mult spre grota lui Tetapas. ?i, sim?ind c? trebuia neap?rat s? fac? ceva ?n acea zi ca s?-i salveze, Zayleea se apropie ?n grab? de Alena, c?reia ?i spuse, ?Tu continu?-?i drumul, copil?! Tot ?n sus ?i ?n sus pan? ajungi pe loc drept. Acolo, pe lang? pietroaie, mergi spre Sud, pan? ajungi ?n la grani?ele Pa?i Makka?-ului. Acolo, spune numele Titanidei Zayleea ?i c? ea te-a trimis ca s? fii la ad?post. Po?i s? nu spui cine e?ti tu, c?ci cred c? e mai bine s? nu se ?tie o vreme din ce neam e?ti. Chiar ?i a?a te vor primi, c?ci oamenii Pa?i Makka?-ului sunt m?rinimo?i ?i nu las? un suflet nevinovat pericolului.”

  Cat spuse aceste cuvinte, Zayleea ??i scoase pelerina de pe umeri ?i-o puse pe umerii copilei. Dup? care, punandu-i ?i gluga, se puse ?n pirostrii ca s?-i suflece manecile, care-i erau mult prea lungi copilei. ?i, cat Titanida ?ndeplini acest ritual, Alena o privi atent, v?zand o imagine clar? ?n fa?a ochilor: cea a Zayleei plecand, dar nicicand ?ntorcandu-se. De aceea ?i-i spuse mai apoi, ?Cred c-ar fi mai bine s? mergem ?mpreun?, Fecioar? Zayleea, c?ci… drumul pe care vrei s? mergi e f?r? ?ntoarcere.”

  Zayleea zambi, privind ?n ochii copilei. ?Nimeni nu ?tie soarta acestei lumi. La fel nimeni nu ?tie de se ?ntoarce cand pleac?. A?a c?, nu-?i f? griji, c?ci o s?-mi port eu de grij? cat timp o s? fiu acolo. La fel s? faci ?i tu, c?ci trebuie s? ajungi teaf?r? sus, m-ai ?n?eles?”

  Alena d?du din cap c? ?n?elese. Lacrimi ?ns? ?i n?v?lir? ?n ochi cat de curand cand ?i spuse mai apoi Zayleei, ?Poate totu?i nu pleca?i, aaa? R?man dou? suflete ?ndurate ?n urma voastr? dac? pleca?i azi iar ?n spre acel loc.”

  ?Vor pieri ?ns? trei dac? nu plec, nu crezi? Trei suflete pe care n-are cine le proteja. Trebuie s-o fac eu, c?ci pentru asta m-a trimis soarta azi ?n aceste locuri. Te-am salvat pe tine ?i-i voi salva ?i pe ei, o s? vezi. A?a c?, nu te ?ngrijora ?i vezi-?i de drum, c?ci, cat de curand, te ajung din urm?.”

  Cat spuse aceste cuvinte, Zayleea ?i zambi copilei, ?tergandu-i obrajii de lacrimi. Apoi, strangand-o la piept ca s?-i dea m?car un pic de alinare, ?nchise ochii pentru cateva clipe, ?ndurerat?. Sim?ea nu-?i de ce c? acea copil? avea dreptate ?i c? s-ar fi putut s? nu se ?ntoarc? nicicand la so? ?i la fiic? de-ar fi urmat acel destin pe care avea de gand s?-l urmeze ?n acea zi. Chiar ?i a?a, se ridic? dintr-o dat? de jos ?i-i f?cu copilei cu capul s? plece. Un ?ndemn pe care Alena ?l urm?, chiar dac? f?r? prea mare tragere de inim?.

  Cat Alena urc? o parte din drum, Zayleea st?tuse locului, privind ?ngrijorat? ?n urma ei. St?tu locului Titanida ca s? se asigure c? m?car acea copil? va fi la loc sigur cat ea nu-i va fi al?turi. Apoi, cand Alena disp?ru la o cotitur?, dup? stanci, ?ntoarse spatele acelui loc ?n care st?tuse pan? atunci, coborand ?n grab? acea potec? pe care cu greu o urcase, ?ncercand s? salveze alte trei suflete sortite pieirii, trei suflete care, la fel ca ?i ea, porniser? pe-un drum f?r? ?ntoarcere.

  ***

  ?Ar fi trebuit s? se ?ntoarc? atunci a?a cum i-am spus,” spuse Alena cu glas trist cand ie?ir? deja din tunelele celea umede ?i periculoase. ?Mama lui Zeal s-a ?nc?p??anat ?ns? s? calce mor?ii pe urme, c?ci nicicand nu s-a ?ntors mai apoi.”

  ?Ce crezi c? s-a ?ntamplat totu?i acolo ?n acea zi? S-a ?ntalnit cu Vanamarii?”

  Alena d?du din cap c? da. ?A?a e. Anume din cauza Vanamarilor cei patru s-au ?ntors din drum ?i-au intrat ?n Grota lui Tetapas.”

  E?ōl se cutremur?. ?Grota lui Tetapas? E?ti sigur??”

  ?Absolut, comandante. De altfel v?d acea imagine clar? chiar ?i acum.”

  ?Imagine? Care anume?”

  ?Cea ?n care Titanida Zayleea, o mam? speriat? ?i doi copii stran?i la piept de-a lor mam? s-au tot tras ?n spate pan? au intrat ?n acea grot? spre care Soarta ?i atr?gea ?n acele clipe. ?n fa?a lor v?d clar gurile larg deschise ale Vanamarilor ro?ii, iar ?n fruntea lupilor ?l v?d ?i azi pe ?irākulā, cel pe care am impresia c-o s?-l mai ?nfrunt odat?.”

  ??irākulā? Crezi c? ?nc? tr?ie?te? S? nu uit?m c-au trecut totu?i dou?zeci de ani de atunci. E posibil s? fi ?mb?tranit.”

  ??i totu?i e ?nc? ?n putere, chiar dac?-i b?tran,” ?uier? Alena printre din?i. ?Diavolul cela are via?? ve?nic? datorit? lui Maranam, c?ruia i s-a ?nchinat ?n cele din urm? asemeni unui caine jig?rit cand ?i-a sim?it moartea c?lcandu-i pe urme.”

  ?S? nu insult?m totu?i cainii, vulpe Alena. Pan? la urm? cainii sunt suflete credincioase, ce-?i stau mereu al?turi.”

  ?Mai sunt ?ns? ?i din cei care mu?c? mana st?panului care-i hr?ne?te. S? nu uit?m ?i de asta, comandante.”

  ?Ai dreptate, dar totu?i… am ?ncredere mai mult ?n caini decat ?n vulpi dac? sincer. F?r? sup?rare, c?ci n-am spus-o cu rea inten?ie. Doar… e ceva ce simt.”

  Alena zambi, spre marea surprindere a comandantului. Dup? care ?i spuse, uimindu-l pe E?ōl ?i mai mult, ?E dreptul t?u, comandante.”

  ?Care anume?”

  ?S? n-ai ?ncredere ?n al?ii. La fel fac ?i eu, c?ci doar astfel mi-am ?inut pan? azi blana ?ntreag?.”

  ?Te-ai ?ncrezut totu?i ?n noi, ?n nimfe ?i-n Nikkari cand ai fost r?nit?. De ce?”

  ?Pentru c?, de?i n-am ?ncredere, citesc ?n suflete. Ceva ce-ar trebui s? ?nve?i ?i tu a face, comandante.”

  ?Ceva ce n-o s? pot face totu?i nicicand, c?ci… s? nu uit?m c? n-am eu puteri magice.”

  ?N-ai nevoie de puteri ca s? vezi sufletul altuia, s? ?tii. Ai nevoie de intui?ie bun? ?i inim? curat?, ceva ce ai cu siguran??, comandante E?ōl.”

  ?Chiar ?i a?a, nu cred s? fie de mare ajutor, c?ci… tu, de exemplu, folosindu-?i puterea magic?, po?i vedea de te va tr?da acel cineva sau nu. Eu - pot doar b?nui c? un suflet ?n care n-am ?ncredere m? va ?njunghia pe la spate. Chiar ?i a?a ?i stau al?turi, crezand ?n el pan? la cap?t.”

  ??i faci bine, s? ?tii, c?ci fiecare din cei pe care-i ?ntalnim ?n cale ?i care trec prin via?a noastr? las? o amprent? ?n al nostru suflet. Ne este ?nv???tor. Astfel, ?nv??and o lec?ie, n-o s? d?m gre? la urm?torul examen.”

  ?Poate ?i ai dreptate,” spuse E?ōl, punandu-?i gluga pe cap ?i apucand mai strans sabia ?n man?, c?ci tocmai ajunser? la marginea p?durii cufundat? ?n umbre ?i ?ntuneric, o p?dure extrem de umed? ?n acea noapte, deloc pe placul comandantului, chiar dac? nu plouase de zile bune deja. ?Dar totu?i, ceva ce sper s? nu ?nv?? nicicand.”

  ?Ce anume?” ?ntreb? Alena, urmandu-l cat de curand, formand vestita bil? de foc ?n mana stang? ca s? le serveasc? de iluminat drumul.

  ?Tr?darea. Asta vreau s? nu experimentez nicicand, chiar dac? am impresia c? anume de asta ?i-o s? avem parte ?ntr-un final.”

  Spunand aceste cuvinte, E?ōl t?cu. Exact la timp, c?ci, imediat ce intrar? ?n p?dure, doi ochi negri se deschiser? pe trunchiul copacului din primul rand. Ochi pe care E?ōl nu-i v?zu, dar ?i v?zu prea bine vulpea, c?ci ranji. F?cu asta pe la spatele comandantului, dar nu ca s? ascund? de el, ci s?-l fereasc? cumva de temeri ?n acea noapte. ?i, cand avu ocazia, orbi acei ochi trimi?and o alt? bil? neagr? asupra lor. Chiar ?i a?a p?rea vulpea Alena ?ngrijorat? dup? asta, ne?tiind cat v?zur? acei ochi ?i cui transmiser? acele imagini, mai ales ne?tiind de-i recunoscuse cineva cat trecuser? prin acele locuri.

  ***

  ?Comandantul E?ōl nu s-a ?ntors ?nc??” ?ntreb? Zeal, intrand brusc ?n iatacul lui Inlan Diar.

  ?Nu. De ce ?ntrebi?” Se interes? regina, privindu-?i insistent str?nepoata, pe care o sim?i ?ngrijorat?.

  ?Pentru c?… simt c? s-a intrat ?n P?durea Umbrelor azi noapte. Doar c?… nu v?d cine anume a intrat acolo, str?bunico!” R?spunse Zeal, cu glas gatuit.

  L?sandu-?i lucrul de man? pe pat, de care se apucase doar ca s?-?i pun? ordine ?n ganduri, Inlan Diar se apropie ?n cele din urm? de str?nepoat?, c?reia ?i atinse mainile ca s-o fac? s-o priveasc? ?n ochi. Apoi, cand Zeal o privi ?n sfar?it, Inlan Diar ?i zambi cu bun?tate, ?ncercand astfel s?-i alunge norii ?ngrijor?rii din priviri, dup? care ?i spuse, ??i totu?i P?durea ceea nu-i de groaz?, Zeal ?i tu ?tii prea bine de ce.”

  ??tiu, str?bunico! Chiar ?i a?a… nu pot s? nu m? ?ngrijorez pentru comandant. Mai ales ?tiind cine anume tr?ie?te ?n acea p?dure.”

  ?Ceva firesc s? te ?ngrijorezi pentru cineva drag, scumpo,” ?opti Inlan Diar, tr?gand-o pe Zeal dup? ea, spre pat. Apoi, cand ambele ?edeau deja comod pe el, privi iar cu bun?tate la str?nepoat?, c?reia ?i spuse, ?Dar totu?i cineva ?n care trebuie s? ai ?ncredere, c?ci comandantul nu-i la primul pericol ?ntalnit ?n cale.”

  ?Dar e prima dat? cand nu-i cu cineva de ?ncredere al?turi.”

  ?Te referi acum la vulpea Alena?”

  ?La cine altcineva?!” R?spunse Zeal, ?ncruntandu-se. ?Sunt prea viclene pe gustul meu ?i deloc de ?ncredere.”

  ?Ceva de care m? ?n?el totu?i.”

  ?Ce te face s? spui asta?”

  ?Inmar. Te-a ajutat cand v-a?i ?ntors din p?dure, nu?”

  Zeal stramb? iar din nas. Nu-i pl?cea ei s? recunoasc? asta, dar trebuia s-o fac?, c?ci ?i datorit? lui Inmar se salvaser? ?n acea zi de Tikil ?i restul demonilor care le urmar?. Asta ?ns? nu ?nsemna c? ?ncepuse s? aib? ?ncredere, c?ci ?A f?cut asta ca s?-?i salveze pielea nu doar pe a mea,” ?i spuse ea str?bunicii ?ntr-un final.

  ?Poate ?i ai dreptate. Dar la fel ar fi putut s?-?i salveze pielea f?r? s? te salveze pe tine, nu crezi?”

  ?Asta ar fi ?nsemnat s? fie ea jupuit? dup? asta de piele,” spuse Zeal, ranjind. Inlan Diar o privi confuz?. ?De s-ar fi ?ntors f?r? mine m? refer, c?ci sunt sigur? c? n-ai fi l?sat-o vie de eu a? fi suferit. Sau m? ?n?el?”

  ?Nu, nu te ?n?eli. De Inmar s-ar fi ?ntors f?r? tine ?i-a? fi aflat c? te-a tr?dat ?i din cauza asta ai suferit, atunci a? fi f?cut-o ?i pe ea s? sufere. Nu cu pre?ul vie?ii ?ns?.”

  Zeal se ?ncrunt?. ?Acum s? ?tii c? m? simt dezam?git?.”

  ?De ce? Pentru c? nu r?spl?tesc o moarte cu alta?”

  ?A?a e. De altfel nu o moarte ca oricare alta, ci a mea. Sau… chiar nu m? iube?ti ?ntr-atata sau nu merit s? fiu r?zbunat? cu un cap t?iat?” Inlan Diar pufni ?n ras. ?Nu v?d nimic comic ?n asta dac? sincer.”

  ?Eu ?ns? da. De ce? Pentru c? vorbe?te acum gelozia ?n locul t?u. Sau poate… capriciul?”

  ?Capricioas?? Eu? Nici ?ntr-o mie de ani.”

  ?Ba eu cred c? da. ?i ?tii de ce? ??i citesc asta ?n priviri, Zeal. Reac?ionezi ca un copil mic c?ruia nu i s-a f?cut pe plac, iar asta nu e bine deloc.”

  ?M?car a?a m? simt ?i eu copil,” ?opti Zeal, trist?. ?Ca atunci cand tr?ia mama.” Apoi, oftand, privi ?n alt? parte, ?ncercand s?-?i ascund? lacrimile din priviri.

  Sim?ind palmele calde ?i moi ale lui Inlan Diar atingandu-i fa?a, f?r? s? vrea, Zeal ??i d?du frau liber lacrimilor. Str?bunica ei zambi ?ns?, spunandu-i cu bun?tate, ?De sim?i asta, plangi, Zeal! O s?-?i fac? bine!”

  ?Ba doar o s?-mi r?scoleasc? ?i mai r?u sufletul, c?ci… e un subiect pe care nu vreau s?-l ating.”

  ?Eu ?ns? a? vrea. S? vorbim despre asta m? refer.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? doar astfel o s?-?i ogoie?ti sufletul, scumpo. Doar astfel o s? la?i ?n urm? trecutul ?i-o s? mergi mai departe.”

  ?Ceva ce nu pot face totu?i.”

  ?Din cauza Zayleei?”

  ??i se pare pu?in? A disp?rut f?r? s? spun? un cuvant. A disp?rut f?r? s?-?i ia r?mas bun sau m?car s?-mi lase o pist? ca s-o g?sesc mai apoi. De asta ?i doare atat de mult.”

  ?Poate n-a putut face asta, nu crezi? S?-?i spun? la revedere ?i c? te iube?te. Asta ?ns? nu ?nseamn? c? mama ta n-a sim?it asta.”

  Zeal ??i ?terse brusc lacrimile. ?Ce dac? ea totu?i nu m-a iubit?”

  ?A ta mam?? Imposibil. ?i ?tii de ce sunt atat de sigur? de asta?”

  ?Pentru c-ai cunoscut-o?”

  ?Nu doar. E ?i pentru c? i-am putut citi ?n suflet. Mama ta era genul cela de om c?ruia ?i p?sa de lume. De lumea ?ntreag?, Zeal, o lume pe care a ?ncercat mereu s-o protejeze.”

  ??i totu?i o lume care n-a protejat-o pe ea, nu-i a?a?”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu, scumpo. Cum ai zis, Zayleea n-a l?sat o pist? unde ar putea fi. La fel nu ?tim ce s-a ?ntamplat cu ea ?n acea zi cand a disp?rut. Chiar ?i a?a, cred eu c? a fost din cauza unui motiv ?ntemeiat de ne-a l?sat atunci. Un motiv pe care, mai devreme sau mai tarziu, o s?-l afl?m. ?i atunci da, o s?-i facem dreptate, de trebuie.”

  ?Ce dac? n-o s? afl?m nicicand ve?ti despre ea, str?bunico? Ce-o s? facem noi atunci? Ne vom r?zbuna?”

  ?Pe cine?”

  ?Pe Soart?. Cea care a luat-o de lang? noi atunci.”

  ??i? O s? ne ajute asta la ceva?”

  ?Nu ?tiu, dac? sincer. Cred totu?i c-o s? ne fie mai u?or pe suflet dup? asta.”

  ?Sau poate mai greu, nu crezi? Nimic bun nu se ?ntampl? de ver?i sange pentru alt sange, Zeal. La fel nimic bun nu se ?ntampl? de r?spunzi unui r?u cu altul.”

  ?Atunci, dup? p?rerea ta, folosind bun?tatea drept arm? de r?zboi, ajut? mai mult?”

  ?Poate ?i c? nu. Totu?i ?l ajut? pe cel ce-o folose?te. S? se simt? mai bine, m? refer, c?ci m?car astfel n-are mustr?ri de con?tiin?? ?i nici pete pe suflet datorit? celor ce-au pierit din cauza lui.”

  Dup? astfel de cuvinte, Inlan Diar ?n?elese c? fuseser? de ajuns ele, c?ci cuvintele uneori pot face mai mult r?u decat bine. De aceea ?i-o stranse apoi pe Zeal la piept, convins? c? dragostea ce b?tea n?prasnic din aripi ?n al ei piept era mai de folos decat simplele cuvinte. ?i avea dreptate ?ntr-un fel regina: pan? la urm?, de r?spunzi r?ului cu bun?tate ?i iubire poate ?i nu-l ?mblanze?ti, dar m?car astfel nu semeni mai mult r?u ?n jurul t?u.