O lini?te mortal? se a?ternuse de-a lungul De?ertului Nisyan ?nc? de cu zori. O lini?te mult prea ap?s?toare pentru acea parte de lume ?n care doar vantul molcum tr?ia, scorpionii ?i alte mici viet??i, ale c?ror nume sunt necunoscute ?i pan? ?n prezent. Doar ici ?i colo se z?rea un fir de nisip zb?tandu-se pe pacla aurie a dunelor, s?ltand ?ncet ?n sus asemeni pic?turilor de ploaie pe o suprafa?? metalic? sau zgrun?uroas?. Dup? care, ?ncet-?ncet, ?ncepur? ?i alte fire s? d?n?uie, zb?tandu-se apoi vertiginos, de parc? dunele ?i-ar fi c?scat gatlejurile ?n adancuri, ?nghi?ind tot ce ?ntalneau ?n cale, ?n special firele celea de nisip neputincioase ce nu puteau decat s? intre ?n acele gatlejuri nes?tule ?i s? piar? odat? ?i pentru totdeauna ?n adancurile lor.

  Era ?ns? doar o iluzie. Totul. Era iluzie lini?tea din jur, cerul albastru ce se limpezise dintr-o dat? de nori, culoarea m?t?soas? a nisipului, celei a graului copt ce ?nconjurase de?ertul, precum era aievea ?i scurgerea nisipului ?ntr-o clepsidr? imaginar? ascuns? ?n adancuri.

  Ce era real? era ?ns? lumea. Era real aerul din jur, mult prea sufocant pentru acea or? tarzie de sear? ?i, la fel, erau reale ?i dunele Jiwa sau Dunele Uit?rii cum mai erau ele cunoscute ?n str?vechea limb? Kunat, singura limb? universal? recunoscut? de to?i ?n acele vremuri, o limb? despre care nu ?tia nimeni cand ?i unde disp?ruse, dar pe care mul?i o mai numeau, ?n ?oapt? doar, Babilonia. Dune care erau cand ?nalte, cand scunde, acceptand trecerea timpului ?i capriciilor vremii, cea controlat? de vanturi ?i supus? trecutului, c?ci doar acolo, ?ntre cele ?apte dune ale De?ertului Nisyan sau Uitare cum mai era cunoscut acest de?ert printre Alshamali, unul ??i putea reg?si sufletului.

  ?La fel ca acel scorpion de colo,” spuse dintr-o dat? Jrijuru ?ntrerupand t?cerea, ar?tandu-i Morenei cu capul spre dreapta sa, spre o dun? ce i-ar fi ajuns lui Jrijuru pan? la umeri, unde un mic scorpion negru se lupta cu c?derea de nisipuri ?n acea clepsidr? imaginar?.

  ?De altfel… ?mi aminte?te atat de mult de noi,” murmur? Morena, f?candu-l pe Jrijuru s-o priveasc? uimit. ?i, v?zandu-i privirea a?intit? asupra, Morena zambi ?i spuse, ?M? refer la lupta noastr? ?mpotriva timpului ?i-a nemuririi.”

  Jrijuru zambi ?i el. ??i totu?i e ceva ?mpotriva c?ruia nu putem lupta. M? refer aici la nimicnicia uman? ?i la nebunia vremii. La fel ?i-a mor?ii, c?ci Mawt, ceea ce ?n limba Alshamal ?nseamn? Moarte, s-a n?scut anume aici.”

  ??n de?ert?” ?ntreb? Morena ?ncurcat?, iar Jrijuru d?du din cap c? da. ?De ce anume aici?”

  ?Pentru c? doar aici unul se poate conecta cu sufletul. Perfecta Alchimie a Universului sau Rasjil Aldukhul cum spuneau b?tranii.”

  ?Alchimie?” Se ?ncrunt? Morena. ?Nu ?n?eleg cum poate sufletului unuia s? se conecteze cu de?ertul. El n-are suflet. Cel pu?in a?a pare.”

  ?La fel credem noi despre restul lumii s? ?tii.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? noi ?n?elegem de?ertul, dar nu restul lumii. Voi ?ns? ?n?elege?i cerul, apele, p?mantul, restul naturii, dar nu de?ertul. S?-i spunem un fel de Canion al Sor?ii ?ntre Alshamali ?i restul Universului.”

  ?Ceva ce m? surprinde dac? sincer.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c?… doar gande?te-te la asta: lumea s-a n?scut dintr-o s?man??, una aruncat? din ?nalturi, care a ?ncol?it nimerind ?n sol, udat? de ape ?i ?nc?lzit? de soare. Apoi, cu iubirea aerului, acea s?man??, transformat? ?n plant?, a devenit ceea ce vedem azi: Planeta P?mant acoperit? de via??.”

  ??i totu?i nu ne ?n?elegem ?i nici nu ne complet?m.” Morena se ?ncrunt?, Jrijuru ?ns? zambi. N-o f?cu pentru c? se sim?ea triumf?tor, ci pentru c? ?tia el o tain? ce al?ii n-o ?tiau. ?Taina dunelor,” a?a cum ?i spuse el apoi Morenei. ?Siru Alhayaa” sau Taina Vie?ii de fapt. Aceea?i via?? despre care tu spui c-a luat na?tere ?n adancul solului fertil, noi spunem c-a luat na?tere ?n de?ert. Anume aici, ?n centrul celor ?apte dune ale De?ertului Nisyan.”

  Spunand aceste cuvinte, Jrijuru apropie calul s?u de cel al Morenei, pe care, apucandu-l de c?p?stru, ?l opri. O mi?care care o f?cu pe Morena s? se simt? confuz?, ne?n?elegand motivul deciziei lui, dar totu?i c?reia nu se opuse. Doar accept? mana lui Jrijuru cand acesta i-o oferi s-o ajute s? coboare de pe cal, dup? care, atingand nisipul fierbinte cu ai ei papuci cu talp? de lemn pe care oamenii lui Jrijuru i-i d?duser? la plecare, Morena privi ?n jur, a?a cum f?cea ?i regele. Doar c? ea, spre deosebire de Jrijuru, care privea cu ?ncantare dunele, se uita la ele f?r? entuziasm, c?ci… Morena se temea de ele.

  Da, femeia se temea de dune ?i de focul din adancul lor. Un foc care venise de sus, dar pe care dunele ?i nisipul lor ?l ?nghi?iser? ?n adancuri, preg?tindu-l parc? pentru un r?zboi ce-avea s? vin?. Dar, chiar dac? se temea de dune ca de moarte, Morena se temu s?-i spun? despre asta lui Jrijuru, c?ci ?n?elese un lucru cat privi la ?ncantarea v?zut? pe fa?a lui: regele vedea via?? ?n acele dune ?i nu moarte, ceea ce vedeau ochii ei de fapt.

  ??tii,” spuse Jrijuru ?n cele din urm?, f?cand-o s?-l priveasc?. ?Fiecare Alshamal e botezat anume aici.”

  ?Aici? De ce anume ?n acest loc?”

  ?Pentru c? anume aici e Inima P?mantului, cea care bate ?n acela?i ritm cu Inima De?ertului. De nu m? crezi, apropie-?i urechea de nisipuri ?i ascult?. Cu inima ascult? ?i cu sufletul, nu cu mintea. Doar astfel vei ?n?elege cu adev?rat de ce spun ceea ce spun.”

  Nu prea convins? de cele spuse de Jrijuru, Morena d?du din cap c? ?n?elese. Apoi, ajutat? de el, care-i oferi mana ca ea s? se sprijine, Morena ?ngenunche ?i, atingand ?ntr-un final nisipul fierbinte, ascult?. La ?nceput permise urechilor ei s-a asculte adancurile, dar n-auzi nimic. Ceva ce-o f?cu pentru cateva clipe s? cread? c? Jrijuru b?tea campii. ?ns?, aducandu-?i aminte de cele spuse mai ?nainte, bloc? mintal capacitatea urechilor de-a asculta sunetul din adancuri ?i deschise larg poarta sufletului, permi?and urechii interioare s-asculte ce se ?ntampla sub acele dune, acolo unde Jrijuru sus?inea c? bat dou? inimi.

  ?i trebui destul? vreme pan? s? disting? dou? pulsa?ii slabe. Le sim?i ?ns? pulsand unison, asemeni inimilor a dou? suflete pereche ce bat ?n acela?i ritm. Un sunet ce-o f?cu s? zambeasc?, c?ci ??ntr-adev?r bat dou? inimi sub aceste dune,” murmur? ea, deschizand ochii ca s? vad? de aproape frumuse?ea dunelor.

  ?i chiar fu minune ceea ce v?zu. Un miraj al dunelor ce p?reau oglinzi, reflectand cerul ?n culoarea aurului pur. ?i, pe acea oglind? de aur, v?zu un punct ro?u la ?nceput. Un punct ciudat ce-i f?cu inima s? tresar?, mai ales cand i se p?ru c? vede foc la orizont.

  Aceast? imagine o f?cu s? tresar? ?i s? se ridice la ?nceput doar ?n genunchi. R?mase ?ns? cu privirea spre zare, la fel ca Jrijuru ?i ca oamenii lui cand v?zu… departe-departe ?n zare… potopul sub form? de fl?c?ri. ?i, printre acele fl?c?ri, v?zu o mare pas?re neagr?, cu aripi ?ntinse ?n l?turi ?ndreptandu-se direct spre ei, scuipand fl?c?ri din al ei cioc larg deschis ?i parjolind lumea pe deasupra c?reia trecea. Priveli?te care-l f?cu pe unul dintre osta?ii lui Jrijuru s? murmure ca fermecat, de?i oroarea i se citea ?n priviri, ?Mawt!”

  ?Ba nu,” marai Jrijuru dintr-o dat?. ?Nu-i pas?rea Mor?ii, ci o proast? copie a ei. I se spune Tarther.”

  ?Cea din legende?” ?ntreb? Morena speriat?, ridicandu-se brusc ?n picioare.

  ?A?a e. Anume ea. ?i… s? ne gr?bim!” D?du ordinul regele, strigand. ?To?i pe cai ?i mana?i ca gandul de nu pute?i ca vantul, c?ci pas?rea ceea e ceva ce nu putem permite s? ne nimiceasc? ?n final. M-a?i auzit?”

  Un slab ?da” se auzi printre solda?i. Jrijuru nu insist? ?ns? s?-l aud? mai vioi, c?ci ??i d?dea seama c? nu putea permite orgoliului s?u de rege s?-l ?nving?. Nu ?n acele clipe cand iadul chiar venise pe p?mant sub forma p?s?rii Tarther, cea trimis? de sus s? parjoleasc? p?mantul ?i s? lase pr?p?d pe unde trecea, foc ce reprezenta a ei mare durere, cea de a-l fi pierdut pe Micul Tarther, c?ci Baradar, dup? ce se re?ntalni cu sursa vechilor regrete ?i dureri, cu proiec?ia vie a Noeiei, cea din sufletul lui, disp?ru… probabil pentru totdeauna. De asta ?i marele Tarther aduse pr?p?dul sub form? de fl?c?ri pe ?ntreg p?mantul ?n cele din urm?.

  Un foc pe care Jrijuru ?i oamenii s?i n-aveau de gand s?-l ?nfrunte, ci de care se gr?beau s? fug?. De aceea ?i se urcar? ei ?n grab? pe ai lor cai. Dup? care, tr?gand cu putere de h??uri, gonir? ca vantul printre dune, pe care le f?cu s? tremure ?ntr-un final, asemeni panzei unei tobe ciudate, lovite continuu. Dune deasupra c?rora focul lui Tarther se reflecta puternic, dand sens numelui lor original… Uitare sau cum mai erau ele numite ?n secret, nu doar de Alshamali, Drumul Ruinelor.

  Cand ?i cum c?p?taser? Dunele ?i acest nume, nimeni nu ?tia. Era clar doar un lucru: c? cel ce pornea cu gand r?u s? traverseze dunele sfar?ea ?n adancul lor, c?ci, atunci cand sim?eau pericolul apropiindu-se sau o putere malefic? influen?and echilibrul for?elor lor, c?p?tau via??, tr?gand ?n adancuri sursa ceea ce le influen?a existen?a, ?ncercand astfel s? fure din puterea lor.

  La fel se ?ntampl? ?i ?n acele clipe cand Tarther cel mare se apropie de zona Celor ?apte Dune ale De?ertului Nisyan: ?ncepur? s? tremure vertiginos, chiar sub copitele cailor, p?rand gata-gata s?-i ?nghit? ?i pe ei. Un tremur al nisipului sub copitele cailor, care o f?cu pe Morena s? ?nghit? ?n sec. Jrijuru ?ns?, de?i v?zuse clar acel tremur, nu p?ru deloc ?ngrijorat. Vedea Morena asta pe chipul lui. De aceea ?i nu spuse nimic. Doar ?ndemn? calul s? fug? ?i mai repede, c?ci sim?ea deja dogoarea suflului p?s?rii chiar ?n spatele ei. Un suflu care poate i-ar fi parjolit ?n cele din urm? de Jrijuru n-ar fi s?rit asupra ei ?ntr-un final, trantind-o la p?mant ?i acoperind-o cu mantia pe care ?i-o scoase de pe umeri chiar ?nainte de-a s?ri.

  N-o acoperi doar pe ea, ci ?i pe el al?turi, ?n clipa ?n care dunele tremurau cel mai vertiginos. La fel nu doar Jrijuru s?ri de pe cal, ci ?i ai lui o?teni. F?cur? ?i caii lor la fel, parc? mana?i de o stranie chemare din adancuri. ?i, ?n clipa ?n care oastea regelui Alshamalilor fu culcat? la p?mant, acoperi?i care ?i cu ce putur?, pan? ?i caii, o pojghi?? destul de groas? de nisip ?i acoperi deasupra, suflat? de pretutindeni de-o stranie suflare de vant. O suflare ce ?ncepu a fi sim?it? cand Tarther era la doar ca?iva kilometri distan?? de cele ?apte Dune, dar apropiindu-se ?n zbor nebun de ele.

  ?i nu dur? mult pan? Tarther ajunse deasupra dunelor: doar clipe se scurser? ?n clepsidra aflat? chiar sub cele ?apte dune. Nisip ce se scurse cu repeziciune ?n adancuri, f?cand un imens gol pe locul unde fusese a ?asea Dun?, cea care, prin puterea necunoscut? a locurilor, se surpse ?n adancuri, parc? de teama pr?p?dului. Doar c?… era oare a?a?!

  ?n?elese ?i Tarther mult prea tarziu c?-?i alese gre?it prada: zona Dunelor De?ertului Nisyan, ?n clipa ?n care, atunci cand ajunse chiar deasupra Dunei a ?asea, un gheizer de nisip fierbinte fu scuipat ?n sus, prinzand imensa pas?re malefic? ?n al ei uragan nimicitor. Unul care se surp? ?n adancuri ?n doar secunde, atr?gandu-l ?n Clepsidra din adancuri ?i pe Tarther, cel care nu i se putu ?mpotrivi, de?i se zb?tu ca nebunul s? scape din gheara mor?ii celor ?apte Dune. Dup? care… se l?s? lini?tea.

  Fu lini?te mult? vreme. O lini?te stranie cu un vuiet ciudat auzit din adancuri. Un vuiet asem?n?tor p?s?rii malefice Tarther, care disp?ruse ?n acelea?i adancuri din care ren?scuse. Nu la secole distan??, ci doar la o zi distan??, c?ci se trezise ?n zori cand puterea gemenelor-form? ?l readuser? la via??, s? piar? la apus, supus de puterea stranie a unor dune, cele care p?reau f?r? via??, dar care ascundeau atatea taine ?n adancurile lor.

  ***

  ?Tarther e mort!” Murmur? dintr-o dat? Ahi, oprindu-se locului ?i privind spre vest, acolo unde ?tia el c? se afla ?i De?ertul Nisyan. ?Mai bine spus ?ngropat, sub ruinele celor ?apte Dune ale De?ertului Nisyan, acel de?ert ce poart? numele celui de care se tem to?i Titanii… De?ertul Uit?rii.”

  ?Cel n?scut din puterea celor ?apte Gini ai Mor?ii,” murmur? Gaea, cutremurandu-se, privind ?int? ?n fa??. ?Ceva imposibil totu?i, c?ci am crezut c? Tarther nicicand nu va ajunge pan? acolo.”

  ??i totu?i a ajuns, Gaea,” ?i spuse Lodur. ?P?mantul ?sta e mai de temut decat ne putem ?nchipui noi. Altfel nu-mi pot imagina cum de pas?rea ceea demonic?, ce aproape a distrus o P?dure sacr? ca P?durea Rophion, a ajuns anume ?n zona mor?ii tuturor sufletelor controlate de ?ntuneric.”

  ?Un gand ?n?elept totu?i, Titane Lodur,” ?i spuse Anaya, ap?rand brusc lang? el, c?ci de cand ajunse ?n P?durea Rophion descoperise puteri de care nu se crezuse nicicand ?n stare, iar una dintre acestea era anume teleportarea. ??i, dac? sincer, n-a? vrea de fel s? fiu ?n locul p?s?rii celeia.”

  Dike o privi ?ncurcat. ?De ce?” ?ntreb? el ?ntr-un final. ?Din cate ?tiu nimeni nicicand nu i-a v?zut pe cei ?apte Gini.”

  ?Eu ?ns? da,” ?opti Anaya, plecandu-?i privirea. ?O singur? dat?, cand m-am pierdut ?n de?ert. A fost atunci cand am dat ochii cu ei. O singur? dat?, dar mi-a fost de ajuns, c?ci… atunci… chiar am crezut c? mi-am g?sit sfar?itul.”

  ?Oare?” ?ntreb? Bestla ne?ncrez?toare dup? cum ?i era firea. ?Chiar nu ?n?eleg de ce, c?ci, din cate ?tiu, fantomele nu se tem de nimic.”

  Anaya zambi cu bun?tate. ?S? ?tii c? acum te ?n?eli, prin?es? Bestla.”

  ?A?a s? fie?” Nu se l?s? aceasta mai prejos. Nu renun?? la a se ciorov?i cu Anaya nici atunci cand Boor o pi?c? de bra?. Fata doar marai u?or la al ei tat?, semn c? i-ar fi recunosc?toare dac? nu s-ar b?ga ?n discu?ia ei cu vulpea, una pe care n-o avea la suflet pentru simplul fapt c? aceea avuse contact pentru mult? vreme cu Mayar, cea care ?i st?tea ?n gat ca un os de pe?te.

  Se mir? ?ns? enorm cand o v?zu pe Anaya ap?rand brusc ?n fa?a ei. Mai mult de atat se mir? s-o vad? pe b?tran? privind ?n ochii ei de parc? ar fi vrut s?-i citeasc? ?n suflet. De asta ?i se trase un pas ?n spate, vrand parc? s? se protejeze. Numai c?, cum orgoliul ei ?i controla voin?a mai ?ntotdeauna, se opri dup? doar un pas tras ?n spate ?i privi adanc ?n ochii Anayei, acolo unde v?zu reflectat, chiar dac? nicicand nu crezuse posibil c? ar fi putut face asta, adev?rul: ?apte gini stand ?n cerc ?n jurul unei vulpi ro?ii, una pe care n-o v?zuse nicicand, dar despre care ?n?elese c? era Anaya f?r? doar ?i poate.

  ?n?elegand asta, Bestla se cutremur?. ?Nu poate fi,” murmur? ea cand realiz? c? niciunul din cei ?apte gini n-avea chip. Doar o imagine neclar? a unei fe?ei, ?n timp ce restul corpului lor era acoperit de cate o pelerin? neagr?, cu gluga pe cap.

  ?Ba poate fi, prin?es? a ghe?ii,” ?i spuse Anaya, de parc? i-ar fi vorbit doar ei. ??i ?tii de ce?”

  ?Pentru c? Ginii sunt fiarele mor?ii chiar ?i pentru fantome,” ?ndr?zni s? r?spund? Boor ?n locul fiicei.

  Privindu-l, Anaya nu spuse nimic. O scurt? vreme doar, c?ci, cat de curand, buzele ei ?optir?, ?Nu fiare, Zeu Boor, ci ?ngeri. ?ngerii Mor?ii De?ertului mai bine zis, cei care p?zesc de fapt dou? inimii: Cea a Cosmosului ?i cea a P?mantului.”

  ?Inima lui Atlas ?i-a Celiei,” se v?zu Lodur cumva obligat s? dea l?muriri despre cuvintele b?tranei. ?Inimile a doi Titani ce s-au iubit enorm, dar care n-au putut nicicand fi ?mpreun? ?i asta pentru c? Helyos, ?ndr?gostit de vechea Titanid? a Cerului nelimitat, i-a sortit pierii doar ca s? nu-?i accepte ?nfrangerea.”

  ?Pieirii nu,” ?l contrazise Anaya, ?c?ci Atlas ?nc? ?ine Planeta P?mant pe Umeri.”

  ?Da, ai dreptate,” r?spunse Lodur. ?Pedepsit astfel pentru a lui ?ndr?zneal? de a se ?ndr?gosti de femeia fratelui s?u.”

  ?Din cate ?tiu Celia n-a fost nicicand so?ia lui Helyos,” spuse dintr-o dat? Tayakkam, luandu-i pe to?i prin surprindere. ?Ea mereu l-a iubit pe Ocrotitorul P?mantului, pe Titanul Atlas. Doar c?… n-a avut puterea s?-?i apere iubirea ?i nici Atlas pe-a ei. Astfel, drept jur?mant al dragostei lor ve?nice, pentru a protesta ?ntr-un fel ?mpotriva lui Helyos pentru a lui nedreptate, ?i-au trimis inimile pe P?mant, ascunzandu-le ?n De?ertul Nisyan, acolo unde ?apte ?ngeri ?n negru au jurat pe veci s? le apere iubirea. ?i, de atunci, ?nc? de la ?nceputurile lumii, cei ?apte Gini nu las? pe nimeni s? se apropie de inimi.”

  ?Dar… de unde ?tii tu asta, Tayakkam?” Se interes? Dike, extrem de mirat.

  ?Doar ?tiu, r?spunse Titanul ?ndoielii dintr-o dat?. Apoi, de parc? ar fi vrut s? p?streze restul legendei pentru el, le ?ntoarse spatele ?i se ?ndep?rt? de ei, apropiindu-se de Ahi, care p?rea a mirosi zarea. Astfel, oprindu-se ?n dreapta magului, Tayakkam privir? mira?i ?n jur. Nev?zand ?ns? nimic straniu sau nimic din ceea ce nu v?zur? pan? atunci, Akka ?ntreb?, ?Sim?i ceva, Mago Ahi?”

  ?Da, e p?durea. Pare a se trezi.”

  ?P?durea?” ?ntreb? Taya mirat?. ?Dar… cum e posibil? Aceast? p?dure e moart?.”

  ?E doar ceea ce credem noi,” r?spunse Ahi sigur pe el. ?Doar parte din ea a pierit. Restul ?ns?, cea care era ?ntr-adev?r magic? ?i secular?, e doar acoperit? de ruine, una care se treze?te cu fiece pas pe care noi ?l d?m pe acest drum al ruinelor de fapt.”

  ?Atunci… poate ar fi timpul s? ne ?ntoarcem ?napoi?” Kam ?ntreb? nevinovat.

  ?Poate nu,” ?i r?spunse Ahi privindu-l dintr-o dat?. ??i nicicand ?napoi, doar ?nainte, c?ci doar astfel avem ?ansa s? supravie?uim. Iar acum, to?i dup? mine,” le strig? el celorlal?i. ?P?durea se treze?te ?i nu cea pe care o ?ti?i voi de altfel. Sau… nu sim?i ?i tu la fel, Dike?”

  ?Ba da,” r?spunse Titanul ?ntr-un final, care sim?ise ?i el ceva straniu, dar nu-?i d?duse seama la ?nceput ce anume sim?ise. Doar dup? ce Ahi spuse acele cuvinte ?n?elese c? ?ntr-adev?r ceva straniu se ?ntampla. Vedea asta ?n mi?carea aproape neobservat? a aerului, care lui i se ar?ta asemeni curen?ilor neuniformi ce traversau ?n vitez? p?durea. La fel vedea asta ?n mi?carea ?nceat? a ce?ei din jur sau a cenu?ii ce se scurgea lent de pe trunchiurile copacilor, dezv?luind parc? nu copaci, ci f?pturi stranii, unele pe care nu le mai ?ntalnise nicicand. La fel cum era sigur c? nu auzise niciodat? ?n P?durea Rophion acel scar?ait ciudat, de parc? un leag?n vechi era mi?cat de vant. ?Un scar?ait ce pare c? vine din?untru, de?i sunt sigur c? nu e chiar a?a.”

  ?S? fie efectul p?s?rii Tarther atunci?” Se interes? Boor.

  ?Ba nu, Boor, sunt sigur c? nu e a?a. E ceva mai mult de atat. Ceva straniu, ceva nemai?ntalnit pan? acum, de parc? P?durea ?i-ar fi trezit demonii la via?? ca s? se apere.”

  If you come across this story on Amazon, be aware that it has been stolen from Royal Road. Please report it.

  Strig?tul lui Me?mai ?ns?, auzit brusc ?n fa?a lor, ?i f?cu pe to?i s? se ?ntoarc? ?ntr-acolo. V?zand cerbul, f?r? r?ni, dar totu?i speriat, Dike f?cu ochi mari. La fel se ?ntampl? ?i cu restul, c?ci ei crezuser? c? dup? parjolul p?s?rii Tarther era imposibil ca cineva s? se fi salvat. Se ?n?elaser? ?ns?, c?ci Me?mai nu p?rea doar ?n regul?, ci ar?ta de parc? ar fi vrut s? le arate drumul sau s? le transmit? un mesaj. Unul tainic ?ns?, pe care niciunul dintre Titani nu-l ?n?elese ?ns?, de?i cerbul ?l striga cu glas ?ngrijorat.

  Doar atunci cand o zbughi din loc, oprindu-se din cand ?n cand s? vad? de restul ?l urmeaz?, Dike le strig? celorlal?i, ?S?-l urm?m! Acum! To?i dup? mine!” Apoi, f?r? s? se mai uite ?n urm?, ceilal?i fugir? cat putur? de repede dup? Me?mai, care ?i duse pe poteci cunoscute de el, dar care celorlal?i le p?reau acelea?i ?i asta din cauza c? cenu?a de peste tot, parjolul ?i distrugerea, le ?ntunecau cugetul ?i-i f?ceau s? simt? adesea disperare, ne?tiind pe ce drum s-o ia ?i crezand dup? fiecare pas c? gre?iser? drumul de fapt.

  ***

  ?S? fiu al naibii!” Marai Pakai dintr-o dat?, oarecum ?nfuriat ?i doar printre din?i din cauza c? apucase cu ei maneca robei cu care Tenebre o acoperise pe Mayar, ca fata s? nu fie r?nit? de p?mantul pe deasupra c?ruia era tras? sau ca focul, cel c?zut din ?nalturi, s?-i parjoleasc? pielea. ??i eu care credeam c? locul ?sta e magic. Magic pe dracu! Doar ??i d? fiori privindu-l!” Se tot planse el pe Soart?, continuand s? ?nainteze pe un fel de potec? ciudat?, acoperit? de pretutindeni de cenu?? sur?, fum negru, cea?? deas? ?i cioturile copacilor ar?i practic din r?d?cini, ce le ie?eau atat de brusc ?n cale, for?andu-l pe s?rmanul ?acal s? se fereasc? pe nea?teptate, ca s? nu dea cu capul de ele. Ceva ce ura de altfel… a naibii de tare, s? fie luat prin surprindere, la fel cum ajunse s? urasc? faptul c? Tenebre ?l folosea ca cal de trac?iune pentru o geam?n?, nefolositoare de altfel, odat? ce p?rea moart?.

  ?E doar incon?tient?,” ?i ?uier? Tenebre dintr-o dat? ?acalului la ureche, f?candu-l s? tresar?. ?Tu ?ns? mereu, ca o moar? stricat?, traca-traca, dai din gur?. Ceva ce sperie ciorile de altfel.”

  ?Ai vedenii cumva?” Marai Pakai la ea. ?Unde vezi tu ciori ?n p?durea asta de fantome?”

  ??mi e?ti de ajuns tu,” ?uier? Tenebre printre din?i, inspirand adanc, c? de nu la sigur ?l f?cea ?i pe Pakai scrum. De altfel l-ar fi f?cut demult, de n-ar fi avut nevoie de el s? trag? prada, c?ci anume pe el ?l trimise de o tr?sese pe Mayar din locul ?la unde c?zuse ?mpins? de Dike. ?i, de?i crezuse c? fata ??i va reveni cat de curand, a?a ?i nu se ?ntampl? ?n cele din urm?.

  ?ntr-un final, cand ?l auzi pe Pakai scuipand brusc ?i ?uierand printre din?i, ?S? fiu al naibii! P?r de vulpe chiar nu gustasem pan? acum,” Tenebre se ?ncrunt?. Schimb? ?ns? furia pe uimire cand, atat de brusc, v?zu ?n locul lui Mayar vulpea.

  ?Asta ce Mama Naibii mai e?”

  ?Tu s?-mi spui asta,” aproape c? strig? Pakai la ea. ?S-a schimbat atat de brusc c? nici n-am avut timp s? respir. ?i… asta da c? crezusem c? e moart?.”

  ?Mort e?ti tu,” marai la el Titanida. ?Unde ai v?zut ?n via?a asta mort cald?”

  ?I-am m?surat temperatura sau ce? Doar… mi-am ?nfipt col?ii ?n mantia ta, nu ?n carnea ei s? ?tiu de-i cald? sau rece. Plus la asta, care-i faza cu schimbatul?”

  ?Ar trebui s? ?tiu asta cumva?”

  ?Dac? nu tu, cine?! ?i e?ti bunic? pan? la urm?.”

  ?Una doar cu numele dac? ceva, c?ci, dac? nu erai la curent, am aflat de existen?a ei acum cateva luni. ?i da, n-a? fi ?tiut ?n veci de nu aveam nevoie de ea s?-l eliberez pe Mannar.”

  Pakai ?i ar?t? col?ii. ?Frumoase leg?turi de familie, ce pot s? zic?! Nepoata te ur??te, fiul te vrea moart?, so?ul s-a dus pe apa sambetei, iar tu cau?i potcoave de cai mor?i printr-o p?dure sortit? pieirii. Ce mai… ai parte de noroc ?i tu ca broasca de p?r.”

  ?Vorbea cel f?r? un ochi.”

  ?Eu m?car ?mi ?tiu locul.”

  ??i tu crezi c? eu nu?! Ba bine c? mi-l ?tiu. Doar c?… s? zicem c? am un mic impediment: nu ?tiu cum naiba s? scol mor?ii din mormant ?i pe ?sta s-o aduc ?n sim?iri.”

  ?Crezi c-ajut??”

  ?Ce anume?”

  ?Dac? o s? ?tii cum s? treze?ti mor?ii,” o tachin? Pakai, chicotind. ?Mai bine ?i-ai pune creierul ?n mi?care ?i-ai face planul cum s? punem mana iar pe Palantir, c?ci, f?r? el, din cate mi-ai spus, s-o taram pe frumoasa vulpe adormit? dup? noi, n-ar servi la nimic.”

  ?Atunci, ce propui?” ?l ?ntreb? Tenebre dup? cateva clipe de gandire.

  ?Pentru ?nceput, zic eu s-o leg?m fedele?.” Tenebre se ?ncrunt?. ?Sau ce, preferi s-ajungi pe gr?tar de se treze?te? Dac? da, n-ai decat. Eu ?nc? ?in la pielea mea. A?a c?… f? ce-?i spun!”

  F?r? prea mare tragere de inim?, Tenebre ??i folosi slaba putere pe care o mai avea ?i cre? patru sfori destul de groase la ale lor. Pentru ce patru? Habar n-avea! Doar sim?i nevoia s? fac? asta. Dup? care, legand-o pe Mayar de maini ?i de picioare, destul de strans de altfel, tot bomb?ni pe sub nas cuvinte de bine la adresa ?acalului, chiar dac? acela nu f?cuse mare lucru ca s? merite acele ?binecuvant?ri.” Apoi scutur? din cap s?-?i revin? dup? ce Mayar se schimb? iar, atat de brusc c? Tenebre se trase ?n spate cand asta se ?ntampl?, lovindu-se puternic cu partea din spate. Ca mai apoi, cand fu sigur? c? Mayar nu se trezise, ?i se asigur? de asta trecandu-i mana prin fa?a ochilor de cateva ori, Tenebre, cu ajutorul lui Pakai, o traser? lang? trunchiul gros al unui copac ce p?rea ?nc? ?eap?n. Dup? care, ridicand fata pe ?ezute, o leg? cu cele dou? funii r?mase de copac, asigurandu-se c? nu scap? astfel. Apoi, a?ezandu-se ?n fa?a fetei, cu privirea a?intit? asupra ei ?i lovind degetele unei maini de cele ale celeilalte, se ?ncrunt? de cateva ori v?zand-o pe Mayar clipind des, de?i ochii ?nc? nu ?i-i deschise.

  ?Viseaz? ceva?” ?ntreb? Pakai dintr-o dat?, ?uierand cuvintele chiar ?n urechea Titanidei. Aceasta, nepl?cut surprins? de acea ?ndr?zneal? a ?acalului, ?l privi cu ur?, spunandu-i:

  ?Crezi c-am puterea cobrelor sau ce? S? v?d visele altora.”

  Pakai se ?ncrunt?, chipure, ?E?ti proast? sau te prefaci? Unde ai mai v?zut tu cobre s? vad? vise?" Aducandu-?i aminte ?ns? c? cei cu puterea cobrelor puteau s? vad? amintiri, pufni dintr-o dat? ?n ras.

  ?Te-ai smintit cumva?” ?l ?ntreb? Tenebre furioas?.

  ?Cea care pare s?-?i fi pierdut min?ile e?ti tu.”

  ?Eu? ?i… de cand m? rog am astfel de onoare?”

  ?De cand ai uitat ce puteri ai. De exemplu s? controlezi cobrele.”

  ?Nu ?n?eleg unde ba?i dac? sincer.”

  ?acalul scutur? brusc din cap, morm?ind, ?Nu pot s? cred c-am ajuns astfel de zile. Ca st?pana cobrelor s? uite c? poate citi vise.”

  Abia atunci, cand auzi cuvintele u?or batjocoritoare ale lui Pakai, Tenebre ??i aduse aminte de-a ei putere de-a citi vise. Una pe care i-ar fi pl?cut s-o poat? folosi ?i ?n acele clipe ca s? vad? ce-i ?n mintea lui Mayar sau poate s?-i influen?eze gandirea, doar c? ?Cele ce-au devenit mame ?i so?ii o astfel de putere nu mai pup? ele,” spuse ea ?ntr-un final, reu?ind s?-l uimeasc? astfel pan? ?i Pakai.

  ?Vrei s? spui acum c? degeaba te mai ?tiu al?ii ca regina cobrelor? Una care le controleaz? doar de form??”

  ?S? ?tii c? ironia ta nu-?i are rostul,” ?l apostrof? Tenebre. ?Plus la asta, doar nu era s? fiu sfant? pe veci doar pentru a ?ine puterea viselor de partea mea.”

  ?Ceva al naibii de folositor dup? p?rerea mea. Dar… se pare c? nu la fel crezi ?i tu.”

  Tenebre oft?. Avea dreptate pan? la urm? Pakai sus?inand c? cel ce vedea visele ?i amintirile de?inea o putere extraordinar?. ?n acela?i timp avea dreptate ?i ea, c?ci nu era s? r?man? fecioar? pe veci ?i s? nu cunoasc? nicicand dragostea pentru o putere atat de ne?nsemnat?. Chiar ?i a?a, i-ar fi pl?cut s? ?ntoarc? timpul ?napoi, m?car pentru scurt? vreme ?i s? poat? citi astfel gandurile lui Mayar. Doar c?… Soarta p?rea s? aib? alte planuri pentru ele ?i nu cele pe care le pl?nuise ea. Planuri despre care nu mai era la curent ?i nici nu mai ?tia cum s? le controleze de fapt.

  ***

  Imaginea unui cer negru ca c?trana se vedea ?ntinzandu-se pan? h?t la orizont. Era ?ns? nu imaginea vie a cerului, ci proiec?ia lui ?n Inelul Sor?ii, cel ascuns adanc ?n Tunelele ārakki? ale Rophionilor. Un cer care ??i schimba constant culoarea de la ro?u la albastru ca mai apoi, ?n secunde doar, s? devin? la fel de negru ca smoala, din cauza imaginii cerului apropiat? mult prea mult de oglinda str?vezie proiectat? de Inel la doar centimetri de mecanismul real.

  Apoi… se auzi un strig?t. Unul ?nfior?tor ce le f?cu pe Akita, Yā?utā ?i celelalte dou? fete ce erau cu ele s? tresar?. Doar Mai, Yellen ?i Kku?ai nu tres?rir? ?i nu reac?ionar? defel. Ei doar continuar? s? priveasc? ?int? la acea imagine ciudat? reflectat? pe oglinda Inelului Sor?ii, o imagine deplorabil? a p?mantului dup? r?zboi, un p?mant mult prea sec?tuit de for?e, de iluzii ?i de via??. Un p?mant ce luptase pan? la ultima pic?tur? de sange, dar care r?mase ?ntr-un final pustiit, c?ci nu se vedea pic de verde ?n acele imagini, nu se vedea albastrul apelor pe alocuri sau s? se aud? m?car cantec de mierl? pe campiile ?n floare sau pe cele pline de grane ce-au dat ?n copt.

  Ce se vedea ?n acea imagine erau locuri pe unde a trecut pr?p?dul. Era totul acoperit de cea?? ?i scrum. Pe ici pe colo se mai z?reau scheletele copacilor ar?i din r?d?cin?, cateva oase pe care vreo fiar? le ascunse pentru zile negre, nisip mult din cauza p?mantului lipsit de ploi ?i ape ?i-un vant ce m?tura ierburi pe jum?tate arse, f?cand acea imagine deplorabil? s? arate cu adev?rat ?ngrozitor. ?A?a cum va ar?ta ?ntreaga lume de fapt dac? vom pierde acest r?zboi,” murmur? Mai ?ntr-un final, cu glas gatuit, c?ci groaza din suflet i se opri la jum?tatea gatlejului cand rosti acele cuvinte, ca o presim?ire a ceea ce-ar putea fi.

  ?De-om pierde? Ce-ai ?n vedere acum, Mam?? C? imaginea v?zut? de noi acum e viitorul?” ?ntreb? Kku?ai extrem de confuz.

  Mai d?du din cap c? da. ?Cel pu?in asta e ceea ce-mi pare, Kku?ai, c?ci… altfel nu pot explica ceea ce v?d.”

  ?Mie ?ns? mi se pare a fi imaginea unei alte lumi,” ?opti Yellen, luandu-i pe to?i prin surprindere.

  ?A unei alte lumi? Adic??” ?ntreb? mirat? Akita, f?cand ca?iva pa?i spre Yellen, lang? care se opri apoi. ?C? noi vedem ceea ce n-ar fi trebuit s? vedem nicicand?”

  ?A?a e,” auzir? cu to?ii glasul unui b?rbat ?n spatele lor. Un glas ce-i f?cu pe to?i s? tresar? ?i s? priveasc? speria?i ?n urm?, c?ci nu se a?teptar? nicicand ca cineva s?-i urmeze, ?n special un b?rbat, c?ci r?maser? majoritatea afar?. Se mirar? ?ns? ?i mai mult s? vad? un b?tran garbovit ?n locul unui tan?r, de?i vocea lui se asem?na mult cu cea a unui tan?r ?n floarea vie?ii. Era ?ns? se pare un joc al vie?ii sau poate al acelor locuri ?n care se aflau.

  B?tranul ?ns? nu era singur, ci ?nso?it de o tan?r? la vreo ?aptesprezece ani. Cine era ea nimeni nu ?tia, c?ci la sigur nu f?cea parte din tribul lor. Nu se asem?na nici dup? chip ?i nici dup? privire. Doar portul ?i haina ?i p?rur? cunoscute lui Mai, c?ci continua s? priveasc? cu mare aten?ie la fiecare dintre mi?c?rile fetei: ceva gra?ios, ceva ce ea nicicand nu v?zuse mai ?nainte la fetele ?i femeile Rophionilor, iar asta ?i d?du de ?n?eles c? puteau avea de-a face cu vreo Titanid? antic? sau poate alt? f?ptur? magic? de care ea n-avea cuno?tin??.

  Ce ?inea de b?tran ?ns?… Mai sim?i c?-l cuno?tea de undeva. ?n special vocea lui ?i r?suna atat de cunoscut ?n urechi de sim?i brusc furnic?turi pe piele. ?i, de cum sim?i acele mii de furnici urcand ?i coborand pe pielea bra?elor ei, Mai ?i le frec? u?or cu palmele, vrand s-alunge parc? acea senza?ie nepl?cut?, ca mai apoi s? se poat? concentra ea pe ce era important ?n acele clipe: s? afle cine era b?tranul ?i ce dorea el de la ei.

  Tres?ri ?ntr-un final cand surprinse privirea b?tranului a?intit? asupra ei. ?n special tres?ri Mai cand ?l auzi ?ntreband-o, ?Nu m? cuno?ti?”

  ?Ar trebui?” R?spunse Mai c-o alt? ?ntrebare.

  ?Desigur,” ?i r?spunse acesta surazand. ?C?ci ?i-am ap?rut adesea ?n vise. La fel ?i-am vorbit ?n momentele de rug?ciune, atunci cand coborai ?n aceste tunele ca s?-?i ?ncarci sufletul cu energie sau s?-l speli de influen?ele negative ale lumii, ca s? ai astfel ?ansa la un gand curat ?i mereu ?n?elept pentru oameni.”

  Mai tres?ri iar. ?Oracolul?” Abia ?ngan? ea. ?Dar… asta e imposibil,” ??i spuse ea de data asta ?n gand. ?Din cate mi-a fost spus de b?tranele preotese ale neamului Oracolul Tīrkkatarici demult nu mai e printre noi. De secole cred, c?ci… a disp?rut ?n ziua ?n care a sa sor? Lalli a c?zut prad? Fecioarei Mōrga?ā.”

  Aducandu-?i aminte de numele lui Lalli, Mai privi din nou ?int? la tan?ra, care de?i era extrem de frumoas?, nu zambea deloc. ?i, de n-ar fi v?zut-o mi?candu-se ?n timp ce ea ?i b?tranul se apropiar? de ei, ar fi putut-o confunda f?r? doar ?i poate c-o stan? de piatr?. Chiar ?i a?a era mult prea frumoas? acea tan?r? ca s? fie o simpl? stan? de piatr?. La fel nu ar?ta a fi fiin?? magic? sau Titanid?, c?ci Titanidele nu tr?iesc ?n adancurile p?mantului. Doar cele care ?Vor s? se ascund? de ceva,” se surprinse Mai pe sine murmurand ?n voce aceste cuvinte. ?i, de cum ??i d?du seama c? fusese auzit? ?i de ceilal?i, Mai ??i acoperi gura cu palma, privind crucit? la ceilal?i s? vad? cum vor reac?iona ei.

  B?tranul ?ns? surase drept r?spuns la vorbele ei, c?ci ?E doar adev?rul ?i n-ai de ce te teme de el,” ?i spuse el lui Mai curand dup? asta. ??i da, ai dreptate gandind asta: anume acesta este sufletul celei despre care Rophionii cred c? l-am ascuns ?n adancuri de Fecioara Mōrga?ā.”

  ?L-ai ascuns?” Auzi b?tranul ?ntrebarea lui Yellen. ?ntorcand capul spre ea, o v?zu privindu-l ?int?, f?r? team?, de?i Mai ?i tot f?cea semne s?-?i fereasc? privirea, c?ci nimeni nicicand, conform credin?ei Rophionilor, n-ar fi trebuit s? priveasc? ?n ochii Oracolului. Lui Yellen ?ns? p?rea s? nu-i prea pese de asta: nici de faptul c? se uita ?n ochii lui Tīrkkatarici ?i nici c?-i vorbea acestuia de la egal la egal de?i ar fi trebuit s? arate supunere. Din contr?, Yellen p?rea c? trebuia s? spun? ce are pe suflet anume acelui b?tran din fa?a ei, c?ci ad?ug? curand dup? asta, privind la tan?ra ce-l ?nso?ea, ??i totu?i e un suflet ascuns de el ?nsu?i ?i de Soart?, nu de Mōrga?ā, c?ci acea Fecioar? ?tie prea bine unde e.”

  Auzind-o pe Yellen vorbind astfel, tan?ra Lalli tres?ri ?i, pentru prima dat? de cand ap?ruse acolo, Mai ?i restul v?zur? c? ai ei ochii erau totu?i vii. ?n special v?zur? un u?or tremur al mainilor fecioarei, care, atat de brusc c? Akita ?i Yā?utā ??i acoperir? gura cu palmele ca s? nu le fie auzit icnetul ?n?bu?it, trupul lui Lalli deveni cumva pal, de parc? ar fi pierdut din putere. Dup? care, ?nc? tremurand u?or, tan?ra se uit? la b?tran, ?optind un abia auzit, ?Frate, chiar a?a s? fie?”

  ?Frate?” ?ntreb? Kku?ai ?ncurcat. ?Adic?… el e…?” Mai ?i d?du ?ns? peste man? cand ??i surprinse feciorul ar?tand cu degetul spre b?tran.

  Acesta din urm? ?ns? surase iar. ?i, dup? ce atinse mana tinerei Lalli, dandu-i astfel de ?n?eles c? va fi totul bine, privi ?n ochii lui Mai de data asta, c?reia ?i spuse, ??i totu?i b?iatul are dreptate, Mai: sunt cine sunt ?i nu-i rost pentru reac?ii drastice. La fel cum nu-i nimic r?u ?n a ar?ta pe cineva cu degetul, de vrei s? fii sigur c? nu ?i-s interpretate gre?it cuvintele.”

  ?Chiar ?i a?a, m?rite Oracol, nu-i frumos s? se arate cu degetul la cei pe care nu-i cuno?ti.”

  Tīrkkatarici surase ?ns?. ?Asta e ceea ce crezi: c? eu ?i tan?rul nu ne cunoa?tem. M-a v?zut ?i el adesea, ?n vise. Doar c?, nefiind ini?iat ?n tainele viselor, n-a fost nicicand con?tient de asta. ?i da, tinere, sunt anume Tīrkkatarici, vechiul Oracol al Rophionilor ?i cel care a prevestit nu doar odat? c?derea P?durii acesteia. Doar c?… a?a cum se ?ntampl? cu orice inim? uman?, n-am fost crezut, considerat un nebun ce spune vorbe mari.”

  ?Ba nu, m?rite Oracol,” se gr?bi Mai s? spun?. ?Noi mereu ?i-am ascultat cuvintele.”

  ?Dar le-a?i interpretat fiecare dup? necesitate,” ad?ug? b?tranul, zambind de data asta cu am?r?ciune. ?S? ?tii ?ns? c? nu-i nimic r?u nici ?n asta: s? interpretezi a?a cum crezi c? te va face s? te sim?i mai bine. E natura uman? s?-?i fac? iluzii ?n loc s? se preg?teasc? pentru distrugeri. ?i… poate c? e mai bine astfel, c?ci, tr?ind cu speran?a ?n suflet, vor avea mai mult? for?? s? lupte pentru viitor ?i biruin??. A?a cum trebuie s? facem noi, Mai: s? lupt?m cum putem ?i noi s-aducem acea biruin?? la noi acas?.”

  ?S-aducem biruin?a acas?? Ce ai ?n vedere, b?trane Tīrkkatarici?” ?ntreb? Mai, extrem de confuz?.

  Tīrkkatarici t?cu ?ns?. Mult? vreme de altfel, privind la mi?carea lent? a mecanismului Inelului Sor?ii din fa?a lui, cel care reflecta o lume ?n fl?c?ri ?i acoperit? de ?ntuneric ?n acele clipe. O lume care f?cea inima b?tranului s? tremure de durere, c?ci ar fi vrut s? previn? toate astea, ar fi vrut ca lumea s?-i fi ascultat cuvintele ?i s? se preg?teasc? din timp ca s? lupte ?mpotriva r?ului. Doar c? lumea, mult prea credul? ?n Soart?, pe care o idolitrizeaz? adesea, i-a ignorat prorocirile ?i l-a l?sat ?n umbr?, uitand practic de-a sa existen??.

  B?tranul ?ns? n-a uitat de el ?i nici de rolul lui ?n aceast? lume. Un rol pentru care s-a luptat secole de-a randul cu Soarta ca s? nu-l ?ngenuncheze ?i s?-l trimit? dincolo de Por?ile Vie?ii. O lupt? pe care a ca?tigat-o ?ntotdeauna ?i asta datorit? ?n?elepciunii sale, c?ci trebuia cu orice pre? s? ajung? ?n acea zi cand se activase primul Inel al Sor?ii creat de el, cele care erau menite s? aduc? victoria unei Lumi ?i c?derea unei alteia. Doar c?… nici el, la fel ca to?i ceilal?i… nu ?tia care Lume va supravie?ui ?i care va merge ?n cele din urm? pe Drumul Ruinelor.

  ?ntr-un tarziu, cand sim?i c? t?cerea nu-?i avea locul, Tīrkkatarici privi la Yellen de data asta, c?reia ?i spuse, ?S? ?tii, copil?, c? rolul t?u e altul ?i nu cel pe care al?ii te-au f?cut mereu s? crezi.”

  ?Rolul meu e altul? Care anume?” ?ntreb? Yellen confuz?.

  ?C? nu e?ti oarb? cum al?ii te-au f?cut s? crezi adesea, c?ci chiar dac? Ochiul Min?ii ?i-a fost ?orbit” la na?tere ca astfel s? te apere de du?mani, cel al Sufletului t?u pur a stat mereu de veghe. Astfel ai ajuns pan? aici, ?nvingandu-?i Soarta ?i du?manii, c?ci r?ul care mereu ?i-a dat tarcoale, ?inand mor?i? s? te transforme ?n Yātrīkar, a e?uat odat? ce-ai intrat ?n aceste tunele. ?i, de aici, ?ncepe un alt capitol ?n via?a ta, Fecioar? Yellen.”

  ?Un alt capitol? Nu… nu ?n?eleg,” scutur? brusc fata din cap. ?Eu… eu n-am alt rol. Eu doar… am f?cut ce simt.”

  ??i-ai f?cut bine… urmand calea sufletului m? refer. A?a cum s-a ?ntamplat ?i cand a?i p??it ?n doi cu acest copil pe calea Vie?ii, venind din Aeon. De fapt a?a a fost scris demult: ca voi doi s? p?r?si?i Steaua Vie?ii ?mpreun?, s? v? desp?r?i?i la na?tere ?i s? v? re?ntalni?i exact ?n clipa cand a voastr? inim? e gata s? iubeasc?.”

  Spunand aceste cuvinte, b?tranul Tīrkkatarici ??i mi?c? brusc mana prin fa?a lui Yellen, f?cand-o pe aceasta s? tresar?. Apoi, atat de brusc, auzi ?i la ea acea b?taie de inim? pe care o auzise la Kku?ai candva, o b?taie a inimii pe care ea o numise Inima P?mantului. Acum ?ns?, privind la Kku?ai imediat ce auzi iar b?taia Inimii P?mantului, v?zu doar jum?tate din imaginea p?mantului ?n interiorul lui, ?n timp ce cealalt? jum?tate b?tea ?n interiorul ei, b?t?i pe care le auzea atat de clar, ceva uimitor ?i de speriat ?n acela?i timp, c?ci ?Ceea ce aud e imposibil. Nu e posibil ca p?mantul s? fie ?mp?r?it la doi.”

  ?Ba poate fi, copil?,” r?spunse Tīrkkatarici. ?Yin ?i Yang, ??i aminte?ti?! Cerul ?i p?mantul, luna ?i soarele, femeia ?i b?rbatul devenind un ?ntreg. Asta e de fapt ?i menirea Inelelor Sor?ii: s? arate calea celor ce-au crezut mereu c-au pierdut-o ?n timp.”

  ?A?a cum am crezut eu odat?,” murmur? Yellen, amintindu-?i de vremurile cand era ?nc? ?n tab?ra Siarilor, ?n adancurile P?durii Tenebre, cand credea c? nu are o menire exact? pe p?mant.

  ?Dar ce ?i-i dat de azi s? la?i ?n urm?,” spuse Lalli de data asta, f?candu-i pe ceilal?i s-o priveasc?. ?C?ci de azi nu doar ave?i puterea P?mantului b?tand la unisonul b?t?ilor propriilor inimi, ci ?i rolul de a controla Inelele Sor?ii, care trebuie s? func?ioneze mereu pe tot parcursul acestui r?zboi. De nu, de fie ?i m?car un singur Inel ??i opre?te mecanismul, chiar ?i pentru secunde, atunci totul e pierdut ?i nimic nu mai poate fi restabilit. Nici m?car Soarta n-o s? mai aib? o astfel de putere s? ?tii.”

  ?Soarta? Dar ce putere are ea aici?” ?ntreb? de data asta Kku?ai, pe-un ton serios, de parc? de acel r?spuns ar fi depins viitorul lumii.

  De r?spuns ?ns? ?i r?spunse b?tranul, care se apropie de el ?ntr-un final. ?i, ?n timp ce-l privea pe b?iat ?int? ?n ochi, ?i transmise un gand, ?Pentru c? r?zboiul ?sta nu-i doar ?ntre Maranam ?i restul Lumii, ci ?ntre Soart? ?i Viitor, Kku?ai. ?ntre Via?? ?i Soart? mai bine zis, cea care a distrus Edenul pentru a da na?tere altor lumi, un Eden pe care Via?a ?l vrea ren?scut, dar care pare s? distrug? restul lumilor de asta se ?ntampl?.”

  ?Atunci… s? ?mpiedic?m Via?a s? reconstruiasc? Edenul,” ?i r?spunse b?iatul telepatic lui Tīrkkatarici. ?De Via?a n-o s? aib? ?ansa s? restabileasc? leg?tura cu acea veche lume, atunci casa noastr? ?i noi restul vom fi salva?i.”

  ?Ba nu,” r?spunse de data asta ?n glas, cu bun?tate, Tīrkkatarici. ?Nu-i fericire acolo unde ceva a fost salvat cu pre?ul distrugerii altora. E triumf acolo unde dou? lumi au supravie?uit ?i spre asta trebuie s? tindem ?i noi.”

  ?Ceva imposibil totu?i,” insist? b?iatul cu ?nc?p??anare.

  ?Sigur c? nu,” ?opti b?tranul la urechea stang? a lui Kku?ai. ?Imposibil nimic nicicand n-a fost. Au existat doar inimi ce s-au temut de Soart? ?i care n-au vrut s-o ?nfrang?. Ceva ce noi trebuie s? facem: s? lupt?m cu Soarta ?i s? lu?m de la ea ceea ce ne apar?ine, adic? Victoria, una care va fi deplin? doar dac? Paradisul ?i ast? lume vor supravie?ui.”

  ?Atunci? Cum de f?cut asta?”

  ?Simplu,” ?opti b?tranul de data asta ?n urechea dreapt? a lui Kku?ai. ?Crezand ?n lume ?i-n destinul ei. Crezand ?n cei ce ne stau al?turi. La fel… ap?rand ast? lume cu inima ?i nu doar cu mintea, cea care pl?nuie strategic, dar care nu accept? compromisuri ?i compasiuni. De-asta am ?i creat eu cele ?ase Inele ale Sor?ii: din Iubire, Bun?tate, Speran??, Credin?? ?n noi, Putere ?i, desigur, Uniune, c?ci doar astfel putem ?nvinge Soarta ?i s? ?nvingem ?i r?ul din noi.”