Ajun?i la marginea p?durii, Dike ridic? mana stang? ?n sus, cu pumnul strans, dand astfel celorlal?i de ?n?eles c? era timpul s? se opreasc? ?i s? fie cat se poate de precau?i. Apoi privi cu aten?ie ?n jur. Dar, nev?zand nimic straniu, de?i inima ?i spunea c? anume a?a ?i era, se ?ncrunt?. ?Prea t?cut,” spuse el dintr-o dat?. ?Deloc pe placul meu!”
?Ce anume?” Se interes? Boor, care era cu Bestla la doar un pas ?n spatele lui Dike.
?Campia, Boor! Campia din fa?a Barierei de Protec?ie pare ciudat?.”
?Ciudat??” ?ntreb? Bestla ne?ncrez?toare. ?Ba mie mi se pare cat se poate de obi?nuit?,” spuse ea. Dup? care, f?r? s?-i pese c? ceilal?i st?teau locului, f?cu ca?iva pa?i ?n fa??, cu gand s? ias? din ascunz?toare.
Fu nevoit? Bestla s? se aplece pe spate dintr-o dat? cand o s?geat?, tras? de nic?ieri, trecu chiar pe deasupra ei. Asta o f?cu s? se ?ncrunte mai apoi, ?nc? aplecat? pe spate, c?ci nu putea ?n?elege defel cine anume s? fi tras. Mai ales nu putea ea ?n?elege de unde anume s? se fi tras. Chiar ?i a?a, era sigur? c? nu dinspre tab?r? se tr?sese, ci de undeva de prin preajm?, ceva ce nu-i fu deloc pe plac, c?ci ?nsemna c? pe acolo se afla un vr?jma?. Unul ascuns, c?ci doar astfel ??i putea explica acel miracol de-a fi fost ?atacat? din umbr?.”
??i ai dreptate,” ?i spuse Anaya, ap?rand brusc ?n fa?a Bestlei, de parc? ar fi ap?rat-o cu propriul trup. Asta ?i d?du Bestlei ?ansa s? stea iar normal. Apoi, cat ambele privir? cu mare aten?ie ?n jur, Anaya spuse, ?E un du?man aici! Unul ascuns!”
?Iar asta o ?tii pentru c??” ?ntreb? Bestla cu oarecare ne?ncredere ?n glas.
R?spuns la ?ntrebare ?i d?du Ahi ?ns?. ?Pentru c? pe campia asta se ascunde singurul nostru du?man care poate s? ne pandeasc? din umbr? f?r? a se teme c? va fi descoperit de noi ?nainte de vreme.”
Bestla privi peste um?r la Ahi. Acela, cu ochii ?nchi?i ?i cu bra?ele cruci? pe piept, p?rea a adulmeca zarea. De asta ?i murmur? Bestla ?n batjocur?, s?-l z?d?re pu?in, ?Oi fi tu acel du?man ascuns, mai ?tii?! Nu de alta, dar singur ai spus c? al t?u trup a fost desp?r?it ?n trei datorit? lui Maranam, iar a ta putere poate fi ascuns? pe aici.”
?Imposibil totu?i,” spuse Gaea, ap?rand brusc ?n spatele Bestlei ?i Anayei. Ea ap?ru ?n dreapta lor, ?n timp ce Lodur ap?ru ?n stanga. Dike ?i restul ?ns? se traser? brusc un pas ?n spate, mai la ascunzi?ul frunzelor, temandu-se cumva c? Samaya, care continua incon?tient? ?i era purtat? de Tayakkam ?n bra?e ?n acele clipe, ar fi putut fi ?n pericol.
?De ce crezi totu?i c?-i imposibil, Mam? Natur??” ?ntreb? Bestla.
?Pentru c? nici trupul lui Ahi ?i nici puterea lui nu se afl? pe aceast? campie. De-ar fi fost a?a, am fi sim?it-o, c?ci singurii de care Ahi nu-?i poate ascunde adev?rata natur? suntem noi.”
?Ceva ce sper s? schimb ?n timp,” spuse Ahi ironic, ?nc? stand cu ochii ?nchi?i.
Boor marai u?or, privindu-l pe Ahi. ?Ai putea s?-?i ?ii ?n frau pornirile diavole?ti m?car pan? ajungem ?n tab?r?, nu crezi? Nu de alta, dar, dac? nu e?ti tu pe aceast? campie, pandindu-ne, poate fi un du?man mai de temut. Precum a ta mam?.”
?M? ?ndoiesc totu?i,” spuse Ahi sigur pe el. Dup? care, f?r? s?-i pese de privirile piezi?e ale celorlal?i, porni spre centrul campiei. Ajuns acolo, se opri ?i, mi?candu-?i doar ochii, analiz? cu aten?ie zarea. ?E ea,” spuse dintr-o dat? Magul, privind la Dike. ?Cea de care v-a?i temut mereu, dar pe care doar un singur suflet a putut-o st?pani: Oracolul Rophionilor!”
?Oracolul Rophionilor? ?sta cine mai este? Mai ales, de este al Rophionilor, de ce ne atac? acum?”
?Nu el, Bestla,” ?opti Dike, trist. ?Nu el ne atac?, ci cea care i-a fost atatea veacuri supus?: Mōrga?ā!”
Anaya se cutremur?. ?Fecioara Apelor Mor?ii s-a ridicat ?mpotriva viilor?” Ahi d?du din cap c? da. ?De ce?”
?Pentru c? a?a sper? s? aib? un avantaj,” ?i r?spunse Lodur. ?Care anume, nu-mi pot da ?nc? seama.”
?F?r? doar ?i poate controlul asupra Inelelor Sor?ii,” se auzi dintr-o dat? vocea lui Tayakkam, f?candu-i pe to?i s? tresar?. Titanul ?ns? nu-i privi pe niciunul, de?i to?i erau cu ochii pe el. Acesta continua s? priveasc? ?n sus, cu cele trei perechi de ochi pe care le avea, la acel Perfect Inel al Sor?ii, care plutea u?or deasupra Taberei Rophionilor, avand o culoare de albastru-deschis, aproape transparent, ?n acele clipe. ??i cred c? acel inel are de-a face cu tine, Maestre Dike.”
?Cu mine?” Se interes? Dike, confuz. ?Ce te face s? crezi asta?” Tayakkam doar zambi. Apoi ?i f?cu lui Dike cu capul s? priveasc? la cing?toarea lui, unde v?zu raze albastre ie?ind din teaca sabiei. ?Ionas!”
?A?a e,” ?i r?spunse Tayakkam, surazand. ?Sabia e cumva legat? de Puterea Inelelor. De asta ?i ne putem ?ndrepta f?r? team? spre tab?r?, c?ci aceast? fecioar?, Mōrga?ā cum i-ai spus mai ?nainte, n-are putere asupra noastr?. Nu pe moment ?i nu cat timp Puterea Inelului ?i a lui Ionas sunt una.”
?Tayakkam are dreptate,” spuse Ahi sigur pe sine. ?Iar cea de colo ?tie prea bine asta de n-a f?cut pan? acum o mi?care riscant?, nu-i a?a, Mōrga?ā?”
Privind to?i ?n fa??, ?n aceea?i direc?ie ca ?i Ahi, to?i o v?zur? pe Mōrga?ā la marginea p?durii, de cealalt? parte a campiei. St?tea cuminte ?n acel loc, la doar ca?iva pa?i de primul rand de copaci, f?r? s?-i scape pe niciunul din ochi. ?i… era singur?, ceva ce-o mir? mult pe Gaea, care spuse, ?Straniu! Credeam c? odat? ce s-a decis s? atace, va avea m?car curajul s? cheme ajutoare. E ?ns? singur? aici!”
Mōrga?ā surase. ?V?d c? m? cuno?ti bine, Mam? P?mant!”
?Da. S? zicem c-am ?nv??at cate ceva despre tine de-a lungul vremii.”
?Chiar ?i a?a, pari speriat?, Gaea. S? fie pentru c? n-ai ?ncredere ?n Soart??” ?ntreb? Mōrga?ā pe un ton ?iret.
Fu randul Gaeiei s? schi?eze un zambet ciudat. ?Ba nu,” spuse Mama P?mant dintr-o dat?. ?Nu ?n Soart? n-am ?ncredere, pe care de altfel o ?tiu demult schimb?toare, ci ?n cei ce tr?iesc pe p?mant. Cei care vor face mereu imposibilul s? ajung? pe tronul Lumii, f?r? s? realizeze c? de fapt, prin asta, nu fac decat s? distrug? lumea ?ntr-un final.”
?N-a? fi atat de sigur? de asta,” spuse Mōrga?ā calm. ?Pan? la urm?, nu din vina noastr? r?zboiul ?sta a ?nceput deja. Nu-i vina mea, la fel cum nu-i vina voastr? sau vina lor.” Dup? care Mōrga?ā privi ?n dreapta, spre Bariera Rophionilor.
Privind ?ntr-acolo, Dike ?i restul ?i v?zur? pe Fenrir, Sephir, Arion ?i Yamu trecand prin poarta deschis? ?n Barier? ?i ?ndreptandu-se direct spre ei. P??eau f?r? team?, ceva ce-i d?du de b?nuit lui Dike. Mai ales, i se p?rea straniu c? Mōrga?ā nu-i ataca. Dar, de?i avea o mul?ime de ?ntreb?ri ?n cap, prefer? Titanul s? nu ?ntrebe nimic.
Ajun?i ?ntr-un final lang? ai lor, Fenrir se ?nchin? u?or ?n fa?a tat?lui, dup? care spuse, ?M? bucur s? v? rev?d ?ntor?i teferi!”
??i noi, fiule! Crede-m?, ?i noi suntem ferici?i c? ne-am putut ?ntoarce cu bine!”
?Nu chiar to?i!” ?opti Arion, privind la Samaya. ?Prin?esa-lup e bine?”
?Mmm! Doar… s? zicem c? a folosit mai mult? putere decat era nevoie, iar acum recupereaz?!” ?i spuse Bestla, trecand pe lang? el ?i for?and un zambet, de?i inima ?i striga s?-i sar? lui Arion ?n bra?e ?i ca ale lui bra?e puternice s-o strang? la piept. Mandr? din fire ?ns? prefer? s? nu-i dea de ?tire despre ce sim?ea ?i doar se apropie de Sephir.
Arion, sim?ind acea indiferen?? a Bestlei adanc ?n oase, se lupt? cu el ?nsu?i s? nu-i permit? acelui oftat, format la el ?n piept, s? ias? afar?. Dup? care, apropiindu-se de Tayakkam, o lu? el pe Samaya ?n bra?e, ca s? se ?ntoarc? la locului lui mai apoi. Numai c?, dandu-?i seama c? Ahi era ?i el acolo, se ?ncrunt? ni?el, dup? care privi la Boor.
?Pe moment e bine,” ?i spuse Boor, b?tandu-l u?urel pe um?r, dup? ce se apropie de el. ?Chiar dac? nu-i ceva pe placul meu.”
?Ce nu-i pe placul meu ?ns? e cea de colo,” ?uier? Bestla printre din?i, privind ?int? la Mōrga?ā. ?Doar ne pande?te, ca un vultur, f?candu-ne s? p?rem ?oareci sperie?i, pandi?i din ?nalturi. ?i-i straniu! C? nu atac? m? refer!”
?Asta pentru c? e legat? de maini ?i de picioare,” r?spunse Sephir, lini?tit?. ?Puterea Oracolului, cea conectat? cu cea a inelului de sus, o ?ine departe de Barier? ?i de aceast? campie, chiar dac? nu asta a crezut la ?nceput.”
?Vrei s? spui c-a atacat la ?nceput?” ?ntreb? Boor.
?A?a e, tat?: dup? atacul corbilor Kākkai, Mōrga?ā ?i armata ei de umbre, cele luate probabil de pe al ei t?ram, a ?ncercat s? intre ?n tab?r? cand Bariera a cr?pat. Doar c? Inelul, ce-a ap?rut deasupra noastr? dup? asta, a for?at-o s? se ascund? ?n p?dure, de unde n-a ie?it pan? n-a?i venit voi.”
??i sper c-o s? stea acolo mult? vreme,” l?s? Fenrir s?-i scape un marait din gatlej. ?Nu de alta, dar… chiar ?i de am un dor nebun s?-mi ?nfig col?ii ?n beregata ei, tot simt c? nu-i momentul.”
??i ai f?cut bine, fiule,” ?i spuse Dike, ?mbr??i?andu-?i brusc feciorul, c?ci, cat ei luptaser? ?n p?dure ?i gandise c? sfar?itul e atat de aproape, regretase ?i el un lucru, la fel ca ?i Boor: c? nu-?i ?mbr??i?ase feciorul la plecare ?i nici nu-i spusese cuvinte de bine. De asta ?i se jurase c?, odat? ?ntors ?n tab?r?, o va face: ?l va ?mbr??i?a pe Fenrir ?i-i va spune c?-i mandru de el ?i c?-l iube?te. Ceva ce f?cu de altfel. Apoi, dup? ce decise c? era timpul, privi la ceilal?i, c?rora le spune, ?S? mergem ?n tab?r?! Acolo vom avea mai mult timp ?i spa?iu s? ne gandim la cei de f?cut.”
?Cum r?mane cu cea de colo?” Nu se l?s? Bestla.
?Doar… las-o s? respire” ?i spuse Sephir zambind. Apoi, ?mpingandu-?i u?urel sora de la spate, se ?ndreptar? cu to?ii spre Barier?, acolo unde Nathaniel ?i restul ?i a?teptau preg?ti?i de lupt?, ?n caz de Soarta ?i-ar fi ar?tat col?ii ?i-ar fi trebuit s?-?i apere camarazii cu orice pre?.
***
??i totu?i i-ai l?sat atat de u?or s? plece,” auzi Mōrga?ā dintr-o dat? glasul lui Ian Gyar ?n spatele ei. Din aceast? cauz? ?i tres?ri ?i-l privi speriat?.
?Tu… aici?” ?l ?ntreb? ea confuz? ?i uimit? ?n acela?i timp, v?zandu-l pe fostul rege al Noearilor ar?tand ca o umbr? ?i nici urm? de m?re?ia de care el se mandrise ?n trecut. ?Credeam c?… ai disp?rut odat? ce l-ai l?sat pe Maranam s? scape din al lui barlog.”
?E ceea ce-au crezut to?i,” r?spunse regele-?arpe, f?cand ?nc? ca?iva pa?i ca s? ajung? ?n dreptul Mōrga?ei. Apoi, cu ochii pe Dike ?i restul, care ajunser? deja lang? Barier? ?i treceau prin poarta ?nc? deschis?, Ian Gyar stramb? din nas. ?Chiar dac? mi-ar fi pl?cut s? fi f?cut lucrurile diferit atunci.”
?Diferit? ?n ce sens?” Se interes? Fecioara Apelor Mor?ii.
?Ca de exemplu s? nu fi ales sacrificiul propriului trup, ci s? fi sacrificat pe un altul. Precum una dintre gemenele-form?. Astfel a? fi avut azi o ?ans? s? lupt pentru m?re?ia acelei Puteri Supreme spre care tind to?i.”
?Themis!”
?Da. Aceea?i putere care te-a ?convins” ?ntr-un final s?-?i la?i ?n spate propriile convingeri, Mōrga?ā ?i s? ie?i din umbr?.” Apoi, privind oarecum ironic ?n jurul lor, unde se vedea o ?ntreag? armat? de umbre alb-surii, Ian Gyar ranji. ?Ori… m? rog, s? te ?nh?itezi cu ele ?i s? ataci.”
Mōrga?ā oft?. ?Nici nu ?tii despre ce vorbe?ti de altfel, Ian Gyar. Eu nu m-am aliat cu ele pentru puterea lui Themis.”
?Atunci? Ca s? faci cumva Regatul Apelor Mor?ii cetate de scaun?”
Batjocura sim?it? ?n vocea lui Ian Gyar o f?cu pe Mōrga?ā s? se mi?te ?n loc, nervoas?. Apoi, cu ochii sc?p?randu-i u?or din cauza furiei, f?cu un pas spre dansul, ?uierandu-i printre din?i, ?De n-ai habar despre ce vorbe?ti, ?i-a? sugera s?-?i ?ii limba dup? din?i, ?arpe!”
?Sau?” O ?ntreb? Ian Gyar calm.
?Sau po?i s? atragi asupra ta belele mai mari decat s? ai un trup de umbr?.”
?Iar asta o s? se ?ntample din cauza ta speri.”
?Ba nu. N-o s? fie din cauza mea, ?arpe. O s? fie din cauza Sor?ii, cea care ne controleaz? pe to?i ?i cea care ne-a adus de fapt aici, pe aceast? blestemat? campie din fa?a Taberei Rophionilor. Nu s? le fim potrivnici ?ns?, ci caini de paz? ca nu cumva ace?tia s? scape iar ?i s? le dejoace planurile altora.”
?Altora? Cui anume?” Se interes? el, privind-o ?int? ?n ochi.
?O s? vezi,” ?i r?spunse Mōrga?ā surazand. ?Cand o s? vin? timpul. Acum nu-i momentul pentru a dezv?lui secrete, ci pentru a ne face bine treaba. Cel pu?in eu am de gand s? mi-o fac. ?i, de n-ai de gand s? m? aju?i, m?car stai deoparte ?i nu ?ncurca!” ?i d?du Mōrga?ā ?n grij?. Dup? care, ?ntorcandu-se spre ai ei osta?i-umbre, le d?du ?n grij?, ?S? nu treac? niciunul de Bariera ceea. Nu pan? nu punem ?n sfar?it mana pe sufletul care ne trebuie.” Dup? care, f?r? s? a?tepte un r?spuns, Mōrga?ā se afund? ?n p?dure.
Ian Gyar se ?ncrunt?. ?Ce pune asta la cale mai nou?” Se ?ntreb? el, rotindu-se u?or pe c?lcaie ?i privind ?n urma Mōrga?ei. ?Mai ales, cine-i ap?r? spatele de se simte atat de ?ncrezut? ?n sine? Moirae? Parca? Sau poate…? Nu, nu poate fi Maranam, c?ci Mōrga?ā n-o s?-i slujeasc? aceluia. Cel pu?in nu f??i? ?i f?r? s? aib? un plan bine pus la punct. Atunci? De-i drept ce gandesc ?i Mōrga?ā are un plan, ce-i poate totu?i mintea, c?ci nu cred c? face ceva la ?ntamplare?!” Apoi, schi?and un zambet ciudat, Ian Gyar se dispers? ?n aer. Nu ?tergand-o de acolo a?a cum ?i ceruse Mōrga?ā, ci ca s?-i fie mai u?or s?-i calce ei pe urme.
***
?Se ?ntampl? ceva?” O ?ntreb? Ahi pe Anaya, v?zand-o privind ?int? spre locul ?n care ei o v?zuser? anterior pe Mōrga?ā. De altfel b?trana vulpe privea ?ntr-acolo, pe jum?tate doar ?ntoars? spre Barier?, de cand fuseser? l?sa?i s? treac? prin acea poart? deschis? de lupii magici. ?i nu doar se uita Anaya ?ntr-acolo, ci se ?ncrunta adesea, p?rand ?ngrijorat?.
?Asta pentru c? v?d acolo ceva ce nu-mi place,” r?spunse Anaya ?ntr-un final, r?spunzand astfel la cu totul alt? ?ntrebare, la ?De ce pari ?ngrijorat??” chiar dac? Ahi n-o pusese ?n voce. ?O umbr?.”
Ahi tres?ri. ?Umbra cui anume?”
?Nu-s sigur?, Mago Ahi. Am totu?i impresia c?-i anume Ian Gyar. La fel am impresia c? nu-i aici ?n vizit?, ci dup? ceva anume. Mai bine zis dup? cineva anume.” Dup? care, ?ntorcandu-se u?or spre dreapta, Anaya privi ?int? la Sephir, care se afla ?n acele clipe al?turi de so?, Bestla ?i Arion, zambind. De altfel avea ?i de ce s? fie Sephir fericit?, c?ci Arion ?i Bestla ?ncepur? a juca iar jocul lor preferat de-a ma?a ?i ?oarecele ?i chiar era comic de privit la ei.
?Crezi c?-i anume dup? ea? Dup? fiica mai mare a nepotului Boor?”
?Cel pu?in b?nuiesc c?-i a?a. Sper ?ns? s? nu fie.”
?De ce? Pentru c? astfel ar fi un dezechilibru de puteri de Ian Gyar pune iar laba pe Sephir? Ba cred eu c-o s? ne fac? o favoare.” Anaya ?l privi furioas?. ?Da, da, am ?n?eles eu c?-s iar r?ut?cios, cand n-ar trebui. Oricum, a fost doar o glum?.”
?O glum? care poate fi prost ?n?eleas?, c?ci… s? nu uit?m c? pan? nu demult a?i fost du?manul acestor locuri, Mago Ahi,” ?i d?du Anaya ?n grij?. ?Un du?man care, chiar ?i de-a devenit peste noapte aliat, tot nu-i binevenit ?n zon?. De nu m? crede?i, arunca?i o privire ?n jur!”
De?i nu prea-i ardea lui de socializare, Ahi tot ascult? sfatul Anayei ?i privi ?n jur. V?zu astfel privirile lupilor magici a?intite asupra lui, multe dintre ele piezi?e ?i deloc mul?umite s?-l vad? acolo. La fel ?i v?zu pe Siari nesc?pandu-l din ochi ?n timp ce strangeau armele ?n maini, ?n special Nathaniel, Mago ?i Malon. ?i nu doar lor nu le era pe plac faptul c? Magul Pietrelor Negre era acolo, ci ?i ghoulilor, c?rora Ahi le trecuse calea ?n trecut ?i suferiser? destul de pe urma lui. ?Du?mani care n-ar sc?pa ocazia s?-mi frang? gatul de ocazia asta se va ivi candva,” ?opti Ahi ?n glum?, surazand amar, c?ci ?n?elese ?n sfar?it c? avea ata?ia du?mani, dar atat de pu?ini prieteni.
Did you know this text is from a different site? Read the official version to support the creator.
??i nici nu ?ti?i cat? dreptate ave?i gandind astfel, m?rite Ahi,” ?i spuse b?trana vulpe, apropiindu-se mult de el. ?La fel cum nu gre?i?i deloc pomenind ocazia ceea. O ocazie pe care de altfel o au atata vreme cat puterea ta e ?mp?r?it? la trei.”
?Ceva ce am de gand s? schimb chiar acum!” R?spunse Ahi cu ?ncredere. ?i chiar era hot?rat s?-?i recapete celelalte dou? p?r?i ale echilibrului lui, c?ci era timpul s? mearg? s-o caute pe Mayar. Nu mai putea t?r?g?na ?i-?i l?sa fiica ?n mainile du?manilor, cu atatea pericole ?n jur. De asta ?i porni spre sat, ?ncotro se ?ndreptaser? Boor, Dike, Yamu, Island ?i Gaea de imediat ce ajunser? ?n tab?r?. Ahi i-ar fi urmat de atunci. Numai c?, z?rind preocuparea ?n ochii Anayei, decise s? se sf?tuie mai ?ntai cu ea ?i numai dup? asta s? mearg? ?n sat. ?n locul unui sfat ?ns? se convinse c? era absolut necesar s? ac?ioneze. De nu… de du?manii lui ar fi aflat c?-l puteau r?pune atat de u?or ?n acel moment cat era a lui putere divizat?, atunci Magul Pietrelor Negre ar fi fost f?r? doar ?i poate pierdut pe veci.
***
Ajungand ?n sat, cu Anaya c?lcandu-i pe urme, Ahi se opri. O f?cu cand trecu pe lang? Por?ile ārakki?-ului, care erau ?nchise ?n acele clipe. ?i, de cum se opri, ?nchise ochii pentru cateva clipe, adulmecand zarea.
Anaya se opri ?i ea cand ?l v?zu pe Ahi oprit locului. ??i d?du seama c? de f?cuse el asta fusese pentru c? sim?ise ceva. Dar, de?i privi cu aten?ie ?n jur, ei nu-i fu dat nici s? simt? ceea ce sim?ise Ahi ?i nici nu v?zuse nimic straniu ?n jur. Chiar ?i a?a, se ?ncrunt? b?trana vulpe, c?ci nu-i pl?cea defel s? n-aib? puterea de-a vedea lucruri ?ntr-o zon? ?n care ar fi putut fi ?n pericol.
Dintr-o dat? b?trana tres?ri, auzindu-l pe Ahi spunand, ?Simt prezen?a mamei mele aici!”
?A lui Tenebre?” Se interes? Anaya. ?Dar… cum e asta posibil? Din cate ?tiu Tenebre n-are puterea s? intre ?n Tab?ra Lupilor Magici. Nu atata timp cat Bariera e ?nc? ?n picioare.”
??i ai dreptate. Mama n-are cum trece de Barier?. Chiar ?i a?a, ceva al ei a fost ?n aceste locuri. De asta ?i simt o aur? neagr? ?n jur. Dar iaca nu-mi pot da seama defel ce anume s? fie.”
?Palantirul,” auzir? ei dintr-o dat? glasul Gaeiei ?n spatele lor. Privind ?ntr-acolo, de unde auzir? vocea, Ahi ?i Anaya o v?zur? pe Mama P?mant venind spre ei. Nu singur?, ci ?nso?it? de Lodur, Dike ?i Island.
Privind ?int? la cei patru Titani, Ahi se ?ncrunt?. Nu c? l-ar fi deranjat prezen?a lor acolo, ci pentru c? nu-?i putea da seama pan? unde erau implica?i ei cu Tenebre. Mai bine zis nu putea ?n?elege pentru ce anume avuser? ei nevoie de Palantir, care servea ?n mare parte Magiei Negre ?i nicidecum celei Albe, cea controlat? de cei patru Titani ?i cei care ?n veci n-ar fi fost ?n stare s? controleze Palantirul.
?Chiar ?i a?a a?i f?cut-o,” le spuse Ahi dintr-o dat?, ?ntorcandu-se cu tot trupul spre ei. ?A?i adus Palantirul aici, de partea asta a Barierei, chiar dac? nu-l pute?i niciunul controla. De ce?”
?Pentru c? era necesar,” ?i r?spunse Dike calm, ?tiind prea bine despre ce vorbea Ahi, c?ci ?l pusese deja Yamu la curent despre r?nile lui Kku?ai ?i de restul ce se ?ntamplase ?n lipsa lor. ?A fost pentru a-l salva pe unul de-al nostru, iar singura ?ans? de al salva a fost Magia lui Tenebre, cea care se con?ine ?n Palantir.”
Ahi surase ciudat, ceva ce-i atrase aten?ia lui Island. ??i se pare nes?buin?? cumva?”
?Da. ?i ?tii de ce, frate? Pentru c? Magia Neagr? nicicand n-o s? se supun? celei Albe, chiar dac? a?a va p?rea la ?nceput.”
?Nu ?n?eleg unde ba?i, Ahi,” se interes? Gaea. ?Mai ales, de ce e?ti atat de sigur c? puterea Palantirului nu func?ioneaz? fiind controlat el de noi?”
?Pentru c? a?a a fost mereu ?i singura care l-a controlat a fost a mea mam?. Nici chiar Coallar, care era mai puternic decat Tenebre, n-a fost ?n stare s? controleze Palantirul. Ceva ce m? face s? m? ?ntreb cum ?i de ce vou? va reu?it, a?a cum pare a fi, odat? ce mezinul lupului Yamu e viu, ?n tunelurile de colo.”
?Iar tu ?tii asta pentru c-ai avut o viziune cumva?” Se interes? Island, maraind u?or cuvintele.
Ahi surase iar. ?Pentru c?-i simt energia, Island, nu pentru c? am v?zut ceva, c?ci, chiar ?i de a mea putere e desp?r?it?, ?nc? am capacitatea de a sim?i energia cuiva. De asta ?i mi-a fost dat s? simt puterea Palantirului ?i faptul c? ceva e ?n neregul? aici. Vou? nu vi se pare a fi a?a?”
Dike se ?ncrunt?. ??n neregul?? La ce anume te referi?”
?La faptul c? locul ?sta e ?nconjurat de umbre,” r?spunse Ahi pe un ton ?uierat, f?cand-o pe Anaya s? tresar? ?i s?-l priveasc? speriat?. Ceilal?i titani doar se ?ncruntar?, schimband priviri, c?ci nu puteau ?n?elege defel la ce se referise Magul Pietrelor Negre. Ahi, deloc deranjat s? vad? c? nu era crezut, cel pu?in c? nu era crezut ?n totalitate, le ?ntoarse brusc spatele, spunandu-le, ?S? ne apropiem de por?i!” Dup? care, pornind ?ntr-acolo ?i cu restul pe urmele lui, ??i puse iar mainile la spate dup? cum ?i era felul s? mearg?.
Ajuns lang? por?i ?ns?, Ahi nu se opri dup? cum ?i fusese inten?ia ?i cum crezuser? Titanii c? el va face. Magul doar trecu pe al?turi ?i se ?ndrept? spre Piatra Vestic? Vāyil. Nici lang? piatr? nu se opri, a?a cum gandise Anaya, c?ci ajunse uneori s?-i anticipeze mi?c?rile ?n timpul cat tr?iser? ?mpreun? pe munte, ci merse un pic mai departe, pan? ajunser? ?n locul ?n care se vedea o sp?rtur?. Mai bine zis p?rea un gol ?ntr-un perete, chiar dac? era doar aer ?n jur. Dup? care, ajuns lang? acea sp?rtur?, Ahi se puse ?n pirostrii ?i privi prin ea, v?zand partea de dincolo de gard. ?Pe aici au trecut dou? suflete,” spuse el ?ntr-un final.
?Dou? suflete? Cine anume?” Se interes? Dike, apropiindu-se brusc de Ahi. ?i, punandu-se ?i el ?n pirostrii, privi ?n aceea?i direc?ie, cutremurandu-se mai apoi. ?Un suflet de foc ?i… nu poate fi, Samaya?”
?A?a cred ?i eu,” ?i spuse Ahi, privindu-l ?int? pe Titan. ?Numai c?, vine urm?toarea mea ?ntrebare: dac? Samaya doarme ?n casa ta de lemn, cum e posibil ca prezen?a ei s? fie sim?it? aici?”
?Palantirul!” Murmur? Gaea, f?candu-i pe to?i s? tresar?. ?Palantirul pare s? ne joace o fest?, f?candu-ne s? credem ceea ce nu e.”
?Ce dac? e totu?i adev?rul?” Spuse Ahi calm. ?Ce dac? ?ntr-adev?r cele dou? persoane au trecut pe aici ?i noi n-am fost la curent cu asta?”
?Imposibil!” Aproape c? strig? Lodur. ?Samaya n-ar fi plecat din tab?r?. Nu pe ascuns ?i mai ales nu controlat? de Puterea Palantirului, cea care n-a controlat-o niciodat? pe a mea nepoat?. Singura care a controlat Palantirul a fost Yellen ?i asta din cauza c? Puterea Palantirului ?i cea a lui Accu sunt legate.”
?O putere care-a fost ?ntrerupt? odat? ce acea Yellen a trecut de Por?ile ārakki?,” murmur? Anaya ganditoare, f?candu-i pe to?i s? tresar? ?i s-o priveasc? speria?i. ?Mai ales… de Palantirul a sc?pat cumva din plenul acelei tinere Yellen, a f?cut tot ce-a putut ca s? se ?ntoarc? iar la al lui st?pan.”
?Dar… e imposibil!” Se ?nc?p??an? Gaea. ?Nu-i posibil ca Yellen s? fi pierdut Palantirul! Cel mai probabil c?-l are cu ea ?i noi doar avem vedenii stand aici. De altfel nu m-ar mira s? fie a?a, stand lang? un a?a demon!”
Ochii sc?p?rand ai Mamei P?mant ?i faptul c? vorbea nes?buit, ceva ce nu-i st?tea ?n fire, ?l f?cu atent pe Dike. De asta ?i-o privi cu mare aten?ie. La fel i se p?ru stranie ?i lic?rirea din ochii lui Island. Singurul care p?rea calm, privind ?int? spre gaura ceea prin care Dike ?i Ahi priviser?, era Lodur, cel care ?i spuse ?ntr-un final, ?Palantirul ne influen?eaz? pe to?i deja ?i asta doar din proprie prostie.”
?L-am trecut de Barier?!” Spuse Dike cu ?ncredere.
Lodur d?du din cap c? da. ?Iar asta a fost f?r? doar ?i poate planul m?re? al cuiva. Un plan care le-a func?ionat de la prima la ultima, ?ncepand cu atacul corbilor Kākkai ?i terminand cu fuga ghoulului Calmac prin acea gaur?.”
??i nu doar Calmac a disp?rut din tab?r?,” le strig? Yamu, venind ?n fug? spre ei, urmat de Boor, Fenrir ?i Nathaniel. ?Prin?esa Samaya tot nu-i de g?sit!”
?Cum a fost asta posibil?” Strig? Dike, ridicandu-se brusc ?n picioare. ?Cum e posibil ca Samaya s? fi plecat ?i niciunul din noi s? nu fi ?tiut despre asta?”
?A fost Palantirul a?a cum am ?i spus!” To?i se ?nturnar? brusc spre Ahi, care spusese acele cuvinte. ?Da iaca cine anume ?l controleaz? de data asta, nu v? pot spune, c?ci sunt sigur doar de un lucru acum: c? acest gol ?n Barier? n-a fost creat de-a mea mam?. F?r? doar ?i poate nu, c?ci Tenebre n-a avut nicicand puterea s? subjuge puterea Rophionilor, iar asta ?nseamn? doar un lucru…”
?…c? cea care e ?mpotriva noastr? e f?r? doar ?i poate Soarta. Cea care ?n aceste clipe e de partea Vie?ii!” Marai Dike printre din?i, privind ?int? spre acel gol ?n Barier?, cel creat de puterea lui Vā?kkai, singura capabil? s?-i ?nving? pe Rophioni, de?i p?ruse mereu c? era de partea lor.
***
?Titanul Dike n-o s? v? ierte nicicand aceast? tr?dare, Vā?kkai!” ?i spuse Patavi Vie?ii. Se afla la doar un pas ?n urma acesteia, nu departe de Tab?ra Rophionilor.
??tiu!” R?spunse Vā?kkai trist?. ?A fost ?ns? necesar? tr?darea.”
?Nu-s atat de sigur? acum,” ?i spuse Patavi, plecandu-?i u?or capul. ?De i-a?i fi spus Maestrului Dike pentru ce avea?i nevoie de gemenele-form?, nu cred c? s-ar fi opus.”
?Ba ar fi f?cut-o!” ?opti iar Vā?kkai. ?Ar fi f?cut-o, c?ci Dike n-ar fi permis nicicand distrugerea Paradisului creat de el ?i Gaea. Nu pentru a-l rena?te pe cel pe care l-am pierdut noi: ī?a? Ellaiya??a-ul! Tocmai de aceea, pentru c? suntem pe cont propriu ?n lupta cu Soarta, Patavi, trebuie s? facem tot ce ne st? ?n putin?? s? ?ntoarcem totul la locul lor.”
?Chiar cu pre?ul mor?ii atator suflete? Vā?kkai, mi se pare cruzime s? distrugem Paradisul ?sta doar pentru a salva un altul, care e deja pierdut. Am fi putut s? creem un altul al nostru aici, pe P?mant, p?strand ?n suflete amintirea celor pe care i-am pierdut atunci.”
Ochii lui Vā?kkai se umplur? de lacrimi. ?Amintirile dor, Patavi! Atat de mult dor acele amintiri pe care ?mi spui s? le p?strez ?n inim?. Acele amintiri ?n care mi-am pierdut ambii copii. De asta ?i nu pot ceda. Nu acum cand sufletul de mam? ?mi strig? c? pot ?ntoarce timpul ?i-mi salva copiii. C?-mi pot salva Planeta, Patavi! A noastr? scump? planet?, ī?a? Ellaiya??a-ul, al nostru Paradis!”
?Unul pe care nu suntem sigure c? ?l putem reface, st?pan?!” Spuse ?i Patavi cu ochii ?n lacrimi. ?La fel nimeni nu ne garanteaz? c? dac? ?i-l vom reface, c? dac? ?i vom fi ?n stare s? ?ntoarcem timpul ?i s? salv?m de la pieire ī?a? Ellaiya??a-ul, nu vom retr?i iar??i aceea?i durere.”
Tr?gand adanc aer ?n piept, Vā?kkai se ?ntoarse ?i o privi ?int? pe Fecioara din spatele ei. Apoi ?i zambi, spunandu-i cu ?ncredere, ?Atata timp cat mai e speran??, putem face totul! Chiar putem lupta ?mpotriva Sor?ii, luand de la ea ceea ce ne-a r?pit candva: inima, Patavi, c?ci anume asta Viti a luat candva de la noi, pedepsindu-ne pentru c? n-am fost ?n stare s-o cinstim pe veci, ca pe singura ?i de neegalat a noastr? st?pan?. De asta ?i-am pierdut tot atunci, visand la o alt? lume! Da, am pierdut tot pentru c-am visat s? fim proprii st?pani! Putem ?ns? schimba totul de rena?tem ī?a? Ellaiya??a-ul. De ai mei copii vor fi iar vii, ei vor avea puterea s? schimbe Soarta ?i s? tr?im cu to?ii, ferici?i, Patavi, a?a cum ne-am dorit!”
?Fericirea nu se construie?te pe distrugere ?i pe nefericirea altora, Vā?kkai.”
??tiu!” Spuse brusc Vā?kkai, ?ntorcandu-i spatele lui Patavi. ?Chiar ?i a?a, n-am s? cedez!”
?De ce?” O ?ntreb? fecioara cu glas tremurand.
?Pentru c? nu m? las? inima de mam? s? cedez acum. Da, acea inim? de mam? care-mi spune s? merg pan? ?n panzele albe, dar s? rev?d iar??i acele dou? chipuri care mi-au fost atat de dragi: ai mei copii!”
***
Lac?tul cel mare, de la celula de aur al lui Mannar, c?zu cu zgomot la p?mant ?n momentul ?n care mainile ?mpreunate ale gemenelor-form? ?l atinser? ?n acela?i timp. Astfel, ?mpreunand man? dreapt? cu man? stang?, Samaya ?i Mayar ??i unir? for?ele, redand libertatea demonului pe care adesea ?l v?zur? ?n vise ca al lor c?l?u ?i de care se temuser? de moarte. ?n acele clipe ?ns?, neputandu-?i deloc controla voin?a, c?ci c?zuser? ambele prad? vr?jii altora din acea poian?, fetele ??i unir? pentru a treia oar? puterea ?n acea P?dure Magic?, readucand pr?p?dul pe p?mant, un pr?p?d ravnit de mul?i, chiar dac? fiecare ??i urm?rea propriul scop prin eliberarea lui Mannar.
Cine anume ??i dorea atat de mult libertatea acelui demon? F?r? doar ?i poate Tenebre, care ?i era mam? ?i care ?l ?iubea.” Cel pu?in asta era ceea ce credea ea, c?ci asculta de fapt ?i ea ordinul lui Eris, care visa astfel la propria libertate, odat? ce Mannar ar fi cucerit lumea ?i ar fi avut ?i ea ?ansa s? vin? pe p?mant. Apoi era Tartos, cel care de fapt ?l controlase pe Ian Gyar atata amar de vreme, de?i regele-?arpe crezuse c? ascultase ordinele lui Maranam. Dup? care, a treia, dar nu cea din urm? ?i cea care-?i dorea cel mai mult eliberarea lui Mannar ?i rescrierea istoriei, era f?r? doar ?i poate Vā?kkai.
Mai r?manea un r?u ?ns? pe p?mant ?i care pandea din umbr?. Un r?u care se afla pe buzele tuturor, dar numele c?ruia se temeau to?i s?-l rosteasc? cu voce tare: Soarta. Da, Soarta ??i dorea ?i ea rescrierea propriei istorii, c?ci prea departe merser? mul?i cu nebunia lor ?i urm?rirea propriilor ?eluri mar?ave, uitand de idealuri, de puteri supreme ?i de vocea inimii. De asta ?i permise ?ntr-un final Soarta ca ceea ce-?i doreau ai ei du?mani s? aib? loc: eliberarea lui Mannar, f?r? s? le spun? ?i lor, din timp, c? istoria lumii va fi rescris? a?a cum au vrut ei, doar c? ?ntr-un mod total opus celor dorit de ei.
Pan? ca asta s? se ?ntample ?ns?, pan? ca pe Papirusul Vremii s? stea scris? o nou? istorie, trebuia s? se termine prima, cea prevestit? cu multe milenii ?n urm?: destinul uman, cel al p?c?to?ilor, care trebuia s? ia sfar?it ca lumea ?ntreag? s-o ia mai apoi de la cap?t cu inim? u?oar?. ?i, a?a cum mul?i v?zur? istoria de-a lungul vremii ?n ape sau ?n stelele cerului, iar al?ii ?l v?zur? ?n vise, Mannar, odat? sc?pat din a sa captivitate, url? din to?i bojocii, f?cand cerurile s? se cutremure de r?ul strig?tului lui. Strig?t care aduse noaptea peste P?durea Rophion ?i deasupra ?ntregii lumii, condamnand-o la o eternitate de suferin??, o eternitate tr?it? ?n ?ntuneric. Apoi, cand se transform? el ?n acel demon de foc, pe care Dike ?l v?zuse candva atingand Palantirul lui Tenebre, Mannar ??i folosi ?ntreaga putere de care era capabil ?i chiar d?du foc lumii… la propriu.
Plangeau cerurile de r?ul acelui demon ?n acele clipe. ??i plangeau de mil? copacii, stran?i ?n bra?e de fl?c?rile iadului. Strigau ?n ?nalturi p?s?rile cerului, cele c?rora le lipsea aerul ?n acele clipe, c?zand mai apoi prad? fumului ?n?bu?itor. La fel cum plangea ?i inima lui Dike ?n acele clipe, cel aflat la marginea poienei lui Mannar ?n acel moment, privind cu groaz? la Mannar, cel urcat ?n cele din urme pe-un cal negru ca c?trana, c-o sabie imens? ?n maini ?i gonind spre locul ?n care gemenele-form? st?teau ?ngenuncheate ?i privind spre el de parc? ar fi fost ?n trans?.
?i nu f?ceau nimic Samaya ?i Mayar ?n acele clipe ca s? se salveze. Nu f?cea nimic nici Dike, care se sim?ea ?mpietrit ?n acele clipe, ?n timp ce restul p?reau f?cu?i din cear? ce se topea ?ncet, c?ci nu venise Dike singur ?n acea poian? ?n c?utarea fiicei iubite, ci cu ?ntreaga sa armat? de alia?i, care se oferiser? s?-l ajute. Ajun?i ?n poian? ?ns?, cand pr?p?dul nu mai putea fi oprit, c?zur? ?i ei prad? aceluia?i imens blestem al Sor?ii cum c?zuse ?i Vā?kkai ?ntr-un final: cea care disp?ru din ast? lume asemeni lui Baradar - sub form? de scantei arzande, doar c? ea disp?ru nu cu inocen?a ?n priviri, ci cu ochii ?n lacrimi.
Lacrimi se v?zur? ?i ?n ochii Samayei ?n cele din urm?. ?ncepur? s?-i l?crimeze ochii cand realiz? ?n sfar?it ce anume f?cuser? lumii cu mana lor: o sortiser? pieirii, de?i luptaser? atat de mult ca asta s? nu se ?ntample. ?i, exact a?a cum v?zuse de multe ori ?n vise, acel demon, la vederea c?ruia tremurase ca varga ?n somn de atatea ori, gonea ca nebunul spre ele, avand un singur scop ?n minte… s? le aduc? ?i lor sfar?itul.
Apoi… cand ?n?elese cat de mici au fost de fapt ?n fa?a Sor?ii, Samaya zambi. O f?cu cu am?r?ciune, c?ci doar de atata mai era capabil? a ei inim?. Dup? care, ?nc? cu lacrimi ?n ochi, Samaya ?opti, ?Soart?, ai mil? de noi, p?c?to?ii ?i nu ne da pe noi pieirii!”
?De parc? asta ne va ajuta s? ne g?sim salvarea!” Auzi ea glasul lui Mayar ?n stanga ei.
Privind ?ntr-acolo, Samaya o v?zu pe Mayar zambind. Era senin? a ei copie, ar?tand a?a cum Samaya n-o v?zuse nicicand… cu p?r negru ?i rochie alb?, exact a?a cum ar?tase Mayar cand ??i folosise puterea ?i v?zuse trecutul Morenei, p?trunzand adanc ?n a ei fiin??. Un chip de care Mayar se ?ndr?gostise privindu-se atunci ?n ap?: chipul inocen?ei ei.
De asta ?i zambea Mayar ?n acele clipe: zambea, c?ci, ?n sfar?it, putea fi ea ?i nu cineva pe care al?ii o inventaser? candva, cand ?i r?piser? inocen?a din leag?n. Dup? care, f?r? ur? ?n priviri ?i a?a cum n-o privise nicicand pe a ei copie, lupoaica, Mayar se uit? ?n ochii Samayei, c?reia ?i spuse, ?De-o exista candva un maine dup? asta, de-o fi s? ne mai vedem candva, tan?r? lupoaic?, sper s? te am de prieten? ?i nu de du?man.”
Samaya se ?ncrunt?, ne?n?elegand mesajul cuvintelor vulpii. Ba chiar ?i ?ntreb?, ?Prietene? Tu ?i eu?”
?Crezi c? nu-i posibil?” ?ntreb? ?i Mayar, senin?.
?Da, c?ci noi am fost create s? fim fe?ele opuse ale unei monede. Da, suntem dou? puteri opuse create de Soart? pentru ai sta ?mpotriv?.”
?Ba nu, Samaya! Noi doar am fost folosite de to?i pentru ca al?ii s?-?i ating? ale lor scopuri, dar nicicand n-am fost noi de fapt. De asta ?i spun: de-om mai avea candva ?ansa s? rena?tem, de-om avea candva ?ansa s? ne revedem candva, atunci s? fim noi cele care ??i aleg soarta ?i s? nu permitem altora s? decid? pentru noi.”
?Ceva imposibil, Mayar!” Spuse Samaya, surazand ?i ea. ??tii prea bine c? cu Soarta nimeni nu s-a pus ?i nicicand nimeni n-o s? ca?tige ?mpotriva ei.”
?Nici nu vorbeam de asta dac? sincer. Vorbeam doar de o a doua ?ans? dat? lumii de ?ns??i Soart?, dac? a?a ceva va fi candva posibil.”
Samaya nu mai spuse nimic dup? astfel de cuvinte. Doar zambi, auzind copitele calului ce gonea ca nebunul spre ele atat de clar ?n urechi. ?i, senin?, a?a cum nu mai fusese nicicand, ?ntinse ambele palme spre Mayar, a?teptand ca tan?ra vulpe s? i le ating? ?i ea.
Mayar nu le atinse ?ns? de ?ndat?. Doar privi confuz? la Samaya, c?ci nicicand nu se a?teptase la o a?a bun?tate din partea rivalei ei. Apoi, f?r? s? ?n?eleag? ce anume voiau Soarta ?i Samaya de la ea, fata privi ?ndelung la palmele Samayei, cele care priveau cerul ?n acele clipe ?i pe care se vedeau reflectate cerul ?i p?mantul a?a cum fuseser? ele ?n anii copil?riei lor.
Privind ?ntr-un final la palmele ei, Mayar v?zu exact contrariul: v?zu pr?p?dul pe care-l tr?iau ?n acele clipe reflectat pe palmele ei. ?Ca fe?ele opuse ale unei monede,” cum ?opti ea ?ntr-un final, comple?it? parc? de povara propriilor cuvinte. ?i, exact ?n clipa ?n care Mannar ridic? sabia s? taie firul vie?ii lor, firul destinului a dou? tinere cu suflete opuse, Mayar zambi ?i ?ntinse mainile ?n fa??, cu palmele ei privind parc? la palmele Samayei, pe care le atinse ?ntr-un final… exact ?n clipa ?n care Timpul se opri ?n loc, de?i lumea p?rea c? se transforma ?nc? ?n cenu??…
***
…Era doar scrum, oriunde n-ai privi. Scrum pe care ū?al ?l v?zuse candva ?n apele Caktiyi? ātāram-ului. ?O lume ?n care tr?iesc doar umbrele,” cum ?opti Titanida Minciunii ?ntr-un tarziu, oprit? chiar ?n mijlocul Poienei lui Mannar, cea transformat? ?n ruine.
St?tea ū?al chiar ?n centrul poienei ?n acele clipe. St?tea ea chiar pe locul ?n care existase candva celula lui Mannar, cea din care r?m?sese doar scheletul ?i acela vag, pe cale s? cad? la p?mant sub form? de cenu?? sur?, de cenu?? b?tut? de vant. Da, chiar se vedea acolo Apocalipsa venit? atat de crunt pe p?mant.
Privind la toate astea, ū?al oft?. ??i plec? capul ?i ?nchise ochii pentru cateva clipe, l?sand ca borurile glugii largi, glugii de la acea pelerin? sur? ce-o purta pe umeri, s?-i acopere complet chipul. Nu st?tu astfel pentru mult? vreme ?ns?, ci doar pentru cateva clipe. Dup? care, cand se ?mb?rb?t? cat de cat, ū?al ridic? capul, iar marginile glugii, ce se d?dur? brusc ?ntr-o parte, ?i revelar? lumii chipul ei: cel cu urme adanci de arsur? pe piele. ?A?a cum a fost de fapt prezis candva,” murmur? ū?al, care porni iar ?n lunga ei r?t?cire prin lume, pe un p?mant dat uit?rii, pe un p?mant al umbrelor, c?ci chiar p?rea c? nimic viu nu mai exista pe el, pe un p?mant acoperit complet de cenu?? ?i durere.
?n timp ce pleca, ū?al l?sa urme adanci pe cenu?a vremii. Urme pe care vantul, cel ce se sim?i dintr-o dat? ?n fosta Poian? a lui Mannar, le m?tur? cat de curand, dandu-le ?i pe ele uit?rii, a?a cum fusese dat? uit?rii ?i lumea de fapt. Doar c?… a?a s? fi fost oare? Chiar fusese dat? uit?rii lumea sau era doar o masc?? Era o iluzie a ceea ce fusese l?sat ?n urm?, ca pedeaps? pentru p?catele celor ce se vruser? st?pani pe tronul lumii f?r? s? fie nicicand con?tien?i c? lumea e de fapt St?pana ei…
La aceea?i St?pan? privi ?i ū?al ?n cele din urm?, ?ntorcand doar capul ?i privind spre locul pe care Tab?ra Rophionilor existase candva. Acolo, chiar deasupra taberei, se activ? iar primul Inel al Sor?ii. Apoi se activ? al doilea - cel de deasupra Pa?i Makka?-ului, cel de-al treilea - de deasupra p?durii ghoulilor ?i tot a?a pan? ?apte Inele ale Sor?ii nu fur? active pe ?ntreg P?mantul de fapt. ?i, ?n clipa ?n care ?apte Inele se colorar? jum?tate ?n ro?ul focului ?i jum?tate ?n albastrul cerului sp?lat de p?cate, ap?ru Themis chiar ?n centrul lor: Balan?a Lumii ?i a ei st?pan?, cea sub form? de Roat? a Vremii, ce ?ncepu s? se mi?te ?n urm? mai apoi… ?ncet-?ncet…
VA CONTINUA…