?Unde suntem, str?bunicule Accam Ku??u?” ?ntreb? Zeal cu jum?tate de voce.

  ??n inima Muntelui Fricii,” ?i r?spunse Accam Ku??u tot ?n ?oapt?, ?n timp ce muzica acelor locuri ?i ?nso?ea ?n a lor c?l?torie de pribeag sub munte. Muzica apei ce picura pe piatr?, pic-pic, a vantului ce ?uiera de sus, intrand prin cine ?tie ce cotloane ascunse ochilor curio?ilor ?i r?t?cind ?i el prin acelea?i tuneluri sinuase prin care Zeal ?i pantera neagr? ?naintau, un loc secret ?i plin de capcane pentru mul?i, dar atat de cunoscut muntelui ?i ?oaptelor ascunse ale lui, un munte dornic de iubire, dar care avuse parte de atat de pu?in? dragoste ?n lunga lui via??.

  ?Inima Muntelui Fricii? Dar asta e…?”

  ?A?a e, Zeal! Inima Muntelui Fricii e anume locul ?n care e ascuns Sfantul Izvor.” Spunand aceste cuvinte Accam Ku??u se opri locului ?i privi ?n urm?, la Zeal, care se oprise ?i ea la doar ca?iva pa?i de panter?. ??i nu doar Sfantul Izvor poate fi g?sit aici, ci ?i o inim? ce bate.”

  ?Inima cui?” ?ntreb? fata, ?ncruntandu-se.

  ?Inima muntelui, c?ci nu poate fi altfel. Doar acolo unde bate inima acestui munte, ce mie mi-a fost atat de drag, putea Universul crea un Sfant Izvor al Puterii.”

  ?Hm, ?i eu care credeam c? P?rintele Haos a fost cel care a creat p?mantul ?i tot restul.”

  Accam Ku??u zambi. ?S? ?tii c? acea legend? are partea sa de adev?r ?i alt? parte de minciun?.”

  ?Minciun?? Mi se pare c? exagerezi acum, c?ci nu poate fi minciun? cand vorbim de P?rintele Haos.”

  ?Crezi tu?”

  ?Absolut. Altfel… n-ar exista lumea, c?ci doar P?rintele Haos e ?n stare s? men?in? echilibrul.”

  ?Aici ?in s?-?i dau dreptate.”

  ?Dar?”

  ?Dar… ui?i un lucru extrem de important, Zeal: c? Universul a existat mult ?naintea P?rintelui Haos. Chiar mult ?nainte de Marele R?zboi dintre Genea ?i Gaura Neagr? a lumii.”

  ?Cea care a fost pe cale s? ?nghit? Paradisul.”

  ?V?d c? ?tii povestea Cosmosului, iar asta ?nseamn? c? Inlan Diar ?i-a vorbit despre asta.”

  ?Nu str?bunica, ci bunicul Island mi-a vorbit odat?. Demult de altfel. Cand eram mic copil,” se balbai Zeal, dand r?spunsul. Apoi, f?cand ca?iva pa?i ?n fa??, trecu pe lang? pantera care n-o sc?pa din ochi, a?teptand parc? continuarea acelui gand. Zeal ?ns? p?str? t?cerea mult? vreme, timp ?n care ea ?i Accam Ku??u mergeau la pas lent, tot mai adanc ?i mai adanc spre Inima Muntelui.

  ?ntr-un tarziu, sim?ind c? lini?tea aceea era mult prea ap?s?toare, Accam Ku??u spuse, ?S? ?tii, Zeal, c? nimeni nu ?tie cand ?i cum a ap?rut lumea de fapt. La fel nu ?tie nimeni cine a creat-o. Chiar ?i a?a se spune c? anume energia a creat totul, cea care s-a desprins mai apoi ?n Magie Alb? ?i Neagr?.”

  ?Tu ?ns? pari s? ai o alt? p?rere, nu-i a?a?” Se interes? fata, f?r? s? priveasc? ?n urm?. Nu v?zu astfel momentul ?n care Accam Ku??u ?nchise ochii pentru cateva clipe, oarecum cu triste?e, ?ncercand s?-?i ascund? durerea cauzat? de acea mare piatr? ce-i ap?sa pe suflet. O piatr? ce ap?ruse nu ?n acele clipe de iminent r?zboi, ci demult, cand Tikil ?i-a ?nfipt al lui pumnal ?n inima propriului tat?. ?Accam Ku??u?”

  Auzind glasul fetei strigandu-l pe nume, Accam Ku??u tres?ri. Apoi deschise ochii ?i, privind ?n fa??, o v?zu pe Zeal stand la doar ca?iva pa?i de el, privindu-l ?int?, ?n timp ce ?inea ?n man? o f?clie aprins?. ?i… era atat de frumoas? a lui str?nepoat?, una cu puteri egale cu ale lui, c?ci mul?i nu ?tiau un alt secret al Muntelui Fricii, unul ?tiut doar de marea panter? neagr?, Accam Ku??u: c? schimbul de puteri se f?cea odat? la mii de ani, iar acel schimb se f?cuse deja, iar asta ?nsemna c? unul dintre ei trebuia s? moar?.

  ?Numai nu ea,” ?opti dintr-o dat? Accam Ku??u, f?cand-o pe Zeal s? tresar?.

  ?Numai nu ea? Cine anume?”

  ?Nimeni,” se gr?bi Accam Ku??u s? r?spund?. Apoi, cu pa?i siguri, porni spre Zeal, ?ntreband-o cu voce vesel? de data asta, ?Despre ce vorbeam noi totu?i?”

  ?Despre Energie ?i Magie Alb? ?i Neagr?. Cred.”

  Accam Ku??u pufni ?n ras. ?Crezi? Nu e?ti sigur? de asta?”

  ?Ba da. Sunt sigur? c? am vorbit despre asta, doar c? nu-s sigur? c? am ?n?eles clar mesajul. Cel pe care se pare c? ai vrut s?-l transmi?i. Mie.”

  ??i… ce te face s? crezi asta?”

  ?Ale tale cuvinte?! Ei bine, dac? sincer, de cand bunicul Island a ?nceput a-mi spune pove?ti, mi-am dat seama c? ?n spatele fiec?rei pove?ti spuse de el exist? cate o pild?. O ?nv???tur? sacr?. ?i, de tu ai ?nv??at-o pe str?bunica Inlan Diar m?car parte din ce ?tii tu, sunt sigur? c? ea la fel ?i-a ?nv??at feciorul, iar bunicul Island…”

  ?…v-a ?nv??at pe voi.”

  ?Cam a?a ceva. Dar, aici exist? o dilem?.”

  ?Care anume?”

  ?Mesajul ascuns ?n spatele cuvintelor tale, c?ci de?i mi-i u?or s?-l ?n?eleg pe cel ascuns ?n spatele pove?tilor bunicului Island, cu tine pare mai greu. De ?n?eles m? refer. Da iaca nu ?n?eleg de ce.”

  ?Pentru c? eu am stat ascuns ?n Inima Muntelui, Zeal. Mii de ani de altfel. De asta ?i vorba mi-i mai ascuns? ?i secretele mai greu de ?n?eles.”

  ??i totu?i nu ?n?eleg de ce.”

  ?Pentru c? am ?nv??at s? nu m? ?ncred ?n lume. Doar astfel m? puteam ap?ra de ea ?i ap?ra ?i acest munte, c?ci… am gre?it odat? crezand ?n al?ii ?i-am fost tr?dat.”

  ?Vorbe?ti de Tikil acum?”

  ?A?a e, Zeal. Anume Tikil ?i-a ?nfipt al lui pumnal ?n a mea inim?, transformandu-m? ?n ce sunt ast?zi.”

  ?O panter? frumoas?, ?n?eleapt? ?i puternic?. A? spune eu o fiin?? care n-are de ce s? aib? regrete c-a tr?it astfel. Da, poate ?i-?i era mai bine ?n trupul pe care-l aveai ?n trecut, dar… asta nu ?nseamn? c? nu te-ai bucurat de via?? ?i dup? asta.”

  Accam Ku??u surase. ?Crezi c? exist? via?? dup? moarte, Zeal?”

  ?Dup? moartea oamenilor simpli poate c? ?i nu. Pentru cei ca noi cred eu c? exist?. Tu e?ti exemplul viu.”

  ??i totu?i nu-i a?a, Zeal. Odat? pierdut e?ti pierdut pentru totdeauna, c?ci… nu po?i fi complet cand ai pierdut parte din tine.”

  Zeal tres?ri. ?Vorbim despre tine acum sau… despre al?ii?” ?ntreb? ea dintr-o dat?, privind chiora? ?n ochii panterei, c?ci ?i p?rea ei nu-?i de ce c? el spusese acele cuvinte despre ea. De ce anume despre ea? Pentru c? Zeal nicicand nu se sim?ise complet? dup? dispari?ia Zayleei, iar asta mereu a ?mpiedicat-o s?-?i foloseasc? ?n ?ntregime ?ntreaga putere pe care o de?inea. ?tia doar c? o de?ine, dar nu o putea controla, iar asta i-a dat mereu b?t?i de cap. Pan? s?-l ?ntalneasc? pe Accam Ku??u ?i dup? asta s?-l primeasc? pe Argol ?n slujb?, c?ci dup? acel moment sim?i atat de bine energia vie curgandu-i prin vene. Dar…

  ?…gre?e?ti acum gandind astfel, Zeal,” ?i spuse pantera, apropiindu-se de ea. La doar un pas de fat?, Accam Ku??u se opri ?i, ridicand capul, privi adanc ?n sufletul fetei. V?zu acolo o furtun? ciudat?, asemeni gandurilor care-i r?t?ceau prin minte, ganduri pe care Zeal demult nu le mai putea controla. Ganduri legate de tot ce i se ?ntamplase ?n via??, despre dileme ?i nereu?ite, ceva ce-o marcase se pare mult mai mult decat se putuse a?tepta. De asta ?i-i b?tea atat de repede ?i inima ?n acele clipe, la fel de repede precum curgea energia ?n venele ei, curgere rapid? v?zut? clar de Accam Ku??u ?n ochii fetei asemeni unui foc ce se ridica pan? la cer, mistuind totul ?n jur de-ar fi fost eliberat de Zeal ?ntr-un moment de furie. ?i, v?zand toate astea, Accam Ku??u ?i spuse fetei, ?S? nu la?i nicicand ura s? te st?paneasc?, Zeal. Nu aici, ?n Inima Muntelui, ?i nici chiar pe munte, c?ci po?i ajunge s? fii prizonier? ?n capcana pe care o vrei ?ntins? pentru al?ii.”

  ?Capcan?? Despre ce vorbe?ti acum, Accam Ku??u?”

  ?Despre ura ta fa?? de lume, Zeal. Despre dorin?a ta de r?zbunare ?i despre visul t?u de-ai vedea c?zand pe cei ce ?i-au r?nit inima.”

  ?Dar… eu… nu simt toate astea,” se balbai Zeal, ascunzandu-?i privirea, c?ci se sim?ea dezgolit? ?n fa?a panterei.

  ??i totu?i e a?a,” spuse Accam Ku??u aproape ?n ?oapt?, captand iar aten?ia fetei. ?Sim?i toate astea, chiar dac? le negi.”

  ?Eu nu neg nimic, Accam Ku??u. Doar… nu simt ceea ce spui.”

  ?Negand adev?rul n-o s? te fac? s? te sim?i mai bine, s? ?tii. La fel n-o s?-?i aduc? ?napoi ce-ai pierdut. ?i ?tii de ce?”

  ?Din cauza capcanelor ascunse pe Muntele Fricii? Cele despre care bunica ?mi spunea c? pot fi de ajutor celui care st?pane?te puterea Sfantului Izvor, dar ?n care poate nimeri ?i el de nu-i atent?”

  ?A?a e. Anume acele capcane sunt arma de protec?ie a muntelui. O arm? cu dou? t?i?uri, care-?i poate fi ?ie atat prieten cat ?i c?l?u.”

  ?Mie? Dar… ce treab? am eu cu acea putere? Eu… n-o de?in.”

  ?Doar n-ai fost con?tient? de asta, Zeal. Tu ?ns? ai fost mereu Noua St?pan? a Puterii Muntelui, cea care va trebui s?-mi ia locul de va fi nevoie candva.”

  ?S?-?i iau locul? Aici? ?n Inima Muntelui?” ?ntreb? fata, ?ngrozit?. ?Nu, nicicand, c?ci… eu n-o s? pot tr?i nicicand aici. E prea ?ntuneric, prea rece, prea s?lbatic. Mie… ?mi place mai mult s? tr?iesc printre oameni. Acolo unde-i cald.”

  Accam Ku??u pufni iar ?n ras. ?S? ?tii c? po?i face pe unul s? rad? din toat? inima de-?i propui asta.”

  ?Nu ?n?eleg de ce anume, dac? sincer.”

  ?Pentru c? nimeni nicicand n-a spus c? cel ce st?pane?te Puterea Muntelui Fricii ?i-a Sfantului Izvor trebuie s? tr?iasc? doar ?n adancurile lui.”

  ?Tu ?ns? ai tr?it aici, nu-i a?a?”

  ?Asta pentru c? eu m-am n?scut aici, Zeal. Anume ?n Inima Muntelui Fricii am v?zut lumina zilei pentru prima dat?. Tu ?ns? e?ti n?scut? din pantecul unei frumoase Titanide, cea care a st?panit peste albastrul nelimitat al cerului, acolo unde-i mai mereu cald. De aceea ?i ?ie nu ?i-e sortit s? tr?ie?ti nicicand ?n adancuri, ci sub soare, v?zand mereu cerul ?n fa?a ochilor atunci cand apar zorii ?i lumina zambe?te lumii din ?nalturi.”

  ?Un cer ce-i azi negru, acoperit de ur?.”

  ?Un cer care totu?i poate fi albastru de vedem iar ziua de maine.”

  ?Ceva ce-i o enigm?, str?bunicule Accam Ku??u, c?ci nimeni nu ?tie cum s? ?nving? R?ul.”

  ?La fel cum R?ul nu ?tie cum s? ?nving? Binele. De asta s-a pornit acest r?zboi. F?r? s? ?tie nimeni c? de fapt nu noi conducem lumea, ci lumea ne conduce pe noi.”

  Accam Ku??u oft? dup? astfel de cuvinte. Apoi, cu capul pu?in plecat, porni iar ?nainte, c?lcand prin ap? ?i pe pietrele lucite de ea, f?r? s?-i pese de-?i uda picioarele sau de era rece ?n suflet. De ce-i p?sa era c? lumea suferea ?n acele clipe, c? Muntele lui drag se zvarcolea ?n adancuri ?ncercand s?-?i apere propria existen?? ?i c? cei care s-au n?scut din el aveau de suferit mult? vreme ?nc? de acum ?ncolo.

  V?zand toate astea, v?zand suferin?a din inima panterei, Zeal surase trist. ?i p?rea r?u pentru b?tranul garbovit din fa?a ei, un b?tran cu trup de fiar?, care-?i tr?ise astfel parte din via?? ?i asta doar pentru c? se ?ncrezuse ?n iubirea fa?? de fecior. Ajunse ?ns? tr?dat ?i jefuit de putere ?i de lumin?, c?ci de cand Tikil ?i ?nfipsese acel pumnal ?n inim?, Accam Ku??u nu sim?ise c?ldura solar? ?i nici mangaierea pl?cut? a vantului, ceva ce iubise la nebunie ?n anii s?i de pribegie pe ?ntinsurile Muntelui Fricii, pl?ceri ce spera s? le mai simt? odat?, dar care era atat de sigur c?-i erau interzise odat? ?i pentru totdeauna.

  ?S? ?tii c? mai e speran?? pentru tine, Accam Ku??u!” ?i strig? Zeal panterei, care se opri cat de curand, privind mirat? ?n urm?.

  ?Speran??? Pentru mine? De ce crezi asta?”

  ?Pentru c?-i adev?rul, c?ci… de-om fi ?n stare s? ca?tig?m r?zboiul, o s? vezi iar soarele ?i-o s?-i sim?i iar raza cald? mangaindu-?i blana.”

  Accam Ku??u surase iar. ?Nu ?i-a dat seama de adev?r,” gandi el, ?nc? zambind. ?Bine pentru ea, c?ci chiar n-a? vrea s? ?tie ce-i durerea. Nu ?nc?. Nu cand mai exist? speran?? pentru ea, chiar dac? speran?a a murit pentru al?ii ?i de mult? vreme de altfel.”

  ***

  Furia lui Tikil nu avea margini. Se ?nr?ise enorm de-a lungul vremii ?i ajunse s? socoat? prad? pe oricine ?i ap?rea ?n cale. ?n acele clipe nimfele ?i ajunser? prad?, iar el era dispus s? le ajung? din urm? cu orice pre? ?i s? termine cu a lor existen?? odat? ?i pentru totdeauna de n-ar fi fost ?n stare s? le fac? s? lupte al?turi de el. ?Ceva ce totu?i n-o s? se ?ntample nicicand,” ?uier? Tikil printre din?i, dandu-?i totu?i seama c? Melia nu era dintre cele supuse, cel pu?in nu ?n fa?a r?ului. De aceea ?i trebuia s? fac? orice s? le distrug?.

  Fuga prin P?durea Kiago rezultase ?ns? una destul de anevoioas?. Liane ?i ap?reau ?n cale de nic?ieri, trebuind s? lupte cu ele cand ?ncercau s?-l prind? ?n a lor capcan?, cioturi uscate i se iveau ?n cale cand se a?tepta mai pu?in ?i chiar mu?chiul ?i ierburile ajunser? s?-i fie du?mani. Pan? ?i aerul se sim?ea enervant de otr?vitor, ceva ce nicicand nu mai sim?ise Tikil mai ?nainte. ?De parc? ?i-au pus ?n minte s? m? alunge de pe aceste meleaguri cu orice pre?. Numai c? ?i-ai calculat gre?it pa?ii, Melia: nu aerul otr?vitor o s? m? fac? s? cedez, ci a voastr? moarte,” strig? dintr-o dat? Titanul din to?i bojocii, f?cand s? r?sune p?durea.

  The tale has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  Oprite ?ntr-un desi?, ca s?-?i trag? cat de cat sufletul, ?n special Issa?drā, care abia se mai ?inea ag??at? de acea lian?, nimfele priveau cu spaim? ?n jur s? vad? de nu se ivea Tikil la orizont. Li se t?iase pan? ?i r?suflarea de teama r?ului ce se apropia, iar degetele lor, ce se strangeau puternic ?n jurul pumnalelor, ajunser? s? le r?neasc? pielea palmelor din cauza unghiilor ce le intraser? ?n carne. Niciuna din ele ?ns? nu scoase niciun sunet sau gemu, c?ci ?tiau prea bine c? r?ul cela, ce ?i-l f?ceau cu mana lor, era unul mic pe care-l puteau suporta cu u?urin??, pe cand, ajungand pe mana lui Tikil, ar fi ?nsemnat cu siguran?? moarte, c?ci Titanul Groazei nu era deloc dintre cei milo?i sau s? dea drumul pr?zii ?nsangerate.

  ?Ceva ce-o s? trebuiasc? s? fac? totu?i,” spuse dintr-o dat? Nikkari, f?cand-o pe Melia s? tresar?.

  ?S? fac? ce?” Se interes? nimfa, confuz?.

  ?S? renun?e la van?toare. Pentru asta trebuie s? ajungem cat mai curand posibil pe Varful Mēl. De nu… ne putem pierde sufletul, c?ci Tikil e plin de ur?. Ceva ce-i m?re?te puterea ?i mult, o putere pe care nu m? a?teptasem s-o aib? dac? sincer.”

  ?Asta pentru c? muntele se pare c?-l atrage,” murmur? abia auzit Issa?drā. ?Capcanele muntelui mai exact.”

  Nikkari o privi ?ncurcat?. ?Te referi la Inelele Puterii de pe munte?”

  ?A?a e, c?ci Tikil, f?r? s? ?tie, atunci cand a ?nfipt pumnalul ?n inima propriului tat?, ?i-a semnat sentin?a cu mana lui.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Issa?drā,” spuse Melia ?ngandurat?. ?Poate c? muntele ?l atrage spre Varful Mēl pentru c? acolo Tikil trebuie s?-?i isp??easc? sentin?a sau poate c?-l atrage anume ?ntr-acolo pentru c? ?l vrea st?pan.”

  ?Schimbul de puteri,” ?uier? Nikkari printre din?i, f?cand toate nimfele s? tresar?. Ea ?ns?, f?r? s? le atrag? prea mare aten?ie, privi ?int? ?n ochii Issa?drei, c?reia ?i spuse, ?Cate cercuri ale puterii sunt pe munte?”

  ??apte din cate ?tiu eu. Al?ii zic c-ar fi nou?.”

  ?La bazele muntelui sunt doar 3,” interveni Melia. ?Trei ar trebui s? fie anume ?n zona de centru, unde-s P?durile Tenebre ?i Kiago, ?i trei, cum ar fi logic, ar fi ?n varf de munte.”

  ?Sau doar unul, dac?-s totu?i ?apte,” spuse Nikkari hot?rat?. ?Oricum, fie ele ?apte sau nou?, trebuie s? le facem s? lucreze pentru noi ?i ?mpotriva demonului de colo.” Spunand asta, le f?cu cu capul nimfelor s? priveasc? spre lumini?ul aflat la cam 1 km de ele, unde se v?zu Tikil ap?rand. ?Iar acum s? mergem! Prea mult timp am stat pe aici!”

  ?Eu zic totu?i s? ne desp?r?im!” ?opti Issa?drā, scra?nind din din?i de durere. ?Astfel ?l putem ?ncercui ?n caz c? ne ajunge din urm?.”

  ?Nici vorb?!” Se opuse Melia. ?R?manem toate ?mpreun?! Doar astfel putem supravie?ui!”

  ?Issa?drā are dreptate ?ns?,” spuse Nikkari. ?Trebuie s? ne desp?r?im, Melia, c?ci… nu ne putem jertfi toate.”

  Melia scra?ni din din?i. ??tiu! ?tiu c? te gande?ti la binele tuturor. Issa?drā ?ns? e una de-a noastr?! N-o pot l?sa ?n urm?!”

  ??i n-o s-o la?i! Eu o s? fiu cu ea.”

  ?Doar dou?, ?mpotriva lui Tikil, cand Issa?drā e r?nit?, ?nseamn? sinucidere curat?. Nu pot accepta asta. De aceea ?i nimfele merg cu voi.”

  ?Ba nu, Melia! Voi merge?i spre baza muntelui ?i ?ncerca?i s? controla?i cele trei cercuri de jos. Inlan Diar le va controla pe cele din mijloc, iar Zeal ?i Accam Ku??u ?l vor controla pe ultimul sau pe ultimele trei. Noi vom fi momeala. ?i, de–or fi trei cercuri ale puterii sus pe munte, atunci vom putea s? unim la fel trei puteri ?i s?-l ?nvingem pe Tikil. Odat? ?i pentru totdeauna cum sper eu.”

  ?Dar, Nikkari…!”

  ?Ascult? sfatul ei, Melia. M?car odat? ?n via??!” ?opti Issa?drā aproape cu ultimele puteri. ?Suntem aici s? ?nvingem nu s? ap?r?m spatele altora.”

  ?Cum r?mane cu tine ?ns?? Chiar vrei s? renun? la tine?” Aproape c? strig? Melia, cu ochii jucandu-i ?n lacrimi.

  Issa?drā ?ns? zambi. ?Cine-a spus c? renun?i? La fel nu m? jertfe?ti. Doar… procedezi a?a cum trebuie, Melia, c?ci nu po?i jertfi toate nimfele salvand doar una.” Auzind urletul lui Tikil din dreapta, care se oprise chiar ?n mijlocul lumini?ului, unde i se p?ru c? pierduse orice urm? a nimfelor, Issa?drā spuse speriat?, ?E acum sau niciodat?, Melia! Acum!”

  ?Dar eu… nu pot pleca!”

  ?Trebuie! Tu… ai grij? de restul! Eu… o s? am grij? de mine. ?i, de-o fi s? ne salv?m dup? asta, atunci te voi strange ?n bra?e ?i promit c? nicicand n-o s? m? mai despart de tine.” Spunand asta, Issa?drā apropie liana de cea a Meliei ?i-o stranse ?n bra?e, ?optindu-i la ureche, ?Kava?ittukko?, Meliyā! I??u nā? pūmiyai vi??up pirintāl ulaki? ma?upakkattil u??aip pārppōm!” (Ai grij? de tine, Melia! Ne vedem dincolo de lume de-o fi azi s? plec de pe p?mant!) Apoi, lipindu-?i fruntea de cea a Meliei, ?i transmise un gand, ?De trebuie, ucide! Doar astfel salv?m lumea!” Dup? care, folosindu-se de toat? puterea r?mas?, f?cu liana s? se ?ndep?rteze rapid de acel loc, petrecut? de nimfe, care-o priveau cu ochii ?n lacrimi.

  La fel jucau ?n lacrimi ?i ochii Meliei. ?i tremura buza de jos de ciud? c? fusese nevoit? s? lase una dintre nimfe ?n urm? ?i la fel ?i b?tea nebune?te ?i inima ?n piept. ?n urechi i se zb?tea s?lbatic pas?rea cu numele fric?, cea care-o f?cu ?ntr-un final s? priveasc? spre Tikil, v?zandu-l pe acesta ?n pirostrii, chiar ?n mijlocul lumini?ului, atingand ierburile cu palma ?i avand ochii ?nchi?i, ?ncercand s? simt? astfel energia nimfelor ?i ?ncotro s-o ia dup? asta ca s? le ajung? din urm?.

  V?zandu-l acolo, mult prea calm pentru gustul ei, Melia le spuse celorlalte nimfe, f?r? s? le priveasc?, ?Pōkalām! A?ku??a nāy e?ka? pātaiyai ma?akkap pōki?atu” (S? mergem! Cainele de colo e pe cale s? ne miroas? urma.” Dup? care, strangand cu putere liana ?n man?, Melia se afund? prima ?n p?dure, urmat? ?ndeaproape de nimfe. Niciun sunet nu se auzi cat ele se mi?car? din acel loc, c?ci acea p?dure, cu tot r?ul care ajunse s-o controleze, era totu?i de partea lor.

  ***

  Mirosind urmele, ca un adev?rat caine de van?toare, Tikil ajunse ?n sfar?it ?n locul ?n care Melia ?i celelalte nimfe st?tuser?. Acolo, stand ?nc? ?n pirostrii ?i cu ochii ?nchi?i, Tikil zambi. ?S-au desp?r?it totu?i! Simt dou? mirosuri ciudate aici! La fel simt dou? energii: una plecand spre Nord, spre varf de munte, ?n timp ce cea de-a doua a pornit spre poale. Nimic straniu, de m? gandesc c? au f?cut asta ca s? se salveze, jertfind-o pe cea r?nit?, dar totu?i ciudat de m? gandesc c? s-au desp?r?it anume aici. Deci: care-i secretul sau ?iretlicul?” Se ?ntreb? Tikil, ridicandu-se brusc ?n picioare.

  Privind ?n jur, nu v?zu nimic straniu. Doar p?durea ?adormit?” ce-l pandea cu ochii scoar?ei ?i prin porii frunzelor ce ?ncetaser? parc? a respira. La fel nu se sim?ea nici un curent de aer ?n jur ?i nici un sunet nu se auzea din ?nalturi, de parc? ?ntregul munte ?i natura ajunser? s? se alieze, conspirand ?mpotriva lui Tikil.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand se auzi strig?tul lui Argol din ?nalturi, Tikil zambi iar. ??i totu?i nu m-am ?n?elat,” murmur? el, fericit. ?De-i Argol aici ?nseamn? c? ?i un important om al Pa?i Makkal-ului a ie?it din cu?c?. ?ntrebarea r?mane ?ns?: cine anume? S? fie iubita mea surioar? Inlan Diar? Ori poate a ei nesuferit? nepoat?-?arpe? Ori… nu, nu cred c?-i el, c?ci, din cate mi s-a spus, Island nu-i pe munte. Sau… m-au ?n?elat oare cand mi-au spus asta?”

  Un zgomot din spate ?l f?cu atent. Se ?ntoarse brusc ?ntr-acolo, scrutand cu privirea zarea, dar nu v?zu nimic. Era ?ns? sigur c? nu-?i imaginase ?i c? auzise acel zgomot. Sim?ea chiar ?i energia cuiva venind dintr-acolo, dar totu?i nu v?zu pe nimeni ap?rand nici la minute bune de privit ?ntr-acolo. De asta ?i se decise Tikil s? vad? cine se ascundea ?n acele locuri, sperand astfel s? dea de nimfa r?nit?, pe care avea de gand s-o jupoaie de piele de trebuia doar s-o fac? s?-i spun? ?ncotro plecaser? celelalte.

  La jum?tatea drumului ?ns?, Tikil se opri. F?cu asta auzind un zgomot surd din stanga. Apoi se auzi un altul din dreapta, din spate, iar din stanga ?i apoi din fa??, de unde-l auzise pe primul. ?Asta da dr?covenie,” ?uier? el iar printre din?i. ?Natura ?i-a trimis osta?ii la lupt??” Gandi el. ?Nu poate fi, c?ci singurii caini credincio?i ai acestei p?duri sunt nimfele, iar ele au plecat de aici. Deci: cine anume se ascunde?”

  Strig?tul lui Argol din ?nalturi ?l readuse cumva ?n sim?iri, for?andu-l ?ntr-un final s? priveasc? cerul. V?zu acolo un punct alb plutind la orizont, un punct ce-i st?tuse mult? vreme ?n gat ?i pe care-l voia mort cu orice pre?. De ce? Pentru c? Argol fusese una dintre pr?zile care-i sc?paser? din maini. Odat?, demult, cand omul Alton se aventurase pe munte cand n-ar fi trebuit. Un suflet pe care Tikil ?l h?ituse mult? vreme dup? asta, dar pe care a?a ?i nu pusese laba ?i asta din cauza lui Accam Ku??u, care-l lu? mai ?ntai sub aripa sa protectoare, dup? care i-l d?du lui Cronus, ?ngr?dindu-i astfel lui Tikil orice cale spre izband?.

  ?Ceva ce–o s? am eu totu?i,” url? Tikil dintr-o dat?, privind ?int? la punctul alb care se rotea ?n mici cercuri deasupra locului ?n care se afla. ?S? nu crezi c-ai sc?pat pentru c? al?ii ?i-au dat o man? de ajutor, Argol! E?ti al meu ?i al meu va trebui s? fii pe veci, servindu-m? ?i cinstindu-m? ca pe al t?u st?pan ?i nu fugind de mine ca un la?!”

  ?Atunci, vino ?i m? f? supus!” Auzi el glasul lui Argol din ?nalturi. ?Ceva de care m? ?ndoiesc totu?i: c-o s? fii st?pan! Nici al meu ?i nici al lumii, Tikil, c?ci cel sortit mor?ii nu poate fugi de ea nici ascunzandu-se ?n gaur? de ?arpe.”

  ?M? insul?i cumva?”

  ?Doar spun adev?rul, c?ci asta ai f?cut, nu? Te-ai ascuns ?n gaura lui Tetapas, pe care l-ai convins cumva s?-?i fie caine de paz?. O vreme doar, c?ci pe urm? i-ai ?nfipt ?i lui cu?itul ?n spate, r?sucindu-l ?n ran?. Cum anume? Luandu-i orice ?ans? la izb?vire ?i ?ngr?dindu-i calea spre libertate.”

  Tikil zambi ?iret. ?Asta crezi c-am f?cut? C? l-am for?at pe Tetapas s? stea pe veci ascuns ?n acea grot? puturoas??”

  ?Cel pu?in asta e ceea ce mi-a spus!”

  ?Min?i! Tetapas n-ar fi putut spune nicicand asta. ?i ?tii de ce?”

  ?Uime?te-m?!”

  ?Pentru c? datorit? mie a fost ?n stare s? p?r?seasc? grota ceea, una peste pragul c?reia ?i era interzis s? treac?. Eu ?ns?, folosindu-m? de a mea imens? putere, am spart acea Barier? de protec?ie ?i i-am dat m?car ?ansa s? mai vad? soarele, fie doar ?i din cand ?n cand.”

  ?O bucat? de paine aruncat? unui caine cumva?”

  ?A?a e: unui caine credincios, la fel cum pari tu, Argol. De asta ?i te vreau al?turi. ?mpreun? putem ?mp?r?i puterea.”

  ?Crezi tu? C? asta ?mi doresc: puterea?”

  ?To?i vor asta. Nu po?i fi o excep?ie, cred eu.”

  ?Atunci e?ti gre?it, Tikil, c?ci nu puterea mi-o doresc eu, ci capul t?u. Ceva ce-o s? am totu?i odat? ce-o s? cazi ?n aceea?i pr?pastie ?n care omul Alton a c?zut acum mii de ani.”

  ?Ai ren?scut sub form? de pas?re magic?, c?p?tand via?? ve?nic? dup? asta. Nu v?d pentru ce ar trebui s? pl?tesc cand ?i-am dat ceea ce to?i viseaz?, dar nu pot s? aib?: eternitatea la picioare ?i libertatea ?n ?nalturi.”

  ?Luandu-mi totu?i ce-aveam mai de pre?, Tikil: sufletul! Pentru asta ?i-o s? pl?te?ti acum, cu propriul suflet, exact a?a cum am p?timit ?i eu.”

  ?Atunci, coboar? pe p?mant ?i ?nfrunt?-m?!” Spuse Tikil cu viclenie.

  ??i-o s-o fac, dar nu aici, ci pe munte! ?n acela?i loc ?n care a murit Alton, ren?scand mai apoi cu numele de Argol.”

  Tikil stramb? din nas, c?ci ??i d?du ?n sfar?it seama unde anume ?ncerca s?-l momeasc? Argol: pe Varful Mēl, acolo unde Accam Ku??u ?i juruise candva c?-?i va da ?i el sufletul. ?Nu poate fi,” ?uier? Tikil printre din?i. ?A fost ?sta planul vostru de la ?nceput?”

  ?Planul? Nu ?n?eleg la ce te referi, dac? sincer!”

  ?Ba bine c? ?tii, Argol! N-o f? pe prostul: tu ?i nimfele v-a?i ?n?eles s? m? momi?i pe munte ca s? m? atrage?i ?n Capcanele Puterii. Ceva ce n-o s? ave?i totu?i, c?ci… mai bine renun? la van?toare decat s?-?i dau ?ansa ?ie sau oric?rui altcuiva care mi-a pus gand r?u s? m? r?pun?. Asta ?ns? nu ?nseamn? c? renun? la gandul meu de-a te jupui de pene, m-ai auzit?”

  Rasul prelung al lui Argol, auzit pretutindeni ?n jur, ca un ecou, ?l f?cu pe Tikil confuz. La un moment dat i se p?ru chiar c?-l vedea pe omul Alton ?n jur, pretutindeni de altfel, privindu-l speriat ?n timp ce p??ea ?n urm? spre pr?pastia ce se c?sca larg nu departe de el. ?l vedea clar pe acel suflet oropsit pe care-l sortise atunci pieirii, dar nu-i aducea nicio satisfac?ie lui Tikil. Din contr?: ??i sim?ea inima straniu b?tandu-i ?n piept ?i, a?a dintr-o dat?, Tikil sim?i teama.

  ?Nu poate fi,” murmur? el, atingandu-?i pieptul cu palma larg deschis?. ?Team?? S? simt eu? Nicicand!”

  ??i totu?i o sim?i, Tikil! Atat de clar o sim?i ?n inim?: ca pe un ghimpe ce s-a prins de a ta talp? ?i pe care nu-l po?i scoate ?i n-o s-o po?i face nicicand.”

  ?Un ghimpe? Vorbe?ti cumva despre tine?” ?ntreb? Tikil, pe-un ton r?ut?cios.

  ?A?a e. Sunt anume ghimpele ce te ?n?eap? acum ?i n-o s? te lase s? respiri nicicand liber. Un ghimpe de care po?i sc?pa doar urcand pe munte, Tikil: acolo unde mai ai o ?ans? de sc?pare, c?ci cale ?napoi spre tab?ra C?rbunarilor nu mai ai s? ?tii!”

  Dup? aceste cuvinte strig?tul uliului din ?nalturi se auzi iar atat de clar. Se auzi r?sunand practic ?n toat? p?durea, ceva ce-l f?cu pe Tikil s? se ?nfioare, nu-?i de ce. La fel ?ncepu s?-l road? pe din?untru acel ultim mesaj transmis lui de Argol, c? drumul spre tab?ra C?rbunarilor era ?nchis. Nu ?n?elegea cum anume ?i putea fi ?ngr?dit acel drum, dar ?n?elese curand cand d?du cu ochii de Po?i Ivar, cand acesta ie?i ?n sfar?it din a lui ascunz?toare ?i, cu pa?i m?run?i, se ?ndrept? spre Tikil.

  Nu doar Po?i Ivar porni spre Tikil, ci ?i restul mistre?ilor Pa??i ie?ir? din a lor ascunz?toare, strangand cercurile ?n jurul Titanului Groazei. Acesta din urm? privi doar cu coada ochiului la ceilal?i mistre?i, dup? care, neputandu-?i lua ochii din cei ai lui Po?i Ivar, ?ncremeni brusc. ?Nu poate fi: Coallar?”

  Nu-i r?spunse nimeni ?ns? la acea ?ntrebare. De altfel nici n-aveau cum s?-i r?spund?, c?ci Po?i Ivar era un mistre? magic, da, se ?tia bine asta, dar era totu?i o fiar? lipsit? de inteligen?a uman?. Doar ochii lui aminteau lumii de cel ce-a fost odat? Coallar, regele C?rbune, dar care, ?n acele clipe, ??i dorea doar izbanda ?i ?ngenuncherea unui singur nume: Tikil, cel care, ?n ultimul moment posibil, ??i folosi puterea ?i se teleport? din acel loc, exact ?n clipa ?n care un cerc de energie albastr? trecu pe deasupra acelui loc, parc? chemat? acolo de Tikil s?-l ajute s?-?i salveze pielea.

  ***

  ?Nu, nu, nu!” Strig? Tikil ?nnebunit cand ??i d?du seama c? nu ajunse ?n fa?a Barierei Regatului Ghe?ii, ?n tab?ra C?rbunarilor a?a cum ??i propuse, ci pe varf de munte. Da, ajunse exact pe acel varf ?nz?pezit de care fugise timp de milenii, Varful Mēl. Un loc ?n care magia era la ea acas? ?i energia locului era f?r? doar ?i poate ?mpotriva lui.

  Astfel, ?n?elegand ?n sfar?it asta, Tikil ?ncepu s? tremure din toate m?dularele. Nu de team? ?ns?, ci de ciud?, c?ci ??i d?du seama c? fusese atras ?n capcan? de propria prostie. Cum nu de altfel, cand ??i folosise puterea teleport?rii f?r? s? se asigure c? energia muntelui nu era ?n jur? Astfel, ajunse s? se ?nchid? pe sine ?n capcana Inelelor Puterii de pe Varful Mēl, trei inele a?a cum spusese ?i Melia, de?i Issa?drā, precum restul lumii, crezuse c? era doar unul.

  Pe Varful Mēl ?ns? existau trei Inele ale Puterii: unul era controlat de puterea p?mantului, al doilea de puterea aerului ?i cel de-al treilea de puterea Cerului sau al Cosmosului, o putere pe care o de?inuse Zayleea ?n trecut, dar care o p?r?sise ?n clipa ?n care ?arpele Tetapas reu?ise s-o ?n?ele ?i s?-i ?nchid? mai apoi sufletul ?n Ko?i. O putere pe care Tikil sperase s? pun? mana atunci cand ?l convinse pe Tikil s-o atrag? pe Zayleea ?n grota lui, c?ci anume el ?i trimisese gand so?iei lui Rueb s-o ia pe drumul ce ducea spre poalele muntelui ?i nu ?n varf de munte, acolo unde le-ar fi fost la to?i salvarea.

  Acea putere ?ns? a?a ?i nu ajunse pe mana lui Tikil. Nu din cauza c? cineva anume s-ar fi opus, ci pentru c? anume Soarta i-a suflat-o de sub nas. O Soart? cu care nu i-a fost nicicand dat s? dea ochii, dar totu?i o Soart? care i-a stat mereu ?n cale. De ce? Nici m?car Tikil nu ?tia asta. B?nuia ?ns? c? ar fi putut fi pentru c? ?i-a ucis propriul tat?. Cel pu?in c? a ucis forma uman? a lui Accam Ku??u, pe care l-a l?sat s? zac? ?nchis ?n Inima acelui Munte, chiar lang? Izvorul Puterii, un loc ?n care i-a fost dat s? ajung? doar o singur? dat? ?i asta datorit? nes?buin?ei lui Accam Ku??u, care se teleportase acolo, deja r?nit fiind, sperand s? scape. ?n acel loc ?ns? Tikil ajunse tocmai pentru c? mai ?inea de manerul pumnalului cand tat?l s?u se teleport?. Dar, ?n clipa ?n care d?du drumul manerului, fermecat de frumuse?ea izvorului, puterea acelor locuri ?l aruncar? mai ?ntai pe Varful ?nz?pezit, dup? care ?l ?nchiser? ?n adancurile Ka?ka? Pēy-ului, ?ndeplinind astfel blestemul lui Accam Ku??u.

  ?nchisoarea ?ns? nu-l sperie pe Tikil. La fel nu-l demoraliz? ?i nici nu-l f?cu s? renun?e la a sa idee de-a nimeri iar lang? Izvorul Puterii. Ajuns iar acolo spera s? pun? mana pe Energia locului ?i astfel s? controleze ?ntreaga lume. De asta ?i ?inti puterea Zayeleei. Dar, pierzand-o, ??i d?du seama c? era un mister mult mai mare decat credea el, unul care-l atr?gea ca un magnet, cerandu-i s?-l descopere, ?n timp ce avea co?maruri pe de alt? parte: co?maruri ?n care era l?sat s? zac? pe Varful ?nz?pezit Mēl, cu pieptul ?nro?it de sange.

  ?Un co?mar ce n-o s? devin? nicicand realitate,” ?uier? Tikil printre din?i. ?M-ai auzit, Accam Ku??u? Nicicand! N-o s? permit nicicand ca al t?u blestem s? m? ajung? din urm?.”?

  ??i totu?i te-a ajuns acum,” se auzi iar vocea lui Argol plutind ?n jur. C?utandu-l cu privirea, Tikil a?a ?i nu-l g?si. ?tia ?ns? c? Argol era acolo, plutind lin pe aripile curen?ilor de aer ale puterii, chiar deasupra lui, ceva ce el mereu visase s? poat? controla, dar nicicand nu avuse ?ansa.

  Astfel, c?tr?nit, c? al s?u mare du?man avea control asupra puterii muntelui, ?n timp ce el ?i era captiv, Tikil strig?, ?Un la?! Asta e?ti, Argol, c?ci vorbindu-i cuiva din umbr? cand ar trebui s?-i stai ?n fa?? ?nseamn? la?itate!”

  ?Ba-i doar o lege a firii, Tikil, c?ci nu-i momentul ca eu s?-?i apar ?n fa??! Nu ?nc?!”

  ?Atunci? Cand o s? fie oare acel moment?” ?ntreb? Tikil cu viclenie.

  ?Cat de curand, cand cel menit s? dea primul ochii cu tine se va ivi iar pe p?mant.”

  Dup? aceste cuvinte, Argol strig? iar din ?nalturi, f?cand s? r?sune zarea. Nu strig? ?ns? ca s?-?i arate ?ntaietatea ?n fa?a lui Tikil, ci ca s? dea semnalul. Cui anume? Tikil nu ?tia. Era ?ns? sigur c? mai era un du?man acolo, unul nev?zut, ascuns privirii lui de puterea muntelui. De asta ?i-l c?ut? cu privirea, vrand s? dea m?car ochii cu Argol. De v?zut nu v?zu ?ns? pe nimeni. Doar un sunet strident se auzi mai apoi din ?nalturi, spintecand mai ?ntai cerul ?i apoi p?mantul ?n clipa ?n care Titanul Tī se arunc? din ?nalturi chiar ?n fa?a lui Tikil.