??n acea diminea?? era soare peste tot,” ??i ?ncepu Mai povestirea, dup? o lung? t?cere ce se l?sase peste grota ārakki?-ului. ?Un soare bland ce sc?ldase din bel?ug partea Sudic? a P?durii Rophion, t?ramul lupilor magici, ?Ap?r?torii Lumii” cum mai erau considera?i ei.” Apoi, sim?ind nevoia de o scurt? pauz?, Mai t?cu ?i privi atent la fe?ele tuturor celor din grot?. ?i v?zu tri?ti, ?i v?zu ganditori, cople?i?i de acele ?ntampl?ri triste ce avur? loc pe t?ramul lor ?nsorit ?i vesel. La fel v?zu priviri pierdute, ale celor care nu mai ?tiau ?ncotro s-o apuce. ?i, doar ?n ochii copiilor, ce st?teau lang? ale lor mame, Mai v?zu speran?a. Anume aceast? inocent? sclipire din ochii lor o f?cu s? zambeasc? mai apoi, continuandu-?i gandul…

  ?Nimic nu prevestea de fapt furtuna ?n acea diminea??, c?ci prea era obi?nuit? ea, diminea?a aceea. Era un soare mandru pe cer, cu un cer albastru ce se ?ntindea la orizont, f?cand aurul suli?elor solare s? par? sfinte ?i dragi. La fel nu prevesteau furtuna nici fluturii multicolori ce zburau deasupra florilor frumoase ?i parfumate, ?n timp ce jos, sub ei, ??i scuturau molcum rochi?a ?nc?rcat? cu bobi de rou?… suli?ele verzi ale ierburilor tainice. ?i, colo ?n dep?rtare, un pic mai departe de campia aceea pe care tan?rul Tīrkkatarici ??i practica ca de obicei magia, se aflau Rophionii, cei cufunda?i ?n rutina zilnic?, deloc tem?tori ?i mereu ?ncrez?tori ?n al lor destin. Doar c?… a lor lini?te, ce nu prevestea deloc ?nceputul furtunii, prea-i fu ap?s?toare pe suflet lui Tīrkkatarici, c?ci… era mult prea stranie lini?tea aceea.

  De asta ?i privi el la un moment ?n dep?rtare, spre marginea P?durii ce se ?ntindea undeva la orizontul acelei campii, de acolo de unde sim?ea o ciudat? vibra?ie venind spre el. Da, o sim?ea clar, ca valuri stranii de energie dansandu-i pe piele. Dar, de?i sim?ea toate astea, a?a ?i nu putu ?n?elege ce anume sim?ea el. ?n?elese ce se ?ntampla doar ?n cele din urm?, dup? multe clipe de ascultat zarea cu urechea interioar? a sufletului, stand cu ochii ?nchi?i ?i cu mainile ?mpreunate pe piept, ?n timp ce ?n jurul lui pluteau ?ase bule ciudate, cand la orizont auzi strig?tul ?nfior?tor al lui Lalli…

  ?Fugi?i!” Striga ea ?n timp ce manca p?mantul, fugind spre tab?r?. ?Fugi?i, du?manul ne atac?! Ne atac?!” Striga ea. Doar c? strig?tul ei p?rea nu suficient de puternic ca s?-i alerteze pe to?i Rophionii, ?n special pe cei care se aflau ?nc? ?n casele lor.

  Asta ?ns? n-o opri pe Lalli din drum. La fel nu-i descuraj? inima cand ?n?elese c? era pe cont propriu ?n acea p?dure unde se afundase de cum se ivir? zorii ca s? culeag? mure. Era singur? ?i neocrotit? ?n acea p?dure tan?ra Lalli. Dar, chiar ?i a?a, nu se d?du b?tut? ?i continu? s? fug?, rostogolindu-se pe alocuri acolo unde cioturile ierbilor sau ale vechilor liane ?i ap?reau ?n cale ?i nu le putea s?ri. Se ridica ?ns? imediat de jos ?i-?i continua fuga, cu mainile r?nite ?i picioarele ?nsangerate… da, a?a ?i continu? s? fug? a noastr? s?rman? Lalli.

  ?n urma ei fugea co?marul ?ns?. Fugeau du?manii Rophionilor, m?ri?ii lupi cenu?ii īyam, cei ve?nic ?nseta?i de sange. Fugeau ei ca gandul, mana?i din urm? de o dorin?? tain? ?i veche de cand lumea… ?ngenuncherea celor pe care ?i urau de moarte: lupii lui Dike.

  ?n fruntea lor m?ritul Rawik ?i ducea pe to?i spre glorie. Era un lup mare ?i cenu?iu, cu ochi de foc datorit? puterii vulcanice din sufletul s?u pe care demult nu mai era ?n stare s-o controleze. La fel nu-?i mai putea controla nici dorin?a sufletului, cea de-al vedea pe Dike ?ngenuncheat, dac? nu r?pus, c?ci era deja la curent cu a Titanului mare putere, una pe care mereu vruse s-o ?nving?, dar de care se lovise mereu atunci cand pornise atacuri asupra satului Rophionilor.

  ?n diminea?a ceea ?ns?, cand pornir? iar cu gand r?u asupra Rophionilor, Rawik ??i spuse s? fie viclean ?i s? nu se dea de gol. De asta ?i le ordon? a lor lui s? fie cu mare b?gare de seam? ?i s? p??easc? furi?at prin p?dure, ?ncercand astfel s? nu trezeasc? b?tranii ?i credincio?ii osta?i ai p?durii… ?Caini de paz? ai Rophionilor,” cum ?i numea Rawik ?n batjocur?… copacii seculari.

  Numai c? se pare c? Soarta nu prea ?inea cu el ?n ultima vreme, c?ci, cand fur? la jum?tatea drumului spre satul lupilor magici, sim?i mi?care ?n spatele unui arbust. Gandind c? poate e doar o fiar? s?lbatic?, nu atrase prea mult? aten?ie la ?nceput. Doar ??i spuse c? nu-i momentul de vanat ?i s?-?i caute de drum. La fel le ceru ?i lupilor s?i, celor cateva zeci de lupi de altfel ce se aflau pe sute de metri ?n spatele lui, ?F?r? mi?c?ri bru?te! Doar continua?i-v? drumul a?a cum ne-am ?i ?n?eles! Doar astfel ne putem atinge scopul.”

  ?Dar… m?rite Rawik,” se milogi un lup mai mic de statur?, pe care ?l ?tiau to?i ca Lingu?itorul. ?N-o s? ne fac? niciun r?u de-o s? sucim un gati?or fraged de iepure pan? la b?t?lia final?. Astfel ne punem nu doar burta la cale, dar ?i ne ?ncuraj?m sufletul, c?ci… nimeni nu ?tie dac? s-o ?ntoarce dup? asta teaf?r acas?, c?ci… la cum ?l ?tim noi pe m?ritul Dike al Rophionilor…”

  ?Gura!” Strig? Rawik ?nfuriat. Apoi, privind cu ur? ?n fa??, v?zu teama ?n ochii lupilor s?i. Ceva ce-l dezarm? ?i-l c?tr?ni pentru cateva clipe, c?ci… nu astfel se porniser? ei la lupt? c-o sear? ?n urm?. Ceva se ?ntamplase pe drum, dar nu-?i putu da seama ce. Dar nici n-avea de fapt timp ?i dorin?? s? afle. De aceea ?i le spuse el cu glas poruncitor lupilor s?i dup? asta, ?Doar… s? nu ne abatem din drum! Urma?i-m?!” Dup? care le ?ntoarse spatele ?i-?i v?zu de drum.

  Fiind prea c?tr?nit de frica lupilor s?i, Rawik nu v?zu acei doi ochi ce scanteiau din spatele arbu?tilor… ochii tinerei Lalli. Ea ?ns? ?i v?zu clar. La fel le auzise ?i cuvintele ?i ?n?elese mesajul celor spuse de ei. Dar, chiar dac? ?n?elese ea toate astea, puteri magice s? lupte singur? cu ei n-avea. Trebuia s? a?tepte ?i asta f?cu: cand fu sigur? c? lupii lui Rawik n-o mai vedeau, Lalli ie?i din a ei ascunz?toare ?i, pe-un drum tainic, a?a cum credea ea, fugi cat de repede putu spre sat.

  Pe drum ?ns? ceva se ?ntampl?. O tr?d? p?durea sau poate Soarta, c?ci cand mai r?maser? cam 2 kilometri pan? la marginea p?durii, sim?i iar pr?p?dul suflandu-i ?n ceaf?: lupii īyam se luaser? pe urmele ei. O mirosise de fapt acel Lingu?itorul, care d?du ?i alarma. Astfel, pentru c? nu erau niciunul dornic s? piard? iar ?n fa?a lupilor lui Dike, deciser? mai ?ntai s? scape de iscoad?, a?a cum o considerau ei pe fat?.

  La fel ?i consider? ?i Lalli din acel moment: ?i consider? du?mani de care trebuia s? scape cu orice pre?. Singura ?ans? era ?ns? satul. Erau Rophionii a ei sc?pare, acei lupi magici care o protejaser? de atata ori mai ?nainte. Doar c?… ei erau atat de departe. īyam-ii ?ns? erau aproape. ?i sim?ea chiar ?n spatele ei, suflandu-i ?n ceaf?. Le auzea pa?ii labelor ce c?lcau mu?chiul verde ?i alunecos al p?durii, acele labe care sp?rgeau crengi uscate cand treceau peste ele f?r? s? le pese. ?i… la fel le sim?ea ?i mirosul, cel p?trunz?tor, de blan? nesp?lat? de ani de zile, c?ci īyam-ii ??i aleser? loc de trai ?n zona arid? a P?durii Rophion, cea care era cea mai aproape de Poiana lui Mannar. Du?mani care o f?ceau s? tremure pe din?untru, ?ngrozit? de ce i se putea ?ntampla, dar totu?i du?mani care nu reu?ir? s-o fac? s? renun?e la a ei idee de a-?i proteja m?car poporul, dac? nu s-ar fi putut proteja pe ea.

  Avea de gand Lalli s? ajung? m?car pan? la marginea campiei ?i de acolo s? dea alarma. De altfel cu astfel de cuvinte ?i se ?mb?rb?ta ea ori de cate ori se rostogolea ?n p?dure, r?nindu-se pan? la sange, ?Trebuie s? rezi?ti, Lalli! D? alarma ?i apoi po?i s? spui Sor?ii c? renun?i! ?nainte ?ns?… nici gand, m-auzi? Nu po?i s?-i la?i pe restul ?n voia sor?ii doar ca s?-?i aperi tu spatele. Nu po?i…”

  Cu astfel de cuvinte ?n minte ajunse Lalli la marginea p?durii. De acolo, v?zandu-?i fratele, strig? c? vin spre ei cotropitorii. Strig? ea cat putu de tare, cu ochii ?n lacrimi ?i sufletul ?n fl?c?ri, fericit? ?i tem?toare ?n acela?i timp. ?i… se opri. Gre?eala ei de altfel. Se opri cand ?l v?zu pe Tīrkkatarici privind-o. ?i zambi. Atat de dulce zambi Lalli al ei ultim zambet pe p?mant… chiar ?n clipa ?n care un lup īyam, nimeni altul decat Rawik, ?i s?ri asupra, curmandu-i zilele cu s?rutarea mor?ii pe gatlejul ei.

  ?Nuu, Lalli!” Strig? Tīrkkatarici, v?zandu-?i sora z?cand ?n ghearele lupului du?man. O v?zu ?i fugi spre ea cu gand s-o ajute. Doar c? un gand… un ultim gand al lui Lalli se pare… ?i ajunse asemeni unei ?oapte la ureche, ?Nu acum, Tīrkkatarici! Salveaz?-i pe ceila?i! Pe mine la urm?, m-auzi?”

  Tīrkkatarici se opri auzind ?oapta aceasta. Se opri ?i cu ochii ?n lacrimi ??i adun? ?ntreaga putere deasupra pumnului drept pe care ?l strangea cu ur?. O putere care lu? forma unui bulg?re negru, cel ce lovi ulterior capul lui Rawik, aruncandu-l cat colo ?i for?andu-l pe acesta s? dea drumul gatlejului s?rmanei Lalli. ?O victorie,” cum ar fi strigat mul?i v?zand vitejia tan?rului Tīrkkatarici, care avea 18 ani la acea vreme. ?Un e?ec,” a?a cum gandi ?ns? el, c?ci dup? ce lupul se rostogoli metri ?i metri de lang? a lui sor?, el ?i v?zu ochii… cei ?n care fecioara Mōrga?ā se vedea falfaind din aripi…

  La vederea imensei p?s?ri Mōrga?ā ?n ochii lui Lalli, Tīrkkatarici ?ntoarse spatele locului ?n care vr?jma?ii lupi īyam erau opri?i, n?uci?i de altfel, c?ci nu fu deloc ?ncurajator nici pentru ei s?-?i vad? st?panul, pe Rawic, ducandu-se de-a berbeleacul mult ?n spate. Apoi, scra?nind din din?i, Tīrkkatarici se apropie de cele ?ase bule ciudate ce pluteau deasupra campiei, se opri ?n mijlocul lor, ?nchise ochii ?i trimise ?ntreaga energie de care era capabil spre ele. Astfel, folosind puterea Yin ?i Yang, puterea P?mantului ?i a Cerului, a Soarelui ?i-a Apei, Tīrkkatarici transform? cele ?ase bule ?n ?ase impresionante Inele ale Sor?ii.

  Cele ?ase inele nu pluteau ?ns? aiurea deasupra acelei campii, ci erau pozi?ionate sub form? de cub, ?n timp ce Tīrkkatarici se afla chiar ?n centrul spa?iului format de ele. Avea plete albe ce-i ajungeau pan? la brau, hainele ?i erau cernite ?ns?, iar la picioarele lui z?cea f?r? suflare a lui surioar? Lalli.

  Cum ajunse Lalli ?n interiorul acelui cub nici m?car Tīrkkatarici nu ?tia asta. De altfel nici nu mai conta pentru el. Tot ce conta era s?-i protejeze pe ai s?i, cei pe care Lalli ?i protejase cu pre?ul propriei vie?i. ?i, pentru a nu-?i defrauda surioara, Tīrkkatarici folosi ale sale cuno?tin?e ?i deprinderi, creand astfel o imens? Barier? din cele ?ase inele, o Barier? cu care ?nconjur? ?ntr-un final ?ntregul sat, protejandu-l astfel pe veci de atacuri du?mane…”

  ***

  Tunelele ārakki? erau de fapt mult mai lungi ?i mai complexe ca structur? decat cineva ?i-ar fi putut ?nchipui. Duceau mult ?n adancurile p?mantului, ocolind practic ?n lung ?i-n lat P?durea Rophion, avand astfel rolul de sol protector pentru tot ce era la suprafa??. ?i nu-i deloc o exagerare spunand asta, c?ci, ?ntr-adev?r, din adancurile t?ramului sfant al ārakki?-ului, P?durea Rophion ?i ?n special copacii seculari de tipul lui Barb? Albastr? ?i Scoar?? Cenu?ie ??i luau puterea. De fapt, ceea ce nimeni nu ?tia, nici m?car Dike, era c? Kherā ??i putea trimite r?d?cinile pan? ?n inima ārakki?-ului, ?n Grota Secret? a fostului Oracol, cea numit? O?iyi? Ka? sau Ochiul Luminii.

  Cand ?i cum aceast? grot? ap?ru ?n subteranele P?durii Rophion nimeni nu ?tia. Nimeni ?n afar? de Tīrkkatarici, care a fost de fapt ?i P?rintele Oracol sau ārakki?-ul - primul ?i de neegalat. Deloc o exagerare, c?ci doar lui Tīrkkatarici i-a reu?it s-o ?nving? ?n lupt? pe Mōrga?ā, Fecioara Apelor Mor?ii, ?n ziua ?n care el a v?zut imensa pas?re neagr? falfaind din aripi ?n ochii lipsi?i de str?lucire de via?? a lui Lalli.

  S-a ?ntamplat ?n noaptea acelei zile crunte cand Rawic ?i lupii īyam au ?ncercat s? atace satul Rophionilor, dar f?r? rezultat. A fost atunci cand au suferit ru?inoasa ?nfrangere nu doar de-a fi ?inu?i la hotarele satului lupilor magici, dar ?i de-a nu se ?ntoarce nicicand pe T?ramurile Bozaferului sau cum mai erau ele cunoscute de localnicii P?durii Rophion - P?manturile Plumbului, c?ci anume acolo, ?n adancurile t?ramului arid st?panit de Rawic, se g?seau o mul?ime de z?c?minte de plumb, ceva ce d?dea aceea?i culoare pal-cenu?ie ?i p?manturilor ?i pu?inelor buruieni ?i arbu?ti ce cre?teau ?n zon?. Chiar ?i a?a, chiar dac? avea un p?mant bogat ?i ?tia asta, Rawic nicicand nu s-a mul?umit cu ce de?inea. A vrut mereu mai mult. A vrut satul Rophionilor ?i tronul lui Dike, un tron inexistent, dar atat de ravnit de el, c?ci lui i se p?rea c? numai cel ce de?ine tronul lui Dike va de?ine ?i a lui putere de fapt.

  Ce gand gre?it ?ns?, c?ci ?n loc de-un tron lumesc a avut moarte. Nu singur, ci cu cei mai vrednici dintre īyami, cei pieri?i de puterea maniei lui Tīrkkatarici, care ?i-a pierdut cump?tul pentru singura dat? ?n via??. A fost de-ajuns ?ns? s? i se duc? vestea nu doar ca Rophion de temut, dar ?i ca Mag. ?Unul care practic? Magia ?ntunericului,” cum ?opteau cei ce nu-l cuno?teau. Dar totu?i o ?oapt? care i-a ?inut ulterior pe inamici departe de satul lupilor magici, tem?tori s? nu ajung? ?i ei carne de tun pentru magul cel nebun, ?Cel ce-a ucis un neam pentru un singur suflet pierdut dintre ai lui.”

  Ce nu ?tiau mul?i ?ns? era c? Tīrkkatarici nu i-a nimicit pe īyami din r?zbunare. Cel pu?in n-a f?cut asta con?tient. A lui putere, aruncat? asupra Lupilor Suri, a fost ceva involuntar, ceva venit din adancul inimii sale r?nite, cea care a iubit la nebunie un singur suflet pe lume, pe a lui surioar? Lalli, singura care l-a ?n?eles de fapt ?i i-a ?mp?rt??it doruri ?i vise. Acel suflet care ?ntr-un final a fost luat de Mōrga?ā de la picioarele lui ?i dus ?n dep?rtare pe ale ei imense aripi negre.

  V?zand-o plecand ?i sim?indu-se neputincios ?i ?nvins pentru a nu ?tiu cata oar?, Tīrkkatarici a sim?it dintr-o dat? un val de energie necontrolat? curgandu-i prin vene. L-a sim?it ?n clipa ?n care ?i-a auzit mama plangand neconsolat?, c?zut? la p?mant ?n bra?ele so?ului, care privea cu ochi pierdu?i ?i el ?n urma p?s?rii Mōrga?ā, cea care le luase de fapt comoara de pre? pe care ar fi vrut s-o ?in? doar pentru ei - pe vesela ?i buna Lalli. Anume asta ?i l-a ?nnebunit pe s?rmanul tan?r - s?-?i vad? p?rin?ii plangand neconsolat pierderea uneia dintre fiice. La fel cum a sim?it durere auzindu-?i celelalte patru surioare plangandu-?i suferin?a ?n pumn la ca?iva pa?i de-ai lor p?rin?i. ?n jurul lor… ?ntregul sat Rophion ?n doliu p?stra t?cerea, una profund? ?i ap?s?toare, c?ci nu putea fi altfel cand doi p?rin?i ??i d?deau inima Mōrga?ei, l?sand-o s? zboare spre t?ramuri spre care unii puteau doar visa s? ajung?, ?n timp ce al?ii se temeau de P?manturile Apelor Mor?ii ca de drac.

  Nu se temea ?ns? Tīrkkatarici, nu ?n acele clipe, de?i-i fusese o via?? fric? de pas?rea neagr? a Apelor Mor?ii. ?n acele clipe tot ce conta pentru el era durerea ?i lini?tea sufletului lui Lalli. De aceea, f?r? s? gandeasc? prea mult, aducandu-?i aminte de puterea sim?it? candva curgandu-i prin vene, ?n acea noapte cand el ?i Lalli au privit tavanul de lemn al umilei lor cocioabe, iar el, mai apoi, s-a v?zut zburand prin Cosmos pe imensele aripi ale P?s?rii Timp - Nēram, ?i-a strans iar??i cu putere pumnii, f?cand s? vibreze dintr-o dat? puternic bucla de putere din jurul satului Rophionilor, cea cunoscut? ulterior ca Barier?, creat? din ?ns??i inima celor ?ase Inele ale Sor?ii: Puterea Oracolului sau ārakki?i?-ul.

  ?n clipa ?n care Tīrkkatarici ?i-a strans cu putere pumnii, cele ?ase Inele ale Sor?ii, care formau acel cuboid controlat de puterea ārakki?i?-ului, s-au desprins brusc unul de altul, ?ncercuindu-l pe Oracol. O mi?care a cercurilor care i-a f?cut pe Rophioni s? se trag? brusc ?n spate, speria?i, privind ?n jur cu teroare, c?ci chiar nu puteau ?n?elege nimic din ceea ce se ?ntampla ?n acel moment. La fel priveau ?ngrozi?i ?i la Bariera de protec?ie ce le ?nconjurase satul ?i care vibra puternic ?n acele clipe, f?cand s? r?sune zarea. Dar… nu asta fu cel mai impresionant ?n acele clipe, ci s? vad? cum cele ?ase cercuri se colorar? ?n ro?ul focului ?n doar secunde, l?sand s? se vad? a lor perfec?iune lumii.

  Fiecare dintre cercuri avea desenat ?n interior, ?n form? de spiral?, un ciudat labirint. Unul pe care nimeni nicicand nu-l v?zuse mai ?nainte ?i nici nu putea explica ce putea fi. Totu?i era un labirint magic, c?ci v?zur? clar cum prin tunelele acelui labirint pluteau, parc? mingi ?ntr-un vas de sticl?, dou? sfere multicolore, de parc? ar fi fost ?nvelite de ?ns??i Bula lui Ionas. ?n interiorul acelor bule nu era pustiu ?ns?, la fel nu era vid, ci se vedeau clar, str?lucind ?n toat? splendoarea, Balan?ele lui Themis… 12 la num?r.

  ?Nu poate fi,” murmurar? b?tranii Rophioni, privind ?nm?rmuri?i la cele ?ase inele identice, care avea fiecare cate dou? balan?e ?n interior. ?Puterea lui Themis?”

  ?Ba nu. Puterea Oracolului sau ārakki?i?-ul,” le l?muri Dike, apropiindu-se de ei.

  Cuvintele Titanului ?i uimir? enorm pe b?trani, dar ?i pe restul Rophionilor. De asta ?i se ?ntoarser? cu to?ii ?i-l privir? minute ?n ?ir, a?teptand continuarea r?spunsului. Unul care ?ntarzia s? fie auzit, c?ci Dike era prea ocupat s? priveasc? la mi?c?rile circulare, precise ?i controlate impecabil de Tīrkkatarici. Acesta, stand chiar ?n interiorul acelui cerc format din Inelele Sor?ii, se mi?ca continuu, dar ritmic, avand ochii ?nchi?i ?i controland impresionant a sa imens? putere. O for?? care ?ncepu cat de curand s? se vad? ?i ?n exterior, circuland ?n spiral? ?n jurul b?iatului la fel cum circula ?i ?n interiorul Inelelor. Singura diferen?? fu c? acei curen?i ro?ii care-l ?nconjurar? dintr-o dat? pe Tīrkkatarici nu aveau pe ele Balan?ele Sor?ii. Erau ?ns? influen?ate de Balan?e f?r? doar ?i poate, c?ci Dike vedea clar cum acele bule multicolore, cu balan?ele ?n interior, ce se mi?cau prin Labirinturile Sor?ii cum le numi el ?n capul lui, trimiteau vibra?ii de energie spre b?iat, ajutandu-l astfel s? capete tot mai mult? ?i mai mult? putere.

  Dintr-o dat?, cand cercurile de foc se stranser? ?n jurul lui Tīrkkatarici atat de mult c? p?reau s?-l asfixieze, se ?ntampl? minunea: energia din jurul b?iatului explod?, cele ?ase Inele ale Sor?ii devenir? transparente de parc? ar fi fost o hologram? plutind la cam doi metri deasupra b?iatului, ?n timp ce din cercurile de energie create de el se form? un mare labirint chiar ?n interiorul t?ramului controlat de Puterea ārakki?i?-ului. Un labirint ?n interiorul c?ruia nimeri ?i Tīrkkatarici. Nu singur ?ns?, ci ?mpreun? cu Mōrga?ā, pe care Dike ?i restul o v?zur? plutind ?n loc pe deasupra labirintului.

  ?E imposibil ce-mi v?d ochii,” murmur? unul dintre b?tranii Rophion. ?A?a ceva… a?a ceva nu exist?. E imposibil. Doar cei ce de?in Puterea ?ntunericului pot crea a?a ceva.”

  ?Ba nu,” ?i spuse Dike cat se poate de sigur pe el. ?A ap?rut azi pe lume o putere egal? Fecioarei Apelor Mor?ii.”

  Support the author by searching for the original publication of this novel.

  ?Tīrkkatarici?” ?ntreb? acela?i b?tran.

  ?A?a e. De azi Tīrkkatarici e un adev?rat Oracol. Singurul ?n m?sur? s?-?i m?soare puterile cu Mōrga?ā, luand ceva de la ea… un suflet… pe cel al lui Lalli.”

  Auzind cuvintele Titanului, b?tranul ce-i vorbise, precum ?i restul Rophionilor ?l privir? cu ochii cat cepele, c?ci a?a ceva nicicand lumea nu mai tr?ise pan? atunci. ?n a lor privire, cat de curand, se citir? ?ntreb?ri multiple, ?ntreb?ri ce r?maser? f?r? niciun r?spuns, c?ci Dike t?cu mult? vreme dup? asta, privind atent la cat de maestru ?i precis ??i folosea Noul Oracol puterea ca s? ia Mor?ii ceea ce apar?inea de fapt Vie?ii.

  Dur? mult? vreme acel schimb de puteri dintre Tīrkkatarici ?i Mōrga?ā. Era deja spre sear? cand b?iatul, care devenise adult ?n doar ore, o putu d?rma la p?mant. O f?cu ?ns? s? cad? ?n interiorul acelui labirint nu ca Pas?rea Mōrga?ā, ci ca Fecioara ?n Negru, cea c?reia ?i fu mai apoi imposibil s? se ridice iar deasupra tunelurilor, ?ncercand s? scape. ?n?elese ea asta ?ns? doar dup? alte ore bune de chin de-a g?si calea de ie?ire din acel labirint, ore care i se p?rur? lungi cat eternitatea ?i se sim?i neputincioas?, de?i mai ?nainte se temeau to?i de Fecioara Apelor Mor?ii. La fel ?ncepu s? regrete c? acceptase ?n acea zi s? ia sufletul acelei tinere Lalli cu ea, de?i era ceea ce se cuvenea, c?ci o Rophion, c?zut? prad? col?ilor Lupilor Suri, care erau considera?i ?i blestema?i de Soart?, era nevoie de adus drept sacrificiu Apelor Negre ale sufletelor ce nu se mai ?ntorc.

  ?Un pas gre?it,” auzi Mōrga?ā glasul lui Tīrkkatarici ?n cele din urm?. ?l auzi plutind ?n jurul ei, dar nu-l v?zu nic?ieri, de?i ?l auzea destul de clar. Ba chiar, pentru a-l putea vedea pe cel ce-o ?nvinsese, Mōrga?ā se opri locului, privind cu ?i mai mare aten?ie ?n jur. Nu v?zu ?ns? nimic altceva decat cea?? ?n jur, de?i era sigur? c? nu se afla ?n mijlocul mla?tinilor. Sim?ea p?mant tare sub ea ?i la fel, nu-?i de ce i se p?ru, sim?i miros de iarb? crud? venind de undeva din zare. Ceva ce-o f?cu s? se simt? atat de confuz?, atat de c?tr?nit? ?i sup?rat? pe sine ?i pe soart?. La fel ?ncepu s? urasc? ?i Oracolul ce avuse ?ndr?zneala ?i puterea s?-i declare r?zboi.

  ?Un Oracol a c?rui venire mi-a fost anun?at?,” spuse ea ?n cele din urm?, ?nc? c?utandu-l pe Tīrkkatarici cu privirea, dar v?zandu-l nic?ieri.

  ??i totu?i unul despre care n-ai crezut nicicand c-o s? apar? pe lume.”

  ?A?a e. Trebuie s? recunosc asta.”

  ?De ce? Pentru c? erai prea ?ncrezut? ?n sine?”

  ?Ba nu. Nu-i asta.”

  ?Atunci?”

  ?Doar… s? zicem c? Soarta mi-a dat puterea s? nu m? tem de al?ii.”

  ?Te temi ?ns? de mine acum. V?d asta ?n ochii t?i.”

  ??nseamn? c? ai vederea proast?,” r?spunse Titanida cu batjocur? ?n glas. ?C?ci de m-a? fi temut de tine ?i ai fi fost sigur de asta, mi te-ai fi ar?tat ?i nu ascuns ca un la?, a?a cum faci ?n aceste clipe.”

  Dintr-o dat? Mōrga?ā tres?ri auzind strig?tul unei imense p?s?ri din ?nalturi. ??i ridic? privirea ?i v?zu, pe lang? Inelele Sor?ii ?i Bariera din energie de foc creat? ?n jurul ei, imensa pas?re ?n care ea se transforma adesea, luand pe ale ei aripi un suflet ?i ?ndreptandu-se mai apoi spre t?ramul regatului ei. Ceva ce ea nicicand nu putuse vedea separat de ea ?ns??i. ?l vedea ?ns? ?n acele clipe, atat de clar c? o trecur? fiori reci, atat de brusc c? se cutremur?.

  ?Nu poate fi,” murmur? ea ?ngrozit?.

  ?Ba sigur c? se poate,” ?i r?spunse Tīrkkatarici sigur pe sine, ap?rand brusc ?n spatele ei. O apari?ie nea?teptat? care o f?cu pe Mōrga?ā s? tresar? iar ?i s? priveasc? la adultul de treizeci ?i ceva de ani, cu plete albe ?i lungi, care purta haine cernite ?i ai c?rui ochi de foc luminau straniu chiar ?n fa?a ei. Ochi de foc ?n care se v?zu parjolit?. Se v?zu sub forma imensei p?s?ri negre cuprins? de fl?c?ri, ?inut? ?n lan?uri deasupra acelui labirint ?n care r?t?cise mult? vreme ?n acea zi, ?n timp ce ?n jur v?zu o mare Bucl? de energie, cea a Inelelor Sor?ii ?mpotriva c?rora nu putea lupta, c?ci chiar ?i era peste puteri acest lucru.

  ?n?elegand asta, Mōrga?ā se cutremur? iar, privind ?int? ?n ochii tan?rului Tīrkkatarici. Se mir? ?ns? ?i mai mult s? vad? cat de repede treceau anii peste chipul b?rbatului. ?De parc? ?ns??i Soarta s-ar fi ?ntors ?mpotriva ta,” murmur? ea ?ntr-un final.

  ??i ai dreptate,” ?i r?spunse Tīrkkatarici. ?Oracolul e la fel supus Blestemului de folose?te unul ca s? supun? o putere diferit? de a lui.”

  ??i, ?tiind asta, ai ?ndr?znit totu?i s?-?i folose?ti puterea ?mpotriva mea. De ce?”

  ?Pentru dreptate. ?i pentru inim?.”

  ?Pentru inim?? A cui? A celei care ?nc? se afl? pe spatele p?s?rii Mōrga?ā?”

  ?Da. A?a e, e anume pentru ea.”

  ?Dar… de ce?” Strig? Mōrga?ā dintr-o dat?. ?De ce ai recurs la un act atat de mi?elesc, netrebnicule, pentru un suflet menit s? treac? azi peste Apele Mor?ii? De ce?”

  ?Pentru c? nimeni nu poate lua de la mine ceva ce-mi apar?ine. Nici m?car tu.”

  ?Ba sigur c? pot, c?ci sunt cea ce st?pane?te Moartea.”

  ?E?ti doar Fecioara ce are control asupra Apelor Mor?ii, nu te ?ncurca ?n iluzii ?i false idei, Mōrga?ā.”

  ?Iluzii? False idei? Chiar crezi asta?”

  ?A?a e, c?ci… am putut demonstra asta ?nchizandu-te ?n acest labirint a dou? puteri, c?ci… chiar crezi c? l-am creat singur, Mōrga?ā?” Fecioara ?n negru tres?ri. ?A?a e. E un labirint creat din dou? puteri opuse: a mea ?i a ta.”

  ?Poate. Dar… nu ?n?eleg de ce ai f?cut asta. De ce l-ai creat, c?ci… nu poate fi doar pentru a o salva pe acea tan?r?.”

  ?Ba e posibil. Doar pentru ea l-am creat, Mōrga?ā.”

  ?De ce?” Url? practic Mōrga?ā de r?sunar? z?rile.

  ?Pentru c? Lalli e parte a sufletului meu. Prin venele ei curge acela?i sange ca prin ale mele vene. La fel, ?n ea, este parte din Puterea Oracolului.”

  Mōrga?ā tres?ri iar. ?Nu bate campii!” ?i spuse ea cu asprime Oracolului ?ntr-un final. ?Puterea Oracolului la o femeie? Chiar vrei s? crezi asta?”

  Tīrkkatarici zambi, plecandu-?i privirea. Apoi spuse, ?Anume din cauza asta ?i-ai pierdut ?n fa?a mea, Mōrga?ā! Tocmai pentru c? ai subestimat puterea femeii ai ?i fost ?ngenuncheat?, c?ci lumea asta e creat? din Balan?e ?i Egalit??i, ceva ce tu mereu ai tins s? ignori, de asta ?i-ai pierdut ?n cele din urm?. ?i, de nu vrei s? fii ?nchis? ?n acest labirint pe veci, ??i propun un pact. De tine depinde de-l accep?i sau nu, la fel cum de tine depinde a ta libertate.”

  Mōrga?ā se ?ncrunt?. Tremura ?n interior din toate m?dularele. Nu de fric? ?ns?, ci din cauza urii. La fel o controla ru?inea ?n acele clipe, cea de-a fi ?nv??at? Legile Lumii de un pu?ti, chiar dac? ar?ta el ca un b?tran ?n acele clipe. Da, Tīrkkatarici ajunse b?tran din tan?r ?ntr-o singur? noapte, doar pentru c? se jertfise ?n numele iubirii de frate. Lui nu-i p?sa ?ns?. ?i p?sa totu?i Mōrga?ei, de-a ei libertate ?i p?sa, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? era peste puterile ei s? scape din acel loc de una singur?. La fel n-avea pe cine chema ?n ajutor. De aceea, o alian?? propus? de nebunul din fa?a ei, ce-?i jerfise puterea ?i via?a ?n numele iubirii, era cea mai bun? alegere. A?a c? spuse ?n curand, ?Depinde de alian??! Deci… ce propui?”

  ?Sufletul ?i trupul surorii mele ?n schimbul libert??ii!”

  ?Ceva ce n-o s? po?i avea nicicand, nici chiar de cedez eu. De ce? Pentru c? nimeni nicicand n-a luat nimic de la Apele Mor?ii. Nici chiar eu. ?i nici tu nu po?i face asta s? ?tii.”

  ?Permite-mi mie s? iau aceast? povar? pe suflet. Tu… doar accept? pactul ?i e?ti liber? s? pleci. De restul m? ocup eu. Ce zici?”

  T?cu Mōrga?ā mult? vreme dup? asta. T?cu ?i privi cu mare aten?ie la acel b?tran ce p?rea nebun, dar era sigur? c? nu e. Un b?tran ?n care v?zu ?n?elepciunea ?i ani mul?i tr?i?i printre lupii magici, chiar dac? trupul ?i fu b?tran din acea zi. O viziune a viitorului care o f?cu s? zambeasc? ?n cele din urm?, dup? care spuse, ?Fie pe-a ta! Ai ca?tigat, accept a mea ?nfrangere ?i pentru asta renun? la sufletul lui Lalli. Pe veci ?i nu doar ast?zi.”

  Spunand aceste cuvinte, pas?rea Mōrga?ā falfai vertiginos din aripi, coborand din ?n?l?imi ?i l?sand mai apoi trupul lui Lalli la picioarele Oracolului. Pe aripi o lu? pe Fecioara Mōrga?ā ?n schimb, ridicand-o ?n cele din urm? nu doar deasupra labirintului, dar ?i deasupra Barierei. Dar, chiar dac? fu liber? ?n cele din urm?, Mōrga?ā nu plec? deodat?. ?nainte ?i spuse lui Tīrkkatarici, ?Fii atent la Soart?, b?trane, c?ci poate fi ?n?el?toare, s? ?tii! La fel… s? nu crezi c-ai ?nvins azi ?i Soarta doar pentru c? m-ai ?nvins pe mine.”

  ??tiu asta, crede-m?!” R?spunse Tīrkkatarici zambind cu am?r?ciune. Apoi, aplecandu-se, lu? trupul f?r? via?? a lui Lalli ?n bra?e, ?ntoarse spatele acelui loc ?i se ?ndep?rt? spre adancurile p?durii ?i nu spre sat.

  ?n urma lui, chiar sub privirea Fecioarei Mōrga?ā, ?n clipa ?n care el ajunse la marginea p?durii, l?sand campia ?n urma lui, labirintele captivit??ii Fecioarei Apelor Mor?ii disp?ru de parc? n-ar fi existat nicicand, la fel cum disp?rur? ?i cele ?ase Inele ale Sor?ii. ?n locul lor r?mase Bariera Oracolului, cea menit? s? protejeze Rophionii ?i draga lor P?dure, cea ?n care Tīrkkatarici ascunse ?n cele din urm? un suflet pentru totdeauna… sufletul lui Lalli, dup? care secole de-a randul Soarta se pierduse prin acea p?dure ?n c?utarea lui… singurul suflet sc?pat de la pieire ?n Apele Mor?ii ?i singurul suflet al c?rui loc de veci nimeni nu l-a descoperit nicicand…

  ***

  ?…a ?tiut doar Oracolul despre asta,” spuse Mai cu glas stins ?n timp ce ea, Akita, Yellen, Yā?utā, Kku?ai ?i ?nc? dou? fecioare Rophion o urmar? spre adancurile Tunelelor ārakki?. ?A ?tiut unde anume a fost ascuns pe veci sufletul tinerei Lalli, cea vanat? mereu de Soart? ?i de Puterea Apelor Mor?ii.”

  ?De Puterea Apelor Mor?ii?” ?ntreb? Akita confuz?. ?Dar, mam?, cum e posibil asta? Din cate ?tim noi, Apele Mor?ii sunt un simplu t?ram. A lor putere e controlat? de Fecioara Mōrga?ā ?i… nu-mi spune, anume ea a c?utat pe veci sufletul tinerei Lalli?”

  ?Ba nu, Akita! Mōrga?ā n-a pornit nicicand ?n c?utarea acelui suflet pe care l-a dat ?n schimbul libert??ii. De fapt, nici de ?i-ar fi dorit asta, n-ar fi putut, c?ci puterea Oracolului a controlat mereu dup? asta, chiar dac? ea n-a ?tiut nicicand.”

  ??i asta pentru c? Fecioara Mor?ii, ce accept? un pact propus de Oracol, ?i devine supus? pe veci.”

  ?A?a e, Yellen! Anume a?a a ?i fost. La fel, se spune doar, c? Mōrga?ā nicicand n-a ?ncetat s? ia suflete dintre Rophioni tocmai pentru c? c?uta astfel sufletul celei pe care a pierdut-o ?n acel pact. Sufletul lui Lalli, cea care ea era sigur? c? va rena?te ?i, a?a cum s-a ?ntamplat ?n prima ei via??, va pieri tot din cauza col?ilor celor blestema?i. Doar c?… nici dup? secole ?i secole de c?utare n-a dat de el.”

  Auzind-o pe Mai vorbind astfel, Yellen se ?ncrunt? u?or. ??i aduse aminte de a ei discu?ie cu Mōrga?ā, de cand o ?mpiedicase s?-l ia pe Kku?ai pe spatele ei, chiar dac? b?iatul era ?nc? viu. ??i aduse aminte ?n special despre a ei discu?ie cu Mōrga?ā despre O?i ?i despre faptul c? o putuse controla pe Fecioara Apelor Mor?ii cu puterea lui Accu. De asta ?i spuse ea dintr-o dat?, ?Nu dup? sufletul lui Lalli a venit Mōrga?ā aici ?n tot acest timp, ci ?n c?utarea libert??ii, c?ci… Ma?ati? Ka?-ul sau Ochiul Min?ii, cel controlat de Ultima conduc?toare ?n via?? a Yātrīkarelor, a fost creat din Puterea Inelelor Sor?ii.” Un r?spuns care o f?cu pe Mai ?i restul s? se opreasc? brusc, privind-o pe Yellen extrem de mirate.

  ?Puterea Oracolului ?i Ma?ati? Ka?-ul sunt una ?i aceea?i?” ?ntreb? Mai.

  ?Nu-s sigur?, dar asta e ceea ce cred, Mai! Putem afla asta ?ns? de g?sim prima surs? de energie a ārakki?i?-ului.”

  ?Dar… asta e imposibil!” Aproape c? strig? Yā?utā. ?Nimeni nicicand n-a ?tiut despre sursa Puterii Oracolului. Nici m?car noi care suntem Preotesele ce-i slujim lui. Cum e posibil ca…?”

  ?Urma?i-m?!” ?i ?ntrerupse Mai gandul Yā?utei. Dup? care, ?ntorcandu-le spatele, ??i puse gluga pelerinei negre pe cap, ?ndreptandu-se cu pa?i siguri tot mai ?n adancul ?i ?n adancul acelor tunele sinuase ?i ?ntunecate, de unde se sim?ea umezeal? de peste tot ?i unde se auzeau voci stranii pretutindeni.

  ***

  ?Puterea Oracolului ?n toat? splendoarea,” spuse Mai, oprindu-se ?n fa?a unui imens cerc ?ncrustat ?n zidul de piatr? din fa?a lor. Acolo, pe acel perete ce sem?na mai mult c-o oglind? decat cu un perete, se vedea un mare inel cu un labirint ?ncrustat ?n interiorul lui. Un simbol p?mantesc al Inelelor Sor?ii mai bine zis, cele care au disp?rut ?n aceea?i zi ?n care Tīrkkatarici le-a creat.

  Diferit la acesta ?ns? era a sa margine, care nu era de culoarea focului ca cele create de Tīrkkatarici pe P?mant ?i care o ?inuser? captiv? pe Mōrga?ā. Acesta avea o margine albastr?, aproape transparent?, dintr-un material gelatinos ca cel din care Bestla ??i crea oglinzile. ?i, la fel, diferit la el era ?i faptul c? nu avea doar dou? bule ?n interiorul c?rora se afla cate o Balan??, ci se vedeau 13 bule rostogolindu-se ?ncet prin tunelele perfecte ale labirintului din interiorul cercului v?zut de Mai ?i restul.

  ?O hart? perfect? a Puterii Lumii ?i Universului,” spuse Yellen dintr-o dat?, cuvinte care ?i mirar? enorm pe restul.

  Mai ?ns? nu p?ru deloc uimit? c? Yellen ?tia asta. Din contr?, p?ru s? se bucure c? str?ina, cea aleas? Mireas? de c?tre al ei fiu, cuno?tea tainele acelor locuri, taine ?tiute doar de ea, cea care ajunse s? fie cunoscut? ?i ca Preoteasa Suprem? a Oracolului, un cult ?nchis, dar totu?i cunoscut de Rophioni, unul ?n care nimereau doar fecioare Rophion cu puterea de a vedea viitorul ?i trecutul cuiva, c?ci doar cateva fecioare cu o astfel de putere se n??teau printre lupii magici, odat? la cateva zeci de ani de altfel.

  Ultima dintre Fecioarele Oracol n?scute ?i descoperit? printre Rophioni era anume Yā?utā. Ea ?ns?, de?i i se spusese despre a ei putere, o renegase mult? vreme. Motivul? Se temea de ea. Se temea de oameni ?i de chipurile lor hidoase v?zute ?n acele viziuni, c?ci, spre deosebire de Mai ?i restul Preoteselor Oracolului, care vedeau viitorul ?i trecutul ?n culori calde ?i ?n imagini clare, Yā?utā vedea totul sc?ldat ?ntr-o lumin? sumbr?, cu chipurile celor c?rora le vedea trecutul sau viitorul schimonosite. ?Dup? m?rimea ?i culoarea sufletului,” cum ?i t?lm?cise Mai ?ntr-un final. ?i, chiar de-?i d?duse seama c? Yā?utā nu vedea viitorul oamenilor, ci evolu?ia sufletului lor, cel care avea s? ajung? controlat de avari?ie, du?m?nie ?i alte sentimente negative, nu-?i putu da totu?i seama de ce fata nu vedea imaginile clare, ci mereu ?nconjurate de umbre. Dar, dup? cum ?i spuse inima, nici nu insist? asupra acestui fapt, convins? fiind c? odat? ?i odat? lumea le va dezv?lui motivul viziunilor Yā?utei ?i care era a ei adev?rat? putere de fapt.

  Pan? atunci ?ns? Mai lu? copila pe lang? ea, copil? care r?mase orfan? de mic?. O crescu ca pe propriul copil, ocrotind-o ?i ?nv??and-o tot ce ?tia. Iar fata, un bun ?nv???cel ?i un bun suflet, d?du tot ce avea mai bun, ?nv??and totul cu sarguin??, de ajunse s? fie considerat?, de c?tre celelalte Preotese, singura Urma?? a lui Mai, atunci cand aceasta nu va mai fi. Mai era ?ns? mult pan? atunci. ?tia Mai asta, ?tia ?i Yā?utā. De altfel fata nicicand nu tinse spre acel post, chiar dac? puterea ei ?i tot ce f?cea d?deau altora de ?n?eles anume asta. La fel, tocmai pentru c? era o elev? bun? a lui Mai, ?tia aproape tot ce ?tia aceasta din urm?. Nu ?tiuse ?ns? nicicand, pentru c? Mai nicicand nu-i ar?tase acel loc, acel inel ?i semnifica?ia lui. De asta ?i se ?ncrunt? ni?el cand ?l v?zu, la fel cum se ?ncrunt? cand auzi cuvintele lui Yellen, care p?rea s? ?tie mai multe decat ea.

  Tan?ra Yā?utā ?ns? nu se ?ncrunt? pentru c? sim?i ur? sau invidie pentru Yellen, ci pentru c? o duru s? ?tie c? era ?nc? atat de neputincioas? ?n fa?a lumii, de lumea ?i ascunse astfel de secrete. Da, poate c? ?i Mai ascunse asta de ea, dar fata era sigur? c? era un motiv ?ntemeiat pentru asta. Care anume? Nu ?tia nici ea. La fel p?rea s? nu ?tie nici Akita, c?ci chiar dac? fiica lui Mai nu era din randul preoteselor, tot ?nv??ase cate ceva despre cultul lor. ?nv??ase din pur? curiozitate, convins? c? odat? ?i odat? o s?-i fie de folos. Sim?ea asta, chiar dac? nicicand nu se gandise la motivul pentru care sim?ise asta ?n tot acel timp.

  Dar, de?i nu ?n?elese nicicand motivul pentru care se ?inuse mereu pe lang? Preotese, Akita o ?n?elesese mereu pe Yā?utā. O ?n?elese ?i ?n acele clipe cand tan?ra privea aproape cu ochii ?n lacrimi la acea reprezentare p?manteasc? a Inelului Sor?ii. De aceea ?i-i puse o man? pe um?r, ?optindu-i cat de curand la ureche, ?Doar… un alt secret al lumii descoperit azi! Nu lua totul la inim?, c?ci sunt sigur? c? mama n-a ascuns asta ?n mod special.”

  ??tiu,” r?spunse Yā?utā cu glas trist, privind la Mai ?i Yellen, care p?straser? t?cerea, privind ?n continuare la perfec?iunea acelui Inel al Sor?ii pe care Mai ?l mai numise ?i Puterea Oracolului. ?Dar totu?i… simt c? nu-s urma? demn de al nostru ?nv???tor. Acea tan?r? ?ns? pare s? fie mai demn? decat mine s?-i fie urma? lui Mai.”

  ??i totu?i n-o s? fie,” ?i spuse Akita zambind. ?Pentru c? ea nu are sange de lup. Tu ?ns? da.”

  Yā?utā zambi trist. ?Nici primul Oracol n-a avut sange de lup, dar a fost al nostru Ocrotitor, ai uitat?! De fapt… e considerat astfel ?i pan? azi.”

  ??tiu,” murmur? Akita ?nc? zambind. ?Dar totu?i… inima ?mi spune c? nu Yellen ?i va lua locul mamei, ci tu.”

  ?De ce crezi asta?” O ?ntreb? Yā?utā, confuz?.

  ?Doar… ceva ce simt. ?i… ?tii prea bine c? ale mele presentimente sunt mereu adev?rate. A?a c?… tu nu te ?ntrista. Doar a?teapt?, iar timpul ??i va ar?ta viitorul. Exact a?a cum ?l vezi ?i la al?ii oameni.”

  Akita t?cu dup? ce spuse astfel de cuvinte. La fel t?cu ?i Yā?utā, c?ci chiar nu mai avea ce spune ?n acele clipe. ?i vorbea ?ns? inima, cea care ?ncepu dintr-o dat? s? bat? ciudat ?n al ei piept. ?i, f?r? s? vrea, privi ?n urm?, acolo unde b?nuia ea c? r?mase lumea de afar?. Privind ?ntr-acolo, ochii i se umezir?, c?ci acolo ?i r?mase trecutul ?i poate ?i viitorul ?n persoana lui Ilēcā?a. Nu putea spune nim?nui despre asta ?ns?, c?ci era un secret… un mare secret al ei ?i-al tan?rului poate, cel care o ignorase mereu, de?i tan?ra sim?ea c? ?i el sim?ea acela?i lucru ca ?i ea.

  ?n cele din urm?, cand auzi un zgomot greoi venind dinspre zidul pe care se vedea sculptat acel inel viu, Yā?utā privi mirat? ?ntr-acolo, c?ci nu se a?teptase ca acel cerc s? prind? via??. Se mir? ?ns? ?i mai mult s?-l vad? atins de Mai, cu mana stang?, ?i de Yellen, cu mana dreapt?, ?n timp ce ?ntre cele dou? plutea Accu, l?sat liber de puterea tinerei sale st?pane. Un Accu ce lumina ro?u ?n acele clipe ?i nu albastru a?a cum ?i obi?nuise pe to?i, c?ci doar acolo Accu putea s?-?i scoat? masca ?i s? se arate lumii cu adev?rata fa??… controlat fiind de Puterea Inelului Sor?ii… ārakki?i?-ul!