Pic?tur? cu pic?tur? se scurgea apa din chiuveta plin? ochi, udand din bel?ug podeaua ?i picioarele descul?e ale lui SolHi. Aceasta se afla ?n fa?a oglinzii ?n acele clipe, sprijinindu-se de marginile micii chiuvete de ceramic?. Dar, de?i apa se scurgea cu repeziciune, f?cand s? r?sune ciudat acea camer? de baie, SolHi p?rea s? nu observe asta. Ea doar se uita ?int? ?n oglind?, la acel chip schimonosit v?zut ?n fa?a ei, o ?ntruchipare a propriului suflet, chinuit de durere ?i de durele ?ncerc?ri ale vie?ii.

  Anume vederea acelei ciud??enii din fa?a ei o f?cu pe SolHi s? izbucneasc? ?n lacrimi. Dar, ?n ciuda a?tept?rilor, acele pic?turi scurse din interior nu-i r?corir? sufletul. Din contr?, p?ru c? lacrimile ?i ?nte?ir? ?i mai tare acel foc sim?it ?n inim? ?i la fel o f?cu s? simt? mai puternic? anxietatea, cea care b?tea vertiginos din aripi, chiar ?n pieptul ei, f?cand-o s? simt? c? n-avea iar aer. O anxietate pe care SolHi ?ncepu s-o simt? de fapt ?n timp ce se plimba pe strad?, al?turi de DooSan, c?ci, de?i el o ?inea de man? ?i p?reau atat de apropia?i, ceva ce-ar fi trebuit s-o ?ndemne la visare, pe SolHi o f?cu s? se ?ntoarc? ?n timp, ?n noaptea ?n care o g?sir? pe SinHa ?necat?, cand de fapt se ?ncepu al ei mare co?mar.

  ***

  ?Doamne, de ce e?ti atat de crud cu mine?” Se ?ntreb? SolHi, ajungand deja pe acele roci de pe care se presupunea c? SinHa c?zuse ?n ap?. ?i se hot?r? ea s? se ascund? acolo dup? cearta cu DooSan sau mai bine zis dup? ce el o for?ase s? accepte autopsia mamei. Dar, de?i ?n?elegea prea bine de ce f?cuse b?rbatul asta, c? era spre binele tuturor s? se afle adev?rul, lui SolHi i se p?ru c? lumea ?ntreag? era ?mpotriva ei. Din aceast? cauz? ?i c?ut? alinare la mare, aceea?i mare care de fapt ?i luase ?ntr-un final totul.

  Alinare a?a ?i nu primi ?ns?, c?ci marea, care fusese calm? pan? nu demult, ?ncepu dintr-o dat? s? loveasc? violent acele roci pe care ea st?tea ?n acele clipe, stropind cu pic?turi reci ?n jur. Pic?turi care ajunser? de fapt s? ude din bel?ug acele roci, f?candu-le s? fie mai reci ?i mai alunecoase ca niciodat?, un du?man de temut pentru cei cufunda?i ?n ganduri ?i cople?i?i de durere, a?a cum era SolHi ?n acele clipe.

  Din aceast? cauz? ?i ajunse ea s?-?i r?neasc? genunchii ?i palmele ?n acele clipe cand ?ncerca s? urce rocile. De fapt se r?nise alunecand pe ele, r?ni dureroase care o trezir? cumva din a ei amor?eal? ?i-o f?cur? s? stea cateva clipe locului, cu capul plecat, cu ochii ?nchi?i ?i cu palmele larg deschise, atingand acele roci reci ca ghea?a. Dar, imediat ce-?i veni cat de cat ?n fire, cand sim?i ceva rece scurgandu-i-se de pe genunchi ?n jos ?i mai ales cand sim?i usturimea, SolHi se a?ez? direct pe roca umed?, ridic? fusta hanbok-ului negru pe care-l alese ca hain? de doliu ?n acel moment ?i-?i atinse rana. Astfel, sim?ind c-o arde din cauza acelei atingeri cu mainile ude ?i murdare, SolHi scra?ni din din?i. Dar, de?i ar fi trebuit s? se ?ntoarc? acas? sau m?car s? g?seasc? o surs? de ap? curat? ca s?-?i spele rana, ea ignor? acest fapt. Doar l?s? fustele hanbok-ului s?-i cad? peste picioare acoperindu-le, dup? care ?nchise iar ochii ?i a?tept?.

  A?teptarea ?ns? n-o f?cu s? se simt? mai bine. Din contr?, sim?i c-o ardeau deja ?i palmele. De aceea ?i i se umezir? dintr-o dat? ochii, pe care continua s?-i ?in? ?nchi?i. Dar… de?i ?ncerca astfel s? alunge cumva durerea, nu f?cea decat s? se chinuie mai mult pe sine, c?ci astfel vedea atat de clar momentul ?n care SinHa fusese scoas? din ap?, un moment care o r?nise pan? ?n str?funduri ?i-i d?du de ?n?eles c? pentru ea fericire deja nu mai exist?.

  ?Sau poate e doar imagina?ia mea?” Se ?ntreb? dintr-o dat? SolHi, deschizand ochii. Nu era ?ns? imagina?ia ei, c?ci ?ntr-adev?r era loc doar pentru suferin?? ?n via?a ei. Cel pu?in ?n acele clipe cand st?tea ?n acel loc ce o f?cuse atat de fericit? de atatea ori, dar care devenise un loc blestemat, care ?i r?pise ?ntr-un final mama. ??i totu?i e comic,” ??i mai spuse ea. ?S? fiu aici. La fel s? consider acest loc a mea oaz? de lini?te, de atatea ori ?n via?a mea de altfel, cand de fapt e doar locul de pe care m-ai aruncat ?n ape acum 20 de ani, mam?. Acela?i loc care ?i-a adus ?i ?ie sfar?itul ?ntr-un final. Chiar ?i a?a… simt atata lini?te aici, ?n ciuda m?rii agitate ?i-a sufletului meu ce arde mocnind ?n focul durerii.”

  ?ntr-un final, ?n?elegand c? marea ?i acel loc n-o s?-i readuc? pacea ?n suflet, nu cea pe care ea ?i-ar fi dorit s-o simt?, SolHi ??i spuse c? era timpul s? se ridice de jos ?i s? ajung? sus. Sim?ind ?ns? c? n-avea destul? for??, se sprijini cu ambele palme de roca umed? ?i se ?mpinse ?n sus. Dar, imediat ce atinse acea roc?, ?ncremeni. Apoi, secunde doar dup? aceasta, se ?nfior?, sim?ind ceva straniu atins de a ei palm? dreapt?.

  ?Ce-i asta?” ??i surprinse SolHi un gand trecandu-i ?n goan? prin minte. ?Mu?chi?” Alung? ?ns? rapid acea idee din minte, c?ci acolo n-avea de unde s? se g?seasc? mu?chi. La fel nu putea fi vorba de frunze umede ?i la fel nu putea fi doar o senza?ie pasager?, cauzat? de-a ei imagina?ie. Era mai degrab? ceva artificial, ceva lucios ?i lipicios ?n acela?i timp. Ceva cunoscut totu?i, c?ci SolHi murmur? ?n cele din urm?, ?O poz?! A cui ?ns?? A…”

  ??i t?cu ?n cele din urm? vocea min?ii amintindu-?i c? pe acolo treceau mul?i oameni, dar nu oricine obi?nuia s? umble cu poze la el. Obi?nuise ?ns? SinHa s? fac? asta, c?ci nu odat? SolHi o surprinse strangand la piept o poz? de-a ei ?i a tat?lui lui SolHi, de pe cand ei erau ferici?i, poze pe care SolHi ??i dorise de atatea ori s? le ard?, s? le distrug? ?i s? le fac? disp?rute, c?ci anume acea imagine, a doi tineri ??ndr?gosti?i,” o f?cea s? se simt? nefericit?. De ce? Pentru simplul fapt c?-i aducea aminte c? era de fapt productul unei ?iubiri” pasagere ?i c? nicicand nu fusese dorit?.

  De distrus a?a ?i nu distruse acele poze. Asta pentru c?-?i d?duse ?ntr-un final seama c? nu se merita. ?n special l?s? ea acele poze s? existe pentru SinHa, care, privindu-le, zambea mereu ?i-?i spunea, ?Am tr?it totu?i o mare iubire.” Astfel, v?zandu-?i mama fericit?, SolHi nu-i putea r?pi ?i ultima surs? de bucurie, c?ci ?ntr-adev?r era singura ?ans? a lui SinHa de-a fi fericit?… cu un trecut fericit ce existase doar ?n a ei minte bolnav?, cand de fapt ea nicicand nu se sim?ise astfel al?turi de tat?l lui SolHi.

  ?n cele din urm?, cand putuse ?n?elege c? erau pan? la urm? doar ganduri ?i b?nuieli, dar c? trebuia totu?i s? se conving? c? acea poz? era anume cea pe care o ?tia ea, SolHi o lu? ?n man?. Dup? care, sfor?andu-se s? se ridice de jos, urc? cu greu rocile umede ?i se opri doar cand ajunse sus pe ele. Apoi, se uit? la poz?. Nu v?zu ?ns? clar imaginea redat? de acea fotografie, c?ci era o lumin? oarb? ?n jur, o lumin? neprietenoas? ei ?n acela?i timp. Dar, cum era ?nc?p??anat? din fire, SolHi n-avea de gand s? renun?e. De aceea ?i f?cu ca?iva pa?i, ?ncolo ?i ?ncoace pe acele roci, ?n c?utarea unui unghi mai bun care s?-i permit? s? vad? ce totu?i reprezenta fotografia din mana ei.

  Astfel, cand ?n sfar?it g?si un unghi bun, cand ?n sfar?it ochiul slab al farului din dep?rtare se ?ndrept? lent spre ea, SolHi v?zu ?n sfar?it care era treaba cu poza aceea. ?i… se ?ncrunt?, c?ci se ?n?elase de fapt: aceea nu era fotografia p?rin?ilor ei, ci… o poz? cu ea, de cand era mic?. V?zand-o, SolHi se sim?i ciudat, c?ci nicicand nu se a?teptase ca SinHa s? fi p?strat acea poz? cu ea. De fapt nu odat? a ei mam? ?i spusese c-o rupse, c-o aruncase ?i c-o distruse ?i asta ca s-o r?neasc?. ?n acele clipe ?ns? SolHi o ?inea ?n man?: acea poz? cu ea, cea de demult, o poz? pe care visase s-o ?in? ?n man?, dar nu putuse nicicand. De aceea ?i murmur? ea dintr-o dat?, confuz?, ?Nu poate fi! Poza asta nu exist?! Da, ea nu mai e. Nu pot ?ine ?n man? ceva ce nu mai e. E doar… imagina?ia mea. Doar…”

  Nu era ?ns? imagina?ia ei. La fel nu era doar o amintire, ci un produs real, ?inut de ea ?n man?. De fapt sim?ea acea poz? atat de bine, ?i sim?ea r?ceala ?i umezeala, c?ci de la atata stat ?ntre rocile celea apa reu?ise s-o r?zmoaie. Chiar ?i a?a… era ciudat, c?ci… ?Cum e posibil s? existe poza asta? Ea doar mi-a spus c-a distrus-o!” Murmur? SolHi. Apoi, sim?ind c? n-avea puteri, se a?ez? ?n pirostrii, strangand acea poz? la piept, dup? care ??i plec? capul, plangand ?ncet.

  Ridic? dintr-o dat? capul ?n clipa ?n care auzi vocea lui SinHa. ??i totu?i e?ti aici!” ?i spusese a ei mam? ?n urm? cu aproape dou?zeci de ani cand venise ?ntr-o sear? dup? SolHi pe barca pe care lucra. Da, ?inea minte asta, destul de bine de altfel. Nu era doar un product al imagina?iei ei, ci un fapt real. Se ?ntamplase asta pe cand avea 12 ani. Atunci, ?n acea sear?, SolHi r?mase singur? pe barc? ca s? spele puntea. De aceea ?i-o g?si SinHa c?rand dup? ea o mare g?leat? plin? ochi cu ap?. O g?leat? pe care o sc?pase apoi din man? ?i-i v?rs? apoi con?inutul peste picioare cand o v?zuse pe SinHa a?teptand-o pe acele sc?ri de lemn pe care se urcau ei de obicei pe barc?.

  De fapt SolHi n-avea cum s? nu fie mirat? ?i oarecum speriat? v?zandu-?i mama acolo, c?ci ori de cate ori SinHa ap?rea pe acolo ceva r?u se ?ntampla. Ceva r?u pentru SolHi desigur, c?ci ori venea s? cear? bani c?pitanului ?i se certa cu el ?n gura mare, ori venea dup? SolHi, pe care o for?a mai apoi s?-i ?ndeplineasc? diverse capricii.

  ?n acele clipe ?ns?, privind ?n ochii mamei ei, SolHi o v?zu atat de calm?. La fel v?zu c? ochii ei nu luceau ciudat ca de fiecare dat? cand era sup?rat? pe ea. Din contr?, lui SolHi i se p?ru c? v?zu bun?tatea sclipind ?n ochii mamei ei. La fel sim?i bun?tate ?n vocea lui SinHa cand aceasta ?i spuse, ?S? mergem!” Dup? care, apucand-o de man?, o trase dup? ea, spunandu-i, ?De altfel trebuie s? ne gr?bim, c?ci chiar n-avem timp de pierdut.”

  SolHi ?ns? ?ncerc? s? se opun? ?i-i spuse, ?Dar, mam?, eu ?nc? n-am terminat. Mai am de sp?lat puntea ?i…”

  ?O s-o speli pe urm?,” ?i spuse SinHa atunci, continuand s-o trag? dup? ea. ?Ori maine.”

  ?C?pitanul a spus ?ns?…”

  ?Pu?in ?mi pas? mie de ce-a spus moroc?nosul cela,” ?uier? SinHa dintr-o dat? printre din?i. De aceea ?i se cutremurase atunci copila, c?ci sim?ise c? SinHa se ?nfuriase. ?i, de se ?nfuria a ei mam?, atunci SolHi o p??ea, c?ci ori striga la ea ore ?n ?ir, acuzand-o c? venise pe lume doar ca s?-i strice ei via?a, ori o trimitea s? doarm? sub pod, spunandu-i c? n-avea cas? ?i de aceea n-avea de ce dormi sub acela?i acoperi? cu ea.

  Sau mai r?u: de SinHa se ?nc?p??ana, atunci ?nsemna doar un lucru - c? iar intrase ?n datorii, iar SolHi trebuia s? lucreze adi?ional ca s? i le pl?teasc?. De altfel SolHi ?inea bine minte ultima dat? cand mama ei datorase bani. Se ?ntamplase asta cu vreo patru luni mai ?nainte de acea sear? cand venise dup? ea pe barc?. Atunci tot venise s-o ia de la barc? ?i-o duse la unul din barurile din sat unde SolHi fu for?at? s? serveasc? la mese. Ei bine… munca asta n-o speria. De ce se temea SolHi era c? va fi din nou for?at? s? simt? privirile lacome ale be?ivilor satului a?intite asupra ei. Mai ales… c? va fi nevoit? s? simt? ale lor atingeri pe spate sau cum o strangeau de man? ?i-o for?au s? le toarne s? bea, ceva care ?i provoca de fiecare dat? grea?? ?i s? vrea s? fug? de acolo. Dar… n-avea unde fugi pan? la urm?.

  De fapt SolHi ?n?elese de mult c? era sortit? s?-i fie mereu umbr? mamei ei. De la varsta de 10 ani cand SinHa ?ncepuse s? aib? primele simptome de demen??. Dar, cum era ea ?nc?p??anat?, la fel ca ?i SolHi, SinHa nu merse nicicand la medic. Ba chiar devenea violent? de i se spunea c? avea nevoie de asta. Dar, chiar dac? ea nu recuno?tea asta, vedeau bine ceilal?i din jur c? starea ei de s?n?tate se ?nr?ut??ea. La fel de bine ?n?elegea ?i SolHi asta. Era ?ns? neputincioas? ?n fa?a mamei ei, care, ca s?-?i ascund? acele schimb?ri, ?ncepuse s? bea tot mai mult, dand mai apoi vina pe alcool de se implica ?n ceva r?u.

  A ei ?nc?p??anare ?ns? servi multora. ?n special patroanei acelui bar, care, ?mpreun? cu dou? dintre angajatele sale, ajunser? de prestau ?i alt tip de servicii pe lang? a servi alcool. De aceea ?i ?ncercar? la ?nceput s-o atrag? ?i pe SinHa ?n asta. Femeia ?ns?, ?n ciuda s?n?t??ii precare, nu se implic? ?n acea ?afacere.” Dar, de?i ?n?elese ea ce anume dorea patroana de la dansa, SinHa continu? s?-i treac? pragul localului ?i s?-?i creasc? datoriile, f?r? s? ?tie c? de fapt multe dintre acele datorii nu erau acumulate de ea.

  SolHi ?ns? ?tia tot ce se ?ntampla cu a ei mam?. La fel ?n?elegea prea bine c? nu tot ce se presupunea c? SinHa datora era adev?rul. Chiar ?i a?a, neputand demonstra asta, nu-i r?manea decat s? pl?teasc?. Cum putea ?i ea, c?ci chiar nu putea s?-?i lase mama la nevoie sau mai r?u ca patroana s-o denun?e pentru neplata datoriilor ?i apoi, de SinHa ar fi fost arestat?, ea s? fie nevoit? s? tr?iasc? prin orfelinate. De fapt nu se temea ?n zadar, c?ci nu odat? auzise vorbindu-se despre asta prin sat, mai ales dup? ce se confirmase faptul c? a ei mam? suferea de Alzheimer.

  ?n acea sear? ?ns?, ?n ciuda temerilor ei, lui SolHi nu-i fu dat nici s? treac? pragul barului, nici s? serveasc? la mese ?i nici s? simt? privirile lacome ale clien?ilor barului a?intite asupra ei. Unde-o duse SinHa ?n acea sear? fu ?n centrul satului, acolo unde se adunaser? to?i s?tenii, c?ci primarul satului, vrand s? fac? un act de caritate, chemase un fotograf bun, din cei de la ora?, ?i permise tuturor s? se fotografieze f?r? plat?. Astfel avuse SolHi ceea ce visase mereu: o poz? doar cu ea, o poz? care s?-i aduc? aminte de copil?rie ?i amintiri frumoase cu a ei mam? ?i nu doar din cele ce-i f?ceau inima s? plang? ori de cate ori se gandea la ea.

  De fapt s? ajung? ?n centrul satului o mir? enorm pe copil?. ?n special o mir? s?-?i vad? mama privind ca fermecat? la acel loc, ?nconjurat de lumini puternice, ce-l f?cea s? par? un loc de poveste. Ba chiar o auzise atunci pe SinHa spunand, ?Frumos, nu-i a?a?”

  SolHi nu-i r?spunse atunci. Doar privi la zambetul v?zut pe fa?a mamei, un zambet cald pe care ea nicicand nu-l v?zuse mai ?nainte, dar unul care ?i ?nc?lzi ?i copilei inima. Apoi, cand SinHa o privi cu bun?tate, continuand s?-i zambeasc?, SolHi ?ntreb?, ?Mam?, de ce suntem noi totu?i aici?”

  ?Ca s? fim ?n rand cu lumea,” ?i r?spunse atunci SinHa cu blande?e. Dup? care, ?inand-o strans de man?, o trase dup? ea spre locul ?n care restul s?tenilor ??i a?teptau randul la fotografiat.

  Ajuns? acolo, lang? to?i acei oameni ce-?i a?teptau randul la amintiri, SolHi zambi. Ba chiar ??i spuse ?n sinea ei, ?O s? am o amintire frumoas? cu mama.” Se ?n?elase ?ns?, c?ci, atunci cand le veni randul s? se fotografieze, SinHa refuz? s? stea al?turi de copil?. Ea doar o ?mpinse pe SolHi ?n fa?? ?i-i spuse s? zambeasc?.

  Copila ?ns? nu zambea. De fapt n-avea cum s? zambeasc? cand vedea clar mirarea de pe chipurile s?tenilor ?i auzea ale lor ?oapte, ?ntrebandu-se unul pe altul de ce refuzase a ei mam? s? se fotografieze lang? ea. La fel… nu ?tia SolHi s? zambeasc?, c?ci nu avuse ea nicicand timp s? ?nve?e cum s? zambeasc? sau s? fie fericit?.

  De fapt nu era nimic ciudat ca SolHi s? nu zambeasc? ?n acea sear?, c?ci… cum era posibil ca un copil ce nu ?n?elegea ce i se ?ntampla s? zambeasc? ?n fa?a fotografului? Cum era posibil s? surad? cand era zgribulit? de frig, c?ci atunci cand a ei mam? o trase dup? ea de pe barc? SolHi era ud? din cap pan?-n picioare? La fel… cum putea un copil fl?mand s? zambeasc?, cand singurul lucru la care putea visa ?n acele clipe era un codru de paine ?i-o can? cu ap?? Dar… n-avea cui cere toate aceste lucruri, n-avea cui spune despre ce sim?ea ?i asta din simplul motiv c? pe SinHa n-o ?nv??ase nimeni s? fie mam? ?i de aceea nu ?tia defel ce sim?ea al ei copil.

  Erau ?ns? al?ii care p?reau s? ?tie ce sim?ea SolHi. ?n special b?tranul Pan, care, ?n acea sear?, v?zand c? SolHi nu zambea ?i c? privea speriat? ?n jur, se apropiase mai ?ntai de fotograf, ?i ?opti aceluia ceva la ureche, iar dup? ce fotograful d?du din cap c? ?n?elese, se apropie de copil?. Astfel, ?n timp ce-i punea a sa c?ma?? ro?ie ?n carouri negre pe umeri ?i-i sufleca manecile, c?ci era o c?ma?? mult prea mare pentru SolHi, ?i spuse, ??tii, SolHi, uneori ?n via?? trebuie s? ?tim s? mai fim ?i ferici?i.” Copila ?ns? ?l privi ?int?, ne?n?elegand la ce anume se referise el. De aceea ?i continu? b?tranul Pan, care pe atunci avea vreo 50 de ani, pe un ton blajin, ?M? refer la faptul c? trebuie s? ?nv???m a zambi, chiar dac? nicicand n-am f?cut asta vreodat?.”

  ?Asta ?ns? e atat de greu,” spuse copila, plecandu-?i capul. ?Dar nu imposibil. De altfel nu-i ceva ce n-ai f?cut nicicand. S? fii fericit? ?i s? zambe?ti m? refer.” Copila ?l priv

  i uimit?. ?Vorbesc despre acea zi cand am v?zut delfinii jucandu-se ?n ap?. Acum cateva s?pt?mani. Mai ?ii minte acea zi?”

  ?Aga,” baigui copila.

  ?Atunci probabil c?-?i aminte?ti cum noi to?i am f?cut glume ?i ne-am veselit, privindu-i. De altfel tu ?i Iu Min a?i fost cei mai ferici?i ?n acea zi ?i i-a?i numit pe acei delfini ai no?tri p?zitori.”

  ?Asta pentru c? delfinii ne urmau atunci peste tot.”

  ?E din cauza c? delfinii mereu ?i p?zesc pe cei inocen?i. ?n special pe copii. Asta din cauza c? ei vor ca anume copiii s? fie cei mai ferici?i. La fel cum tu trebuie s? fii ?n aceste clipe cand nenea de colo ??i cere s? zambe?ti.”

  ?Dar… acum delfini nu-s,” murmur? copila, plecandu-?i iar capul.

  ?Desigur c? sunt.” SolHi ?l privi iar mirat?. ?Ei sunt aici,” spuse Pan, atingandu-i copilei pieptul, ?n dreptul inimii. ?Anume aici noi p?str?m cele mai frumoase amintiri, SolHi. De aceea, cand vei vrea vreodat? s? ar??i altora c? e?ti fericit? ?i ?tii s? zambe?ti, gande?te la acea zi cand am v?zut delfinii, gande?te-te la cum te-ai sim?it atunci ?i pur ?i simplu retr?ie?te clipa.”

  ?i SolHi retr?i acele clipe cu delfinii de atatea ori ?n via?a ei dup? acea zi. ?n special ??i amintea ea de acea zi cand sim?ea c?-i era greu pe suflet ?i c? nu mai vedea cap?tul tunelului din cauza problemelor care o cople?eau. Dar, ?n ciuda tuturor problemelor care ?i d?duser? mai mereu tarcoale, dup? acea sear?, cand fotograful ?i strig? ??i acum zambim c? zboar? turturica” ?i SolHi zambi larg, ea ?nv??ase c? ?n via?? omul trebuie s? ?tie s? zambeasc? ?i s? fie fericit chiar dac? nu simte asta ?n acele clipe.

  Astfel, amintindu-?i de acea sear?, cand pentru prima dat? fusese fericit? al?turi de ai mam?, care o ?nso?ise ?n centrul satului pentru ai l?sa o amintire despre a ei copil?rie, SolHi izbucni ?n plans. ?i, printre lacrimi, murmur? ea mai apoi, ??i totu?i uitasem. Cum e s? fii fericit ?i ce simte un copil ce zambe?te.” Dup? care, plecandu-?i iar capul ?i strangandu-?i genunchii la gur?, SolHi planse ?ndelung, planse cu tot sufletul, strangand la piept a ei poz? ce-o f?cuse s? ?n?eleag? totu?i c? fusese iubit? de a ei mam? ?i nu doar urat? de ea pe tot parcursul vie?ii.

  ***

  ?SolHi, e?ti aici?” Strig? DooSan de imediat ce intr? ?n apartament, c?ci, dup? plimbare, el merse s? cumpere cate ceva pentru cas?. Ba chiar vruse s-o ia ?i pe SolHi cu el. Ea ?ns? se opuse, spunandu-i c? obosise ?i c? ar vrea s? se ?ntoarc?. Ceva ce-l nelini?ti totu?i ?i-l f?cu s? se ?ntoarc? cat mai curand.

  Intrand ?n apartament ?ns? ?i nev?zand-o, b?rbatului i se p?ru straniu. La fel cum i se p?rur? stranii acele sunete ciudate auzite din baie. Sunete pe care nu le putea ?n?elege, precum nu-?i putea da seama de sursa lor. Dar, ?n clipa ?n care realiz? totu?i c? era sunetul apei de la robinet, ce curgea cu putere ?n chiuvet?, DooSan se sperie cumplit, crezand c? se ?ntamplase ceva r?u. De aceea ?i l?s? s?-i cad? punga cu cump?r?turi din man? ?i intr? ?n fug? ?n baie.

  C?lcand ?n ap? ?ns? se opri locului ?i privi ?int? ?n jur. Apoi privi la SolHi, care st?tea ghemuit? ?n acele clipe, chiar lang? chiuvet?, cu capul pe genunchi ?i plangand pe ?nfundate. O pozi?ie care ?l f?cu pe b?rbat s? se sperie ?i mai mult. De aceea ?i se apropie el brusc de ea ?i, apucand-o de ambele bra?e, o for?? s? se ridice ?n picioare ?i s?-l priveasc?. Ba chiar ?i-o ?ntreb? speriat, ?Ce se ?ntampl?, SolHi?”

  Ea nu-i r?spunse ?ns?. Continua s? plang?, tremurand u?or ?i p?rand c? nu-l vede, de?i el era acolo. Doar cand DooSan o stranse la piept, ?ntreband-o iar ce i se ?ntamplase, reu?i SolHi s? baiguie, ?Doar uitasem cum e s? fii fericit. La fel am uitat cum se simte apa m?rii udandu-mi picioarele.”

  Al ei r?spuns ?l f?cu pe DooSan s-o priveasc? buimac. Ba chiar ?i ?ntreb? ?ntr-o doar?, ?Despre ce mama naibii vorbe?ti acum? Care apa m?rii?” Dandu-?i seama c? SolHi confunda apa ce curgea din chiuvet? ?i-i udase din bel?ug picioarele cu apa m?rii, opri robinetul, o lu? ?n bra?e ?i-o scoase din baie. Dup? care, f?r? s? mai spun? nimic, o l?s? pe pat ?i, luand un ?ervet din sertar, ?i ?terse picioarele.

  Cat timp DooSan avu grij? de ea, SolHi privi ?int? ?n fa??. Nu-l vedea pe el, ci marea agitat?, ce se sp?rgea de roci, stropind cu pic?turi reci ?n jur. La fel continua s? se vad? pe sine, stand ghemuit? pe acele roci ?i strangand acea poz? la piept. Dar, de?i vedea toate astea, SolHi nu delira. Era doar o amintire confuz?, o amintire care totu?i o f?cea s? par? rupt? de realitate.

  Din aceast? cauz? ?i se sperie enorm DooSan, crezand c?-?i ie?ise din min?i. Ba chiar se gandise s-o sune ?i pe Mina. Dar, cand se hot?r? el s? fac? asta ?i vru s? se ridice de jos ?i s? se apropie de canapea ca s?-?i ia telefonul, SolHi ?l prinse de man? ?i spuse, ?Ce nu pot ?n?elege eu e de ce era poza acolo.”

  ?Poza? Care poz??” O ?ntreb? mirat DooSan. SolHi nu r?spunse. Doar ??i acoperi fa?a cu palmele ?i oft? prelung. ?SolHi, care poz??” Insist? b?rbatul s? afle un r?spuns, de?i ?n?elegea prea bine c? ei ?i era greu s? vorbeasc? ?n acele clipe. Chiar ?i a?a el ??i spuse c? trebuie s? afle despre ce-o nelini?tea ?n acele clipe ca s? g?seasc? mai apoi o solu?ie ?i s-o scoat? din acea trans? a amintirilor dureroase, c?ci era deja sigur c? anume amintirile puseser? st?panire pe ea, devorand-o pe din?untru.

  Primi un r?spuns doar dup? ce-o for?? pe SolHi s?-?i ia mainile de la ochi ?i s?-l priveasc?. Doar atunci ea ?i spuse, ?O poz? cu mine, de cand eram mic? ?i mama m-a ?nso?it ?n centrul satului ca s? m? fotografiez ?i eu. Atunci cand mi-a spus c? face asta ca s? fim ?n rand cu lumea, dar cand eu nu mi-am dat seama c? f?cuse asta pentru mine de fapt.”

  DooSan surase. ?Acum ?n?eleg,” spuse el. De aceea ?i-l privi SolHi mirat?. ?De ce te sim?i astfel. E din cauza trecutului, nu-i a?a?”

  ?Da. ?i-i atat de dureros, DooSan. E atat de dureros s? ?n?eleg c? de fapt nu mi-am cunoscut nicicand cu adev?rat mama. Doar… am urat-o cand m? trata urat. M-am revoltat ?mpotriva ei cand m? ataca ?i-am judecat-o cand m? judeca pe mine, f?r? s? ?tiu c? de multe ori ?ncerca s? m? protejeze. Cum putea ?i ea, c?ci nici pe ea nimeni n-a ?nv??at-o s? fie mam?,” murmur? ea. Dup? care, cand iar o podidir? lacrimile, ??i ascunse fa?a la pieptul lui DooSan.

  St?tur? astfel minute ?n ?ir: el - ?ncercand s?-i dea alinarea de care avea ea nevoie, iar SolHi - pur ?i simplu permi?andu-?i s? plang? toate acele lacrimi pe care nu le plansese la via?a ei. Apoi, cand ?n sfar?it SolHi se lini?ti, oftand doar u?or, din cand ?n cand, DooSan o ajut? s? se culce pe pat, o ?nveli cu p?tura ?i, a?ezandu-se al?turi de ea, o lovi u?urel peste bra? pan? ea adormi ?ntr-un final. Cel pu?in a?a i se p?ru lui: c? SolHi dormea. Era doar o iluzie ?ns?, c?ci SolHi ?inea doar ochii ?nchi?i, ?nc?p??anandu-se s? tr?iasc? doar ea acele amintiri. Pan? ?ntr-un final cand, cople?it? de emo?ii pe care nici ea nu le putea explica, ?l ?ntreb?, ?DooSan, de ce crezi c? era poza ceea acolo?”

  Support creative writers by reading their stories on Royal Road, not stolen versions.

  Auzind acea ?ntrebare, DooSan tres?ri, c?ci nu se a?teptase ca ea s? fie treaz?. Nu-i ar?t? ?ns? lui SolHi a sa mirare. El doar se uit? la ea pentru cateva secunde. Dup? care spuse, ?Posibil mama ta a dus-o acolo. ?n acea sear? cand…”

  T?cu b?rbatul auzind-o pe SolHi oftand. Apoi, cand SolHi se ridic? ?n capul oaselor, o privi ?n ochi a?teptandu-se la o alt? ?ntrebare. Una care de altfel nu ?ntarzie s? fie auzit? din gura lui SolHi, ?Crezi c? anume asta i-a adus moartea? Poza? Adic?, ce vreau s? spun e c?… sc?pand-o din man?, s-a aplecat dup? ea ?i…”

  ?Ba nu, SolHi. Poza tu ai g?sit-o ?n partea asta de stanci. Cel pu?in a?a ne-ai spus ?n acea sear?. De asta nu poate fi ca anume din cauza pozei s? fi c?zut ?n ap?. Dac? era a?a ?i s-ar fi aplecat s-o ia de jos, atunci am fi g?sit-o lang? poz?, nu crezi?”

  ?Probabil c? ai dreptate. Dac? sincer nici nu mai ?tiu ce s? cred. Precum nu pot ?n?elege de ce avea poza la ea cand mi-a spus clar c-a rupt-o. Acum mul?i ani mi-a spus asta. De aceea… mi-e greu s? cred c-a ?inut la poza ceea. Chiar mai mult decat a ?inut vreodat? la mine.”

  ?Ce dac? pur ?i simplu nu ?i-a ar?tat asta? M? refer c? a ta mam? a ascuns a ei dragoste deliberat.”

  ?Cu ce scop s? fi f?cut asta, DooSan? Pentru ce? Nu, nu cred c? e a?a. Mama mereu mi-a ar?tat c? m? ur??te. De fapt a avut grij? s?-mi arate ura ei ?n fiecare zi petrecut? al?turi de ea.”

  ?La fel ?i-a spus c? poza e rupt?, dar s-a adeverit c? a min?it. Prin urmare e posibil s? fi min?it ?i cand spunea c? te ur??te.”

  ?Pu?in probabil. ?i ?tii de ce? Pentru c? nu doar odat? am sim?it a ei ur? pe piele, DooSan. Nu odat? i-am v?zut ochii sc?p?rand cand ap?ream ?n preajma ei, de parc? ar fi fost pr?d?tor ?i eu prad?.”

  ?Asta deja n-o mai ?tiu: de ce a ?inut mor?i? s?-?i arate mereu c? te ura. Ce b?nuiesc ?ns? e c? e posibil ca astfel s? te fi ?nv??at s? supravie?uie?ti ?n ast? lume crud?.”

  ?De-i a?a… atunci a fost o lec?ie mult prea crunt?, DooSan. O lec?ie care m-a r?nit pe din?untru ?i care m-a f?cut s? nu m?-ncred ?n nimeni.”

  ?Dar totu?i e o lec?ie care te-a ajutat s? treci mereu peste greut??i. Doar e?ti aici, nu? De aceea ?i cred c? lec?iile dure ne c?lesc de fapt ?i ne ajut? s? mergem prin via?? cu capul sus. ?n special…”

  ?Te referi la ce s-a ?ntamplat acum ?apte ani?”

  ?Nu doar la asta. M? refer la tot ce ?i s-a ?ntamplat. ?i, din cate am ?n?eles la ?nmormantare, s-au ?ntamplat multe lucruri ?n via?a ta. De-a lungul timpului, lucruri care-mi par noi ?i de necrezut, de?i am crezut c? ?tiu totul despre tine.”

  SolHi surase, ?tergandu-?i lacrimile. Apoi, privind ?int? ?n ochii b?rbatului, ?i spuse, ?Uneori nu ne ajunge o via?? s? cunoa?tem omul care ne st? al?turi. De aceea, nu fi prea dur cu tine gandind c? nu m? cuno?ti. Pan? la urm? nu e?ti obligat s-o faci. S? m? cuno?ti m? refer. Asta n-o s?-?i dea niciun avantaj s? ca?tigi b?t?liile pe care via?a ?i le pune ?n fa??.”

  ?O s? m? ajute s? te cunosc pe tine ?ns?. Asta ?mi va fi de ajuns,” murmur? DooSan, strangand-o la piept.

  Spre marea lui mirare SolHi nu ?ncerc? s? se desprind? din bra?ele lui. Din contr?, se lipi mai mult de el. Ba chiar ??i ?nf??ur? bra?ele ?n jurul lui, ascunzandu-?i fa?a la pieptul lui. Astfel, inspirand adanc al lui parfum, SolHi sim?i c? ?ntr-adev?r nu mai era singur?. ?n special se sim?ea mai bine cu ale b?rbatului mangaieri continue, c?ci, dup? ce-o stranse la piept, DooSan ?i mangaie ?ndelung p?rul, ?optindu-i la ureche, ?Totul o s? fie bine, SolHi. O s? vezi. ?i… chiar dac? doare mult, trebuie s? tr?ie?ti cu asta. ?n timp o s? fie mai u?or.”

  ??tiu asta,” murmur? ea. ?Nu pot ?ns? s? nu m? gandesc la tot ce s-a ?ntamplat ?i s?-mi pun mereu ?ntrebarea: oare ce-i adev?rat din tot ce am tr?it? O ?ntrebare la care nu pot g?si un r?spuns dac? sincer.”

  ?Atunci inventeaz?-l. R?spunsul m? refer,” murmur? b?rbatul. Un r?spuns care o f?cu pe SolHi s? ?ncerce s? se desprind? din a lui ?mbr??i?are doar ca s?-l priveasc? ?n ochi. Nu se putu desprinde din bra?ele lui ?ns?, c?ci DooSan p?ru s-o strang? mai tare la piept ?n timp ce-i ?optea, ?Spun asta ca s? te fac s? ?n?elegi c? uneori e mai bine s? tr?ie?ti f?r? s? ?tii anumite lucruri. Asta ne ajut? s? trecem chiar ?i peste cele mai grele ?ncerc?ri. ?i… dac? sincer, la fel cred c? cea mai aspr? pedeaps? ?i cea mai de temut tortur? pentru noi e anume cea pe care o decidem singuri, SolHi. De aceea cred c?-i mai bine s? ne min?im pe noi ?n?ine uneori decat s? ?nfrunt?m realitatea. Astfel, de-?i spui c? a ta mam? te-a iubit ?i nu c? te-a urat, ?n timp o s? vezi c? o s? ?ncepi a crede c?-i adev?rul ?i-o s? te fac? s? te sim?i mai bine ?ntr-un final.”

  ?N-o s? fac decat s? m? mint pe mine spunandu-mi astfel de lucruri, nu crezi?”

  ?Atunci… permite-mi mie s? te mint, SolHi,” ?i spuse DooSan, privind-o. ?M?car asta las?-m? s? fac pentru tine: permite-mi s? te mint, s? cred m?car c? fac asta pentru o cauz? nobil?, chiar ?i dac? ?tim ambii c? poate nu-i corect.”

  SolHi nu-i r?spunse. Continu? doar s?-l priveasc? ?int?, ?n timp ce inimile lor, fl?mande de sentimente puternice, de sentimente sincere ?i reciproce, b?teau puternic ?n ale lor piepturi, f?candu-l pe cel?lalt s? se ?nfioare, ori de cate ori sim?eau acea b?taie atat de viu pe a lor piele. Ca mai apoi, cand ?n?eleser? c? nu mai erau necesare cuvintele ?ntre ei, s? se strang? din nou ?n bra?e ?n a?teptarea timpurilor ce-aveau s? vin?…

  ***

  A doua zi, dis-de-diminea??, DooSan o trezi pe SolHi, spunandu-i c? aveau o treab? important? de f?cut. Ce anume trebuiau s? fac? nu-i spuse. Doar o gr?bi cand ea t?r?g?na s? ias? din baie, la fel cum o for?? s? se dea jos din pat cand ea voia s? mai doarm?. Dup? care, cand ?n sfar?it ie?ir? din apartament ?i ea ?l ?ntreb? ?ncotro se duc, o apuc? doar de man? ?i-i spuse surazand, ?O s? vezi! Nu fii ner?bd?toare, c?ci astfel pierzi toat? distrac?ia!” Apoi, surazand ?nc?, de?i SolHi ??i ?ncre?ise fruntea, c?ci ura secretele lui ?i mai ales cand el ac?iona astfel, ciudat, o stranse mai cu putere de man? ?i-o trase dup? el.

  Unde anume ajunser? ?ntr-un final? ?n sala de sport, un loc pe care SolHi ?l ura de altfel ?i asta din cauza c?-i amintea de acea perioad? dificil? din via?a ei cand fusese urat? ?i ignorat? de oameni ?i cand g?sise lini?tea singur? ?n sala de sport. Din aceast? cauz? ?i stramb? ea din nas, oprit? fiind ?n u?a s?lii, o mimic? care ?l f?cu pe DooSan s? surad?.

  ?S? ?tii c? mie nu mi-i a rade. Deloc de altfel,” marai ea u?or, v?zand ranjetul de pe fa?a lui.

  ?De ce m? rog? Credeam c-o s? fie vesel!”

  ?Da. ?ie sunt sigur? c? ?i-i vesel, c?ci probabil c? ai ras de mine, ?n sinea ta, tot drumul pan? aici cat eu am turuit ?ntruna despre un posibil operativ. Unul despre care tu doar m-ai min?it.”

  ?Te-am min?it? Eu? Cand asta?”

  ?Cand ai spus s? pun ceva lejer pe mine, c?ci urmeaz? ceva extrem de important pentru noi. Ceva care s?-mi permit? s? m? mi?c liber.”

  ?Da, a?a am spus. Adev?rul de altfel, c?ci ?n sala de sport ai nevoie de haine lejere ?i de maxim? mobilitate, nu?”

  ?Wha, dar tu e?ti cu adev?rat uimitor, Han DooSan: min?i f?r? s? ro?e?ti de altfel.”

  ?Mint? Eu?”

  ?Da, tu, c?ci o fi vital? aceast? ?opera?iune” pentru tine. Pentru mine ?ns?… e iadul. A?a c?… n-ai decat s? r?mai singur aici, c?ci eu… plec.”

  De plecat ?ns? n-avu unde, c?ci, ?n momentul ?n care ?i ?ntoarse spatele lui DooSan, acesta o ?n?f?c? de bra?, oprind-o. Dup? care, cand o v?zu pe SolHi privindu-l piezi?, ranji ?i-i ?uier? abia auzit, printre din?i, ??ncotro?”

  ?Cat mai departe de tine, c?ci doar n-o s?-mi petrec bun?tate de diminea?? ?nsorit? ?n sala de sport. Mai bine o petrec dormind.”

  ?S-o crezi tu! C? te ?ntorci la somn. ?i… nici chiar diminea?? devreme nu-i. E nou? deja!”

  ?Nou? pentru tine. Pentru mine ?ns? e diminea?? devreme, timpul perfect pentru a-mi ?mplini somnul. A?a c?, pan? nu mi-am ie?it din pepeni cu totul ?i nu ?i-am pictat mutra asta frumu?ic?, ce ranje?te ?ntruna, ?n culori… purpurii, ai face bine s?-mi dai drumul mainii ?i s? m? la?i s? plec.”

  ?Desigur c?… nu, Ian SolHi. ?i, de nu vrei s? vezi ce pot face eu cand al?ii nu m? ascult?, ai face bine s? fii cuminte.”

  ?M? amenin?i cumva?”

  ?Prima ai ?nceput joaca asta. Iar eu, care-s b?iat cuminte ?i care ?nva?? repede, pun totul ?n practic?. A?a c?… urmeaz?-m?!”

  Porni ?ns? spre banda de mers singur, c?ci SolHi, dup? ce-?i eliber? bra?ul, r?mase locului. Dar r?mase ea acolo doar ca s?-?i arate ?furia” fa?? de Han DooSan pe care se hot?r? s?-l ?nve?e minte ?n acea zi. De aceea ?i-?i spuse ?ntr-un final, ?Singur ai c?utat-o!” Dup? care, sco?andu-?i tricoul, r?mase doar ?ntr-un top scurt, care, ?n raport cu pantalonii scur?i, o f?ceau s? arate atat de sexi. Apoi, cu mi?c?ri elegante, porni spre DooSan, care se urcase deja pe banda de mers, convins fiind c-o s?-l urmeze.

  ?nghi?i ?ns? s?rmanul ?n sec ?n clipa ?n care ?ntoarse capul s? vad? unde r?mase SolHi ?i v?zu privirile celor din sal? a?intite asupra ei. De altfel SolHi f?cea tot posibilul ca s? atrag? acele priviri, c?ci pe lang? faptul c? ar?ta a naibii de bine, se mi?ca alene c?tre DooSan, prinzandu-?i ?delicat” p?rul ?n coad?, ?n timp ce suradea triumf?toare: ca?tigase acea lupt?, iar asta se vedea destul de bine pe fa?a lui DooSan, care era pe cale s? se transforme ?ntr-un pitbull fioros.

  Lui SolHi ?ns? pu?in ?i p?sa c? prin ceea ce f?cea ?l ?deranja” pe DooSan. De altfel nici n-avea de ce s? se deranjeze c? DooSan era nefericit v?zand privirile uliilor a?intite asupra ei, c?ci… singur o adusese acolo. Mai bine zis singur o provocase la lupt?, iar SolHi, care nu pierdea nicio ocazie de a ?lupta” cu el, g?sise calea perfect? de-al scoate din min?i: gelozia. Din aceast? cauz? ?i-i ?uier? el printre din?i, cand ea urc? pe banda de al?turi, ?Am zis lejer, nu sexi.”

  ??i? Ce aveai m? rog ?n vedere prin ?lejer”? Haine de m?icu?? cumva?”

  ?Desigur c? nu. Dar… nici atat de lejer nu avusem ?n vedere, SolHi. De altfel… ?ncep s? regret c? te-am adus aici.”

  ?Prea tarziu deja,” spuse SolHi surazand, v?zandu-l f?cand mutre-mutre ?n timp ce se uita la cum ceilal?i b?rba?i din sal? o priveau. ?Mi-am intrat deja ?n ritm ?i cred c? mersul la sal? o s?-mi fac? pl?cere de azi ?nainte.”

  ?Vrei s? m? sco?i cumva din min?i?”

  ?Eu? Desigur c? nu. Doar… nu-s sado-masochist? s?-mi fac r?u cu mana mea. De altfel… te pricepi destul de bine la asta: s?-?i faci r?u. Altfel nu mai fi adus aici, nu?”

  ?Da. Nu pentru a-mi face mie r?u te-am adus aici. Doar… m-am gandit c-o s? avem parte de ceva timp ?n doi, un timp pl?cut de altfel. La ce nu m-am gandit ?ns? e c? e?ti atat de insidioas?. Se pare ?ns? c? m-am ?n?elat, c?ci e?ti chiar mai rea de atat: m-ai b?gat ?n cu?ca leilor f?r? s?-?i pese.”

  ?Eu? Nu, scumpule, te-ai varat singur acolo.”

  ?Da. Trebuie s? recunosc. Mi-am f?cut-o cu mana mea, c?ci… chiar nu m-am a?teptat s? fiu vedet? la circ venind la sal?.”

  ?E?ti gelos cumva? C? toate privirile sunt a?intite asupra mea?”

  ?Eu? Gelos? S-o crezi tu. De zic asta e pentru c? nu-mi place s? fiu ?n centrul aten?iei. De asta am zis ce-am zis. ?i, da, poate ?i un pic preocupat: pentru o coleg? la care ulii din jur se uit? ca la o prad?.”

  ?Una a naibii de apetisant?, scumpule. A?a c?, de nu vrei s? devii ?i tu ?prad?,” c?ci se pare c? avem destui lei fl?manzi ?n jur, ??i sugerez s? te ?ii cat mai departe de mine. De nu… ajungi s? mai sim?i odat? ghipsul strangandu-se ?n jurul unei p?r?i r?nite. Ce parte anume ?ns?… prefer s? nu spun.” Apoi, ranjind fericit?, SolHi ??i puse c??tile ?n urechi, set? la maxim muzica ca s? nu aud? bomb?nelile lui DooSan, dup? care, setand aparatul pentru fug?, se concentr? doar pe asta, c?ci doar pentru exerci?ii o aduse Han DooSan la sal?, nu?!

  ***

  ?Cea de colo nu-i detectiv Ian?” ?l ?ntreb? detectiv So pe Gi, cand ?n sfar?it ??i putu da seama la cine anume se uitau to?i b?rba?ii din sal?. ?Da, e ea. ?i, wha, da, are fler la a cuceri b?rba?ii. De cum a intrat ?n sal? toate mu?tele sunt cu ochii pe ea.”

  ?Geloas? cumva?” Auzi detectiva vocea detectivului Mo ?n c??ti. Din aceast? cauz? ?i se uit? la cel?lalt cap?t al s?lii, unde acela tr?gea la haltere. ?Absolut, e?ti geloas?. De nu n-ai fi zis ce-ai zis pe tonul ?sta.”

  ?Iar tu, de ?i-ai ?ine mai des gura, ai ajunge om mare,” ?i ?uier? detectiva printre din?i. Era cu adev?rat furioas?, c?ci f?cea Mo ce f?cea ?i reu?ea s-o scoat? din s?rit?.

  T?cur? ?ns? ambii ?i st?tur? locului, de?i So avuse de gand s? se apropie de colegul ei ?i s?-l ?nve?e minte pentru cuvintele zise, cand ?l auzir? pe Gi spunand, ?Vre?i s? v? purta?i ca doi profesioni?ti ?i nu ca doi pu?ti ce se iubesc, dar se tachineaz? ca s? nu se dea de gol?”

  ?Se iubesc? Da, ?n visele lui,” marai So.

  ?Sentimentul e reciproc dac? ceva,” nu se l?s? Mo mai prejos.

  ?La fel cred ?i eu,” insist? Gi. ?C?-mi sta?i ambii ?n gat m? refer. A?a c?… gura mic? ?i face?i-v? bine treaba! De nu, de ne descoper? ??tia aici ?i operativul cade, v? jur c? v? ?nchid pe ambii ?ntr-o camer?, pentru multe milenii de altfel, ?i de acolo nu ie?i?i decat doar mor?i sau ?inandu-v? de manu??.” Apoi, furios, ?n timp ce se pref?cea a-?i continua exerci?iile, c?ci omul tocmai ??i lucra bicep?ii, Gi le ar?t? col?ii, semn c? vorbea cat se poate de serios. Apoi, cand ?n?elese c? ai lui ?nv???cei ?n?eleser? mesajul, se concentr? asupra lui SolHi, c?ci observ? c? ?muscoiul,” dup? care armaser? tot acel circ, ?ncepuse a-i da ei tarcoale.

  Privi ?ns? Gi cat de curand spre DooSan cand auzi vocea lui Mo ?n casc?, ?Iar cel de colo e procuror Han. Interesant, sunt cumva ??tia doi ?mpreun??”

  ?Dup? mine procuror Han e mai degrab? aici pentru a o ap?ra pe Ian SolHi de ?mu?te.” Ceva ce nu-i prea reu?e?te de altfel.”

  ?Cred ?i eu,” spuse Gi, surazand. ?Iar de nu realizeaz? ?i el asta, ?prada” noastr? ?l las? f?r? fat?.”

  ?La fel cum cred c? are de gand s? ne lase pe noi cu buza umflat?, c?ci, din cate v?d, a ales-o pe dansa drept ?victim?,” insist? Mo.

  ?Huh, o idee a naibii de proast?,” spuse So, surazand. ?Nici nu ?tie s?rmanul cu cine are de-a face.”

  ?Atunci… ce zici s? schimb?m momeala?” Ranji Mo. ?Cred c? dac? o folosim pe Ian SolHi ?n locul t?u avem mai multe de ca?tigat decat s? a?tept?m ca cela de colo s? cad? la undi?a ta. F?r? sup?rare, detectiv So, doar c?… azi chiar ai de pierdut, c?ci Ian SolHi te ?ntrece… la toate.” Dup? care, discret, Mo desen? un trup curbat, ca s?-i fac? ?n ciud? colegei sale.

  ??i ?inu totu?i limba dup? din?i cand So ?i arunc? o privire de pitbull turbat. Apoi, cand Gi d?du acordul, detectiva d?du un apel. Nu-i reu?i ?ns? din prima s-o fac? pe SolHi s?-i r?spund?, c?ci aceea, v?zand num?r necunoscut pe ecran, decise s? ignore apelul. Doar la a treia ?ncercare, v?zand c? ?necunoscutul” insista, r?spunse oarecum iritat?, ?Ian SolHi ascult?!”

  ?Detectiv Ian, sunt eu. Detectiv So Hi Na.” Auzind cine anume o apelase, SolHi opri banda de alergat. Dup? care, p?randu-i-se ciudat? vocea detectivei, ce p?rea ai vorbi ?n ?oapt?, SolHi vru s? priveasc? ?n jur. R?mase ?ns? locului, privind ?int? la ecranul telefonului, cand So ?i spuse, ??ncerca?i s? nu v? da?i de gol cu cine vorbi?i, c?ci… chiar nu e necesar s? fim repera?i.”

  ?Repera?i? Despre ce naiba vorbim acum?” ?ntreb? SolHi confuz?. Tres?ri ?ns? auzind vocea lui Gi ?n difuzor:

  ?Ascult? ?ncoace, detectiv Ian, o s? fiu scurt ?i la obiect.”

  Auzindu-l pe Gi, SolHi surase ?i spuse, ?Ca ?ntotdeauna: trei dintr-o lovitur?. Nu, ce acum?”

  ?Doar… ajut?-ne!” Marai Gi.

  ?Cu ce anume? S? fiu al patrulea ?n echipa musculi?tilor?”

  ?Ha-ha, da n-a fost amuzant dac? sincer,” spuse Gi. ?Doar… prive?te ?n jur! Da, la stanga, ora 11 dac? ceva. Acolo o s? vezi un muscoi, pe care ?ncerc?m s?-l prindem, dar nu cade ?n plas?.”

  ?Aaa, acum ?n?eleg ce vre?i de la mine: s? fiu plasa, nu?”

  ??i-am spus deja c? e?ti genial?? Cand vrei, desigur!” O tachin? detectivul.

  ?Da. La fel mi-ai spus c?-s un ghimpe ce-?i st? ?n coaste. Nu odat? de altfel dac?-mi aduc bine aminte.”

  ?Nu… am zis-o… poate. Oricum, nu-i momentul pentru astfel de… amintiri. La fel cum nu-?i cerem mare lucru: doar s? faci ce-ai f?cut pan? acum. De cand ai intrat ?n sal?, c?ci… f?r? s? vrei te-ai transformat ?n urm?toarea oal? cu miere a ?muscoiului” nostru.”

  SolHi se ?ncrunt?, ?Vrei s? spui c?…?” ?i-l privi chiora? pe cel pe care Gi ?l numise muscoi. V?zandu-l pe acela privind-o mirat ?i ?n?elegand c? avea nevoie de el pentru opera?iunea lui Gi, schi?? un zambet, iar acela zambi ?i eu. ??n?eleg acum.”

  ??i ai dreptate: colec?ionari de femei. De altfel, de cum te-a v?zut, te-a ales pe tine. Ceva ce nu mi-i pe plac, dar trebuie s? recunosc c?-i oportun, c?ci e mai bine c? a ales o poli?ist? ?i nu un civil. Altfel… ar fi putut fi periculos.”

  ?Periculos la sigur pentru el,” spuse SolHi razand. Dup? care ?i ?nchise telefonul lui Gi ?n nas ?i-i zambi iar muscoiului.

  ?A naibii femeie,” ?uier? Gi printre din?i. ?Ba chiar mi-a ?nchis ?i telefonul ?n nas. Jur c?… dau eu ochii cu tine, Ian SolHi, ?i apoi o s? joci dup? cum ??i cant. De nu, ?ncetez a-mi mai spune pe nume.”

  ?Ar trebui s-o face?i de pe acum, sombe,” ?l tachin? Mo. ?S? ?nceta?i a v? spune pe nume m? refer, c?ci la cum o ?tiu eu pe detectiva Ian, muscoiul nostru r?mane f?r? aripi chiar azi.” Dup? care, f?cand semnul unui cap sucit, Mo surase, c?ci chiar ?tia el ce-i putea pielea lui Ian SolHi.

  ***

  Dup? conversa?ia avut? cu Gi ?i Hi Na, SolHi cobor? de pe banda de alergat, f?cand cateva mi?c?ri suave de ?ntindere ?n timp ce privea prin sal?. Era ?ns? o mi?care ?nevinovat?” menit? s?-i atrag? aten?ia ?muscoiului,” f?candu-l astfel s? cread? c? era ?i ea ??n c?utare de distrac?ie.” O tactic? care func?ion? perfect de altfel, c?ci, la scurt? vreme dup? ce ea ?ncepu a-?i lucra picioarele, aplecandu-se a naibii de sexi s? ia bara ceea de jos, observ? cum ?muscoiul” ?ncepu s? se ?nvart? din ce ?n ce mai aproape de ea. Ceva ce-o f?cu pe SolHi s? surad?, spunandu-?i ?n capul ei, ?Hai, mai cu curaj, frate, c? nu mu?c! Din contr?, o s? fiu fericit? de faci un pas gre?it din prima. Astfel… te salt de aici!”

  Cine nu era ?ns? fericit cu atitudinea ei era la sigur Han DooSan. Acesta o observ? ?n clipa ?n care duse sticla la gur? s?-?i astampere setea. ?i, de prea mare uimire, uit? s?rmanul cum se pune normal sticla de ap? la gur?, c?ci parte din con?inut i se scurse pe barb?. Venindu-?i ?n fire ?ns?, ?uier? furios printre din?i, ?Femeia asta la sigur a c?piat!” Apoi, ridicandu-se brusc ?n picioare, ?n timp ce strangea cu for?? dopul de la sticl?, ??i continu? gandul, morm?indu-l pe ?nfundate, ?Eu nu de asta te-am adus la sal?, Ian SolHi, ca s? prinzi mu?te ?n plas?. Dar… v?d c? singur? n-ai ?n?eles asta. De aceea, de trebuie, te ?nv?? eu bunele maniere.” Dup? care, r?corindu-se cu astfel de cuvinte, vru s? porneasc? spre ea.

  Se opri totu?i locului atunci cand primi un mesaj de la Gi. ?Procuror Han, rog s? sta?i deoparte pe moment, c?ci detectiv Ian ac?ioneaz? astfel la rug?mintea mea: avem o musc? de prins ?n plas?.” Citind mesajul ?ns?, DooSan se ?ncrunt?, c?ci nu prea ?n?elese el din prima ce anume avuse ?n vedere Gi. Totu?i, cand ?n sfar?it ?l surprinse, doar cu coada ochiului, pe tan?rul care f?cea tot posibilul ca s? se apropie tot mai mult de SolHi, surase: nu cu prea mare tragere de inim? totu?i, c?ci nu-i prea ardea lui ?n acele clipe s? se bage un altul la SolHi. Dar…

  ?M?car bine c? nu ?i-a pierdut min?ile,” marai DooSan ?ntr-un final, luand iar loc pe scaun. ?Altfel… ?i suceam la sigur gatul.” Dar, de?i se calm? pe sine cu astfel de cuvinte, calm-calm totu?i nu era, c?ci mi?c?rile celea senzuale, pe care le f?cea SolHi ?n timpul genoflexiunilor cu bara, ?i cam f?cea ?i lui s?-i fiarb? sangele ?n vene. Nu de dorin?? ?ns?, ci de gelozie, c?ci vedea clar cu cat? ravn? o priveau ceilal?i b?rba?i din sal? ?i nu doar muscoiul, priviri care ?l f?cur? la un moment dat s? maraie u?or, ?Fira?i voi de…” T?cu ?ns? ?i-?i p?str? ideile doar pentru el, temandu-se totu?i s? nu se duc? opera?iunea lui Gi pe apa sambetei din cauza lui, c?ci de nu era cu opera?iunea ceea la sigur o mai p??eau ?i al?ii pe lang? SolHi.

  De altfel chiar ?ncepu DooSan s? fiarb? la foc mic la un moment dat cand ?l v?zu pe ?muscoi” apropiindu-se de SolHi, c?reia ?i spuse, ?Mi se pare c? e o greutate prea mare pentru dvs, domni?oar?. De aceea v-a? sugera s? ridica?i mai pu?in, c?ci ?n ciuda figurii de invidiat pe care o ave?i v? pute?i trauma.”

  ?ndr?zneala lui ?i d?du lui SolHi ?ansa perfect? de a conversa cu el. Dar ??i zise mai ?ntai c? dac? o s?-i vorbeasc? pe un ton indiferent poate s?-l ?ndep?rteze de ea ?i nu asta ??i dorea ea. De aceea se pref?cu pu?in ?ru?inat?,” dup? care, mu?candu-?i u?or col?ul buzelor, spuse, ?Cu pu?in ajutor ?ns? cred c? m-a? descurca de minune.”

  R?spunsul ei ?l uimi enorm pe DooSan, care se afla nu departe de ei. Ba chiar ?nghi?i ?n sec s?rmanul, de?i ar fi vrut s?-i spun? ceva de bine lui SolHi. De spus ?i spuse el totu?i ceva, c?ci nu era el din cei care s? priveasc? cum femeia iubit? flirteaz? cu al?ii, iar el s? tac?. Numai c?… ?i spuse ?n gand, ??i eu care credeam c? e?ti mielu?elul nevinovat, f?r? s? ?tiu c? e?ti de fapt vulpea cea ?ireat?. Ah, Ian SolHi, ah: mie ?n veci nu mi-ai fi permis astfel de ie?iri. ?stuia ?ns? ?i faci avansuri. Nu… las c? ne vedem noi departe de ochii curio?ilor ?i atunci o s? m? ascul?i tu pe mine… pan? la cap?t de altfel.” Dup? care, nervos ?i cu mi?c?ri bru?te, ?n?f?c? prosopul ?i-?i ?terse broboanele de sudoare, care n-aveau de altfel nimic de-a face cu efortul fizic depus.

  Crezu el ?ns? c? a lui gelozie trecuse neobservat?. De unde ?ns??! SolHi, pe lang? ?ireat?, mai avea ?i ochi de vultur. A?a c?, v?zand reac?ia lui DooSan, ??i spuse, ?Acum chiar c? se simte dulce r?zbunarea.” Surprinzand ?ns? privirea muscoiului a?intit? asupra ei, for?? un zambet, semn c?-i ?toat? a lui.”

  Zambetul ei ?i d?du mai mult? ?ncredere individului, care, atingandu-i cu delicate?e mainile, ?n timp ce lu? bara din mainile ei, ?i spuse, ?Ave?i un zambet extrem de frumos. Pe gustul meu de altfel.”

  ?Mai banal de atata nici c? se putea,” ??i spuse ea, for?and un alt zambet. ??i… ?n alte circumstan?e, la sigur ?i-a? fi ar?tat unde ierneaz? racii de m-ai fi abordat cu astfel de fraze ieftine. Acum ?ns?… nu-i momentul.” Apoi, sprijinindu-se de bar? ?i cochetand ?nc? cu el, ?opti, ?Crede?i?”

  ?Absolut!” Se gr?bi el ?s? o asigure” c? nu min?ea.

  ?Asta ?ns? nu-mi r?spunde la ?ntrebarea dac? o s? m? ajuta?i sau nu cu greut??ile,” ?ntreb? SolHi pe un ton ?iret. Apoi, ca s? fie sigur? c?-i ca?tigase tipului ?ncrederea, zambi iar, p?rand chiar ?flatat?” de ocheadele tipului, care o sorbea din priviri.

  El ?ns?, veteran ?n ca?tigarea ?r?zboiului” cu inimile femeilor, se apropie mai mult de ea, surazand. Apoi, strangandu-i cu delicate?e mana dreapt? ?ntr-ale sale, o duse la buze ?i-o s?rut? prelung, o mi?care care-l f?cu pe DooSan s? sar? ca ars de pe scaun. Dar, ?n?elegand c? altceva n-avea ce face ?n acel moment, termin? sticla de ap? dintr-o r?suflare. Tipul ?ns?, f?r? s? observe nimic altceva ?n jur, privi ?int? ?n ochii lui SolHi, ?ncercand astfel s-o dezarmeze, dup? care ?i spuse, ?Am putea totu?i s? ne ocup?m cu lucruri mult mai interesante decat ridicatul greut??ilor, nu crede?i?”

  ?A naibii Don Juan,” ??i spuse SolHi, ?n?elegand c? n-avea totu?i de-a face cu un pierde-var?. ?Nu, nici eu nu-s novat? ?n asta,” ??i spuse ea. ?n glas ?ns? ?ntreb?, ?Altfel de… lucruri? Precum?”

  ??tiu ?i eu?!” ?i r?spunse el c-o alt? ?ntrebare. Dup? care, discret, ?i ?ntinse telefonul lui. ?Pentru ?nceput am putea face schimb de numere. Apoi… ne putem pune de acord asupra detaliilor, ce zice?i?”

  ?Zic c?-i o idee a naibii de proast?… pentru tine, desigur,” ??i spuse SolHi, surazand, ?n timp ce-i scrise num?rul ei tipului. Apoi, surazand, ?i spuse, ?Absolut. Doar… sper c? nu sunte?i din cei ce se pierd ?n zare cand e loc de… distrac?ie.”

  ?Nu v? face?i grij? de asta. Eu nicicand nu dispar dac? ?n jurul meu se afl? o doamn? atat de frumoas? precum sunte?i.” Apoi, mai s?rutandu-i odat? mana, zambi ?i se f?cu nev?zut, c?ci observ? ?n sfar?it privirile celorlal?i ?muscoi” a?intite asupra lui. ?n special observ? mutra acr? a lui DooSan, care era pe cale s?-i suceasc? gatul. Dar… se mul?umi procurorul pan? la urm? s? deformeze doar sticla de ap? pe care o arunc? ulterior la co?.

  De altfel era chiar sup?rat pe ?comportamentul” lui SolHi, c?ci, dup? p?rerea lui, prea u?or devenise ?fat? bun?” cu al?ii. Ce nu voia s? recunoasc? ?ns? era faptul c? era al naibii de gelos pentru simplul motiv c? ea nicicand nu-?i permise astfel de ?gesturi” delicate cu el. Cel pu?in nu-?i amintea asta ?n acel moment, c?ci chiar ar?ta ca un taur ?nnebunit ?n arena de coredo.

  SolHi ?ns?, deloc deranjat? de reac?ia lui ?i nici de privirile a?intite asupra ei, se concentr? pe exerci?iile ei. F?cu asta ?ns?, f?r? s? se dea de gol c? ?tia pe cineva din acea sal?, din simplul motiv c? se temea ca nu cumva ?muscoiul” s? fi avut complici r?ma?i acolo ?i, v?zand-o apropiindu-se de DooSan sau de ceilal?i detectivi, s? pun? ?n pericol opera?iunea. Dar, v?zand un tip holbandu-se la ea cu ochii mai s?-i sar? din orbite ?n timp ce balansa f?r? noim? o greutate de 5 kg chiar deasupra p?r?ilor sale ?sensibile,” SolHi surase. Dup? care, sub privirile curio?ilor, se apropie de el, se aplec? u?or ?n fa?a lui cand ajunse lang? tip, care se f?cu ro?u ca racu v?zand c? SolHi ?i atr?gea aten?ie, dup? care, cu mi?c?ri gentile, SolHi ?i mut? mana mai departe de ?p?r?ile moi,” ?optindu-i delicat, ??tii, scumpule, dac? o s? mai ca?ti atat de mult gura dup? fete prin sal? po?i r?mane f?r? urma?i. A?a c?, gura ?nchis?, ochii pe haltere ?i mai pu?in pe… curbe. De nu… faci accident.” Apoi, f?r? s?-i pese c? to?i continuau s? se holbeze cu gura c?scat? la ea, SolHi le ?ntoarse spatele ?i-?i v?zu de treab?.

  Singurul la care ajunse mesajul ei cu ?mai pu?in pe… curbe,” fu DooSan, care se plesni ?ntr-un final cu mana peste frunte, bomb?nind, ?Aminte?te-?i de ziua asta cat vei tr?i, Han DooSan. De nu… cel l?sat f?r? urma?i o s? fii la sigur tu. Sau… mai r?u!” Dup? care, l?sandu-se s? cad? pe scaun, ?uier? un ?Pff, a naibii femeie,” printre din?i, deschizand o alt? sticl? de ap? s? se ?r?coreasc?.”